Slobodan Golušin

Acest articol face parte dintr-o serie realizată de ELMO (East Left Media Outlet), care cercetează economia platformelor digitale în țările Europei de Est.

În 2021 am putut vedea o mobilizare fără precedent a freelancerilor online din Serbia. Mii de oameni, antrenați în diverse munci online pe diferite platforme digitale, s-au organizat într-o asociație, și au mărșăluit pe străzile Belgradului, protestând împotriva intenției guvernului de a impozita veniturile obținute în străinătate. După șase luni de luptă, asociația a obținut cedări semnificative din partea autorităților. Totuși, mulți freelanceri din sfera online rămân în continuare înglodați în datorii și riscă o lege fiscală extrem de nefavorabilă în viitor. Succesul moderat al protestelor, mobilizarea limitată și scindările în rândurile freelancerilor ridică numeroase semne de întrebare asupra proceselor structurale în relația dintre lucrătorii digitali, capital și stat. Acest articol elucidează aceste procese pe exemplul protestelor din Serbia și analizează implicațiile acestora pentru luptele viitoarele ale muncitorilor din domeniul digital.

Pozițiile freelancerilor din domeniul online

Platformele digitale (de exemplu Amazon, Etsy, Facebook, Google, Salesforce, sau Uber) intermediază cererea și oferta muncii la distanță, conectează angajatorii/clienții cu furnizorii de servicii/freelancerii pentru anumite proiecte sau sarcini specifice, mediind comunicarea, procesul de lucru și remunerarea. Platformele digitale au explodat după criza financiară din 2008, în contextul unor investiții masive în tehnologie și a flexibilizării forței de muncă. Ele au creat un nou tip de externalizare a muncii și serviciilor (eng. outsourcing), în care angajatorii pot găsi rapid și ieftin milioane de profesioniști din întreaga lume, profitând de diferențele de costuri ale forței de muncă, în același timp evitând taxele de afaceri în aceste țări. Munca de platformă cuprinde toate activitățile care pot fi realizate de la distanță, de la dezvoltarea și elaborarea programelor (eng. software), la asistența virtuală, scrierea textelor sau ore de meditație.

De asemenea platformele oferă freelancerilor oportunitatea de a câștiga salarii mai mari pe piețele globale decât ar câștiga la nivelul local, dar în condițiile unei concurențe internaționale dure. Freelancerii, la rândul lor, nu sunt angajați nici ai platformelor prin intermediul cărora activează, nici ai clienților pentru care îndeplinesc diverse sarcini. Freelancerii doar plătesc taxe platformelor digitale pentru dreptul de a participa pe piețele lor, fiind tratați în țările de baștină preponderent ca liberi profesioniști sau lucrători independenți. Acest tip de externalizare a muncii are drept rezultat subjugarea freelancerilor în cadrul pieței globale, în care doar o minoritate de profesioniști calificați profită, în timp ce majoritatea angajaților continuă să se confrunte cu muncă precară, venituri neregulate și lipsă de protecție. Ca și comunitate, freelancerii sunt puternic fragmentați. Ei îndeplinesc diferite sarcini, pentru clienți sau angajatori diferiți, între ei sunt inegalități majore și sunt deconectați unii de alții.

Cum, în aceste condiții nefavorabile, s-ar putea organiza freelancerii pentru a-și îmbunătăți statutul colectiv? Protestele recente din Serbia sunt un studiu de caz perfect pentru adresarea acestui subiect.

Protestele freelancerilor sârbi

Potrivit indicelui muncii online de la Oxford, Serbia se află printre liderii destinațiilor de outsourcing, înregistrând cel mai mare număr de job-uri pe platformele online per capita (Imaginea 1). Potrivit unei estimări recente, numărul celor care muncesc mai mult de 10 ore pe săptămână pe platforme digitale în Serbia este de aproximativ 70.000, peste 2% din forța de muncă a țării. Freelancerii sunt preponderent tineri și educați, iar munca pe platformă le oferă venituri mai mari și mobilitate profesională. Totuși, comunitatea muncitorilor digitali este extrem de eterogenă, și conține deopotrivă profesioniști cu venituri mici și mari, antreprenori și muncitori cu jumătate de normă. În ultimul deceniu, numărul acestora a crescut constant, fără vreun interes din partea guvernului sau discuții publice. Până de curând.

Imaginea 1. Top țări furnizoare de muncă digitală. Sursă: Oxford Online Labour Index

În octombrie 2020, administrația fiscală a Serbiei anunța că, în calitate de răspuns la evaziunea fiscală extrem de ridicată, aceasta va începe impozitarea veniturilor obținute în străinătate pentru perioada ultimilor 5 ani. Suma impozitelor, a contribuțiilor sociale și a asistenței medicale se ridica la aproximativ 56% din venit, iar împreună cu ratele dobânzilor la plățile întârziate, atingea până la 80% din veniturile ultimilor 5 ani. Decizia severă a autorităților a lovit în primul rând în freelanceri, lăsându-i înglodați în datorii, perturbându-le activitatea și punând în pericol freelancingul masiv în Serbia. Deși unii erau înregistrați în calitate de antreprenori, totuși majoritatea profesioniștilor nu plăteau impozite, în mare parte din cauza lipsei unor soluții juridice adecvate. Alte categorii afectate sunt lucrătorii de la distanță cu angajatori străini în afara platformelor, comercianții online, rentierii, pariorii, etc. Astfel, o parte semnificativă a populației a fost afectată direct sau indirect de această măsură a guvernului.

La scurt timp după anunțare și după emiterea primelor facturi, freelancerii au început să-și organizeze forțele. Printre cele câteva grupuri online, cel mai proeminent s-a dovedit Udruženje radnika an internetu sau URI (Asociația muncitorilor online). URI a cerut anularea totală a pretinselor datorii, stabilirea unui statut clar pentru freelanceri și un sistem de impozitare echitabilă pentru viitor.

Mișcarea freelancerilor a avansat și câteva argumente în sprijinul revendicărilor.

În primul rând, legea din 2001 privind impozitarea a fost considerată inadecvată pentru impozitarea activităților digitale, care în acea perioadă pur și simplu nu existau. În al doilea rând, guvernul nu a aplicat această lege și nici măcar cei care doreau să plătească impozitele nu au fost informați referitor la procedură.
În al treilea rând, plățile retroactive includeau contribuțiile sociale și cele de asistență medicală, servicii de care muncitorii nu au beneficiat în trecut și respectiv nu ar trebui să le achite.
În cele din urmă, URI a declarat că majoritatea freelancerilor au un venit modest, nu vor fi în stare să ramburseze aceste datorii și că asemenea impozite vor duce la dispariția economiei de platformă în Serbia.

Protestatarii nu erau dispuși să accepte compromisuri, iar principalul slogan „toți ca unul” revendica anularea datoriilor pentru toți și că acest grup, extrem de eterogen, va rămâne unit. În curând protestele au dat roade sub forma unei succesiuni de oferte din partea guvernului. În timpul protestului masiv din ianuarie guvernul s-a oferit să anuleze ratele dobânzilor, să prelungească termenul de achitare pe o perioadă de 10 ani, crescând cheltuielile neimpozabile. Membrii asociației au considerat oferta ca fiind inacceptabilă, iar protestele au continuat, fiind oferite creșteri suplimentare ale bazei neimpozabile. Acestea au fost, la fel, refuzate și urmate de proteste mai mici pe 6 aprilie.

Imaginea 2. Banner la protestul din 6 aprilie: „Nu vă cedăm viitorul nostru”. Preluat din grupul URI pe Facebook cu permisiunea acestora.

Sub presiune imensă, chiar înainte ca propunerea să intre în parlament, câțiva membri URI au încheiat un acord cu guvernul, în urma unui apel telefonic din partea oficialilor. Acest acord stipula că toate datoriile muncitorilor cu un venit sub 533 de euro pe lună vor fi anulate, iar celor cu un venit mai mare li se va aplica un sistem impozitare progresivă (ex: 13% pentru câștigurile de peste 1.000 de euro și 20% pentru câștigurile de peste 2.000 de euro). De asemenea, cei care vor achita impozitele, vor beneficia de un pachet de scutiri la angajare, deși acest ultim punct este în continuare discutabil, deoarece procedura de aplicare a acestuia nu este încă foarte clară. Acordul este valabil pentru anii precedenți și pentru o perioadă de până la 1 ianuarie 2022, momentul de când urmează a fi aplicate noile reglementări.

Într-o explicație publică a deciziei de acceptare a ofertei guvernamentale, URI a subliniat că a reușit să reducă obligațiile fiscale din trecut pentru majoritatea freelancerilor. Faptul că nu s-a reușit anularea datoriilor pentru toată lumea a fost explicat prin participarea redusă la proteste, ceea ce a plasat comunitatea într-o poziție slabă de negociere în fața statului. Cu toate acestea, mulți dintre cei afectați nu au acceptat soluția asigurată de URI. Aceștia au susținut că mișcarea nu a protejat pe toți de jaful ilegal al statului. Unii membri, dar și oameni din afara grupului, s-au distanțat de URI, respingând acordul și anunțând acțiuni suplimentare pe viitor. Aceștia sunt în mare parte freelancerii cu venituri mai mari în trecut sau muncitorii cu alte tipuri de venit, care nu poate fi impozitat în același mod (ex: sfera comerțului online). Totuși, există printre nemulțumiți și profesioniști cu venituri mai mici care se simt trădați, demascând lipsa de democrație în mișcare, fiind, de asemenea, îngrijorați și de reglementarea muncii digitale după anul 2021. Din cauza acestei scindări, la moment, în Serbia există cel puțin 4 asociații mai mari de freelanceri, toate cu agende diferite, toate antrenate în lupta pentru drepturile muncitorești.

Datoriile din trecut constituie, în mod evident, cea mai arzătoare problemă pentru cei care se confruntă cu ele și majoritatea dezbaterilor s-au axat în jurul acestora. Totuși, lupta pentru sistemul viitor de reglementarea a platformelor rămâne a fi la fel de importantă. Conform propunerii actuale, după 2021, freelancerii fără statut de antreprenori vor trebui să achite statului mai mult de jumătate din câștigurile lor. Dacă freelancerii nu vor reuși să negocieze condiții mai bune pentru viitor, majoritatea celor cu venituri mai mici sau neregulate pur și simplu nu va mai putea activa, iar asta înseamnă, în cele din urmă, pierderea locurilor de muncă pentru cei mai vulnerabili. Negocierea unor reglementări mai bune, pe de altă parte, necesită o mișcare puternică și unită a tuturor actorilor implicați. Din acest motiv divizarea mișcării și legitimitatea contestată a acesteia s-ar putea traduce cu ușurință în dispariția totală a economiei de platformă în Serbia. În acest context, organizarea eficientă a liberilor profesioniști reprezintă o condiție vitală.

Imaginea 3. Preluată de pe pagina de Facebook a URI cu permisiunea autorului.

Posibilități de organizare a muncitorilor digitali

Protestele au reușit să adune împreună liberii profesioniști, care erau anterior izolați, să-i aducă în centrul dezbaterilor politice. Freelancerii au reușit să obțină concesii semnificative pentru majoritatea celor vizați. Tind să atribui acest succes inițial organizării rapide a mișcării, determinării politice și articulării clare a unor cerințe universal valabile pentru toți. Cu toate acestea, URI au fost criticați atât de profesioniștii din interiorul, dar și din afara mișcării pentru separarea freelancerilor în categorii, pentru cedările în fața unui sistem de impozitare nerezonabil și pentru strategia URI ce ar fi putut influența viitorul industriei. La moment există dezbateri aprinse despre cine este responsabil pentru succesul parțial al mobilizării publice, cine este sau nu este muncitor, cine și câte impozite ar trebui să plătească și cât de diferit ar trebui să fie statutul freelancerilor față de cel al celorlalți muncitori sau antreprenori. Totuși acestea nu sunt problemele centrale ale articolului meu. Aceste antagonisme, în viziunea mea, dezvăluie niște procese structurale mult mai largi despre organizarea freelancerilor cu implicații importante pentru viitoarele lupte.
În primul rând, posibilitatea de asociere a muncitorilor digitali este inerent limitată. Protestatarii erau extrem de diverși și inegali, cu diviziuni de clasă semnificative. Protestele au mobilizat antreprenori, muncitori și profesioniști care realizau activități ocazionale, cu venituri cuprinse între câteva sute și câteva mii de euro pe lună. În plus, acești oameni par să aibă prea puține lucruri în comun. Ei activează pe platforme diferite, pentru angajatori diferiți, sunt împrăștiați prin toată Serbia și sunt extrem de fragmentați. Mulți dintre protestatari sunt apolitici, se tem de autoritățile fiscale și aplică diverse strategii individuale de supraviețuire, evitând achitarea impozitelor. Astfel protestul a trebuit să treacă peste foarte multe decalaje și rupturi. Acest lucru se poate vedea din faptul că doar câteva mii de persoane s-au angajat activ în proteste în timp ce numărul persoanelor afectate direct se ridică la zeci de mii. Chiar și printre cei care s-au alăturat mișcării, principiul „toți ca unul” s-ar putea aplica cu greu, în situația în care unii încearcă să supraviețuiască, iar alții vor să-și asigure veniturile mai consistente acumulate de-a lungul anilor. Din motivul că protestatarii nu împărtășesc o poziție politică și materială comună sau un scop comun – anularea impozitării, de exemplu – aceștia s-au plasat într-o poziție vulnerabilă în cadrul negocierilor cu guvernul.

Mai mult, protestatarii au avut foarte puțini aliați de luptă, atât din cauza izolării structurale de economia locală, a alienării politice și lipsei generale de solidaritate, dar și din cauza percepției publice a acestora ca neplătitori de impozite cu venituri ridicate.

În al doilea rând, freelancerii nu au suficientă putere disruptivă, cel puțin nu în sensul obișnuit al cuvântului. Pe de o parte, aceștia nu pot perturba capitalul, întrucât concurează pe o piață deja saturată, departe de clienți și platforme, fără vreo relație oficializată de muncă. Este important de menționat că acest capital este complet separat de statul împotriva căruia protestează muncitorii. Pe de altă parte, protestatarii nu au capacitatea de a perturba statul prin metode tradiționale. Ei nu pot bloca servicii esențiale sau infrastructură vitală, cum o pot face lucrătorii poștali, personalul medical sau chiar șoferii de taxi. Cu toate acestea, muncitorii digitali au cel puțin alte două puncte de presiune.
În primul rând, Serbia, ca și țările vecine, este o țară exportatoare de forță de muncă, depinzând masiv de remitențe și de activitatea online. Acești bani sunt puși în circulație, extrași prin taxe de consum foarte ridicate și în general reprezintă o parte deloc neglijabilă a PIB-ului țării, contribuind la bunăstarea multor oameni în interiorul țării.
Al doilea punct forte este discursul public intens din jurul exodului de creiere. Mișcarea a folosit această carte în timpul protestelor, scandând mesaje precum „Noi rămânem, voi puteți pleca” sau „Nu vreau să plec” (ex. Imaginea 4). Deși protestele nu s-au bucurat de sprijinul majorității cetățenilor, discursul despre exodul creierelor, ca o alternativă a muncii digitale, are o puternică rezonanță politică în rândul populației. Astfel, freelancerii mai au câteva pârghii împotriva statului pentru a păstra munca pe platformele digitale. Succesul acestora depinde, în cele din urmă, de capacitatea de organizare și de abilitatea de a depăși clivajele structurale menționate mai sus.

Imaginea 4. „Eu rămân, voi puteți pleca”. Preluată din grupul Facebook URI cu permisiunea autorilor.

Viitorul muncii digitale în Serbia și alte state

La fel cum criza din 2008 a dat naștere platformelor digitale, actuala pandemie și criza economică asociată cu ea au intensificat utilizarea globală a acestora. Deși această perioadă a însemnat pentru mulți în Serbia suferință, din cauza pierderii neașteptate a locurilor de muncă și a afacerilor trecute pe online, numărul solicitanților de job-uri pe platformele digitale a crescut drastic la nivel global. Aceste procese fac parte din istoria mai largă a proliferării muncii la distanță, stimulată de blocajul pandemic. Munca la distanță prin externalizare este o realitate ireversibilă, întrucât companiile care deja au trecut la activitatea de la distanță își vor menține majoritatea forței de muncă online sau peste hotare, pentru a reduce costurile. Astfel, pandemia va extinde piața globală a muncii pentru serviciile care pot fi realizate online, atât la capitolul cererii pentru muncă la distanță, cât și în ceea ce privește oferta de forță de muncă. Această restructurare poate redefini în mod semnificativ geografia globală a forței de muncă și poate schimba spațiile în care se muncește.

În acest context, protestele freelancerilor sârbi înseamnă mult mai mult decât o simplă luptă pentru supraviețuire materială individuală. Ele reflectă tendințe globale în curs de dezvoltare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, specificul pozițiilor și luptelor cu care s-ar putea confrunta muncitorii la distanță, atât în cadrul platformelor, cât și în afara lor. Protestele scot la suprafață această configurație inedită a capitalului global mobil, a forței de muncă precare și a statelor periferice dependente de acestea.  Imaginea unor muncitorii fragmentați, eterogeni și inegali care luptă împotriva sistemului fiscal de stat, dar nu împotriva platformelor tehnologice globale și a capitalului, conturează o imagine destul de distopică a luptei muncitorești. Deși extinderea pieței globale a muncii de la distanță ar putea duce la o uniformizare relativă a veniturilor, în contextul unei geografii neuniforme și la prosperitatea anumitor profesioniști, totuși, aceasta înseamnă totuși, în cele din urmă, triumful capitalului mobil global asupra forței de muncă și asupra statului. Chiar dacă profesioniștii din Serbia luptă pentru munca online și văd în aceasta o mai bună alternativă pentru viitor, aceștia rămân precari, înlocuibili și cu slabă putere de negociere în fața autorităților. Statele periferice dependente de această externalizare la distanță se confruntă cu doi poli opuși de reglementare: fie cu exploatarea muncitorilor care deja sunt exploatați prin impozitare disproporționată, cazul Serbiei; fie cu renunțarea la impozite și contribuții în ansamblu în cursa spre limita inferioară, cazul Macedoniei de Nord. Totuși, chiar dacă freelancerii sârbi luptă pe bună dreptate împotriva primului scenariu, pe termen lung, scenariul ultra-liberal ar putea împiedica statele să-și umple bugetele publice și să ofere servicii esențiale populației, distorsionând tipul standard de angajare din țară. Poziționarea statelor în acest continuum depinde de poziția acestora în diviziunea globală a muncii, de preferințele politice și economice ale freelancerilor din aceste state, dar și de succesul noilor lupte digitale din domeniul muncii, după exemplul Serbiei. Cazul sârb demonstrează atât că noile mobilizări ale profesioniștilor online pot avea succes, dar și faptul că aceștia trebuie să elimine divergențele interioare și să-și reinventeze punctele forte.

Slobodan Golušin – doctorand în sociologie și antropologie socială la Universitatea Central Europeană din Viena, cercetător asociat la Centrul de Cercetare a Politicilor Publice din Belgrad. Interesele sale de cercetare gravitează între geografie și economia politică a outsourcing-ului în domeniul muncii online.

Acest articol a fost publicat inițial, cu titlul Gig Work in CEE’s Platform Economy: the Protests of Serbian Freelancers and the Possibilities of Digital Labor Struggles pe platforma LEFTEAST.

Traducerea din limba engleză a fost realizată de Corina Ovcearenco în cadrul proiectului ”Dosarul Social”, realizat de PLATZFORMA în colaborare cu Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova.

 

Facebook Comments Box