Discursul Președintelui SUA, cât și PRO Act contribuie la dezvoltarea unei imagini mai favorabile a sindicatelor.

În data de 9 martie, Președintele SUA, Joe Biden, a oferit o declarație publică pentru susținerea legii Protecting the Right to Organize (PRO Act, HR 842), care are ca scop introducerea unui set adițional de protecții sindicatelor și muncitorilor care doresc să se sindicalizeze. Acesta a menționat importanța sindicatelor în construirea unui mediu mai propice pentru americani, care să faciliteze creșterea armonioasă a acestora, cât și redresarea după criza acută provocată de pandemia de coronavirus. În declarație, acesta a spus:

”… trebuie să creem un nou val de putere muncitorească pentru a crea o economie care funcționează pentru toată lumea. Avem această datorie pentru toți acești oameni care și-au dedicat viața muncii, dar și de asemenea generației viitoare de muncitori americani care au cunoscut America doar din perspectiva unei inegalității în continuă creștere, și a oportunităților în descreștere. Cu toții merităm să ne bucurăm de promisiunea Americană în întregimea acesteia – iar liderii națiunii au responsabilitatea să o livreze.”

Axându-se pe crearea unui nou val de putere muncitorească care ar face ca economia să funcționeze pentru toată lumea, Președintele Biden s-a referit la faptul că sindicatele oferă muncitorilor o voce mai puternică în lupta pentru mărirea salariilor, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru protecția locului de muncă. De asemenea, acesta a mai menționat și rolul sindicatului în protejarea împotriva oricărei tip de discriminări, fie ea rasială, etnică sau de gen, cât și modul în care acesta luptă împotriva abuzurilor de la servici.

PRO Act, HR 842 a fost introdusă cu scopul de-a îmbunătăți diversele măsuri de protecție ale muncii legate de dreptul liber al muncitorilor de-a se asocia și a se organiza pentru a negocia colectiv în cadrul locului de muncă. Legea introdusă își propune să extindă standardele corecte de muncă spre un segment mai larg al populației muncitoare, să permită sindicatelor să ia parte la acțiuni de grevă inițiate de alte întreprinderi, cât și să pedepsească și să treacă în ilegalitate dorința patronului de-a pedepsi comportamentul de solidaritate dintre două întreprinderi în timp de grevă. Dacă legea trece, muncitorii din textile se vor putea solidariza cu cei din domeniul Fast-Food, pentru a-și amplifica vocea și pentru a face ca problema muncii precare să fie văzută ca o chestiune structurală, ci nu una individuală, depinzând strict doar de sectorul de activitate.

De asemenea, legea stipulează ca practică nejustă, modul în care angajatorii își pot împinge muncitorii către diverse întâlniri care au ca scop promovarea unui mesaj anti-sindical. De exemplu, muncitorii din Alabama de la Amazon care în momentul de față luptă pentru înființarea unui sindicat au fost trimiși la întâlniri cu avocați antiunioniști pentru a-i încuraja să voteze NU când vine vorba de asocierea acestora într-un sindicat. Același lucru s-a întâmplat și cu asistentele și asistenți medicali de la Mâine Medical, unde management-ul spitalului și-a încurajat activ personalul să voteze NU, trimițându-i la întâlniri cu avocații anti-sindicaliști.

În aceeași declarație din data de 9 martie, Președintele a rugat Camera Reprezentanților a Statelor Unite ale Americii (House of Representatives) să voteze favorabil legea, ceea ce au și făcut, trecând-o mai departe către Senat cu un vot de 225, contra 206 (de partea Democraților, au venit și 5 Republicani). Pentru a-i vedea aplicabilitatea în viața de zi cu zi, legea trebuie să treacă de votul decisiv al Senatului, care, conform spuselor lui Don Gonyea, Corespondentul Politicii Naționale de la NPR, ar fi mai dificil din cauza obstrucționismului parlamentar – sau filibuster-ului. Regulile Senatului permite senatorilor să discute o lege atât de mult timp cât își doresc, indiferent de subiectul pe care aceștia și-l aleg, în afara cazului când 3/5 din numărul total de senatori (în momentul actual, 60 din 100) votează pentru a închide dezbaterea, sub regula XXII. Fără acești 60 de senatori care să voteze încheierea dezbaterii, cei care se opun legii ar putea discuta legea la nesfârșit, făcând imposibilă trecerea acesteia.

Pe lângă Președinte, liderii de sindicat s-au exprimat cu toții favorabil legat de nevoia aprobării acestei inițiative legislative. Liderii AFL-CIO, SEIU, Teamsters au spus că sindicatele sunt mecanismele care le permit muncitorilor să acceseze salarii mai mari, condiții de muncă mai adecvate, cât și o creștere în bunăstarea generală a populației. Președintele Trumka al federației sindicale AFL-CIO a spus într-o declarație din data de 9 martieCu toții suntem de acord că a fi membru de sindicat este cea mai bună unealtă pe care muncitorimea o are pentru a lupta în câștiga partea care ni se cuvine din valoarea pe care o producem în fiecare zi. Trumka și-a exprimat susținerea pe care o are pentru Joe Biden, catalogându-l pe acesta ca un sindicalist într-o gloată de corporatiști.

Dezbaterea angajamentului făcut de Joe Biden față de sindicate este o dezbatere fără final, dar pentru moment un lucru este sigur: acesta și-a exprimat acordul pentru PRO Act, ducând discursul într-o direcție care oferă o mare posibilitate de acțiune sindicatelor, cât și clasei muncitorești. Acțiunile Președintelui sunt rezultatul presiunii pentru politici favorabile sindicatelor, venind fie din partea politicienilor social-democrați, cât și din partea crizei muncii provocate sau accentuate de către coronavirus. Dacă până la izbucnirea pandemiei, nu era clar că discrepanțele dintre cei ce posedă capital și cei ce nu posedă nimic în afara capacității acestora de muncă, cresc într-o rată alarmantă, acum aceste discrepanțe sunt imposibil de evitat. Cu o criză a muncii actuală, mai mult ca niciodată, susținerea sindicatelor este de-asemenea într-un trend ascendant. Un sondaj Gallup din 2020 arată că 65% dintre americanii care au participat la sondaj aveau viziuni favorabile legate de mișcarea muncitorească organizată, în timp ce 50% dintre aceștia și-ar fi dorit să se alăture unui sindicat.

În momentul actual, în care terenul este foarte fertil pentru dezvoltarea unor politici muncitorești care să ajute populația de rând, sindicatele au fost văzute ca mecanisme benefice pentru a asigura o îmbunătățire a creșterii calității vieții într-o comunitate, prin creșteri salariale, prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, șamd. Conform unui studiu publicat de către Economic Policy Institute în 2003, sindicatele contribuie la creșterea salariilor muncitorilor sindicalizați în medie cu 20%, în timp ce contribuie la o atenuarea a inechităților existence între cei ce cu venituri mai ridicate, și cei cu venituri mai scăzute. De asemenea, sindicatele au avut un impact pozitiv asupra muncitorilor care nu fac parte dintr-un sindicat, setând un model de urmat pentru ceilalți angajatori. În același studiu, se prezintă următorul exemplu: un absolvit de liceu care lucrează într-o companie unde nu există sindicat, dar se află într-o domeniu acoperit în procent de 25% de sindicate, este plătit cu 5% mai bine față de acela care nu se află într-un domeniu bine-sindicalizat și nu este nici membru de sindicat.

Pentru a înțelege PRO Act, trebuie să ne întoarcem la National Labor Relations Act (NLRA) din 1935 care în afară de-a legifera relațiile muncitorești și dialogul social, a avut ca scop dezvoltarea conștiinței muncitorilor legată de importanța sindicatului, încurajându-i pe aceștia să se alăture unuia. Dacă baza legii muncitorești americane gravitează în jurul idei de organizare fără riscul de-a fi concediat sau penalizat, atunci ar trebui să oprim practicile murdare ale angajatorilor și să lăsăm cale liberă angajaților de-a se sindicaliza. Așa cum și cântărețul Billy Bragg spunea:

There is power in a factory, power in the land – Există putere într-o fabrică, putere în pământ

Power in the hand of the worker – Putere în Mâna muncitorului

But it all amounts to nothing – Dar totul este egal cu zeo

If together we don’t stand – Dacă nu ne așezăm împreună

There is power in a Union – Într-un sindicat este putere

Radu Stochița este student internațional în cadrul Bowdoin College, la secția Istorie & Sociologie. Acesta este în prezent creator, editor și distribuitor al podcast-ului Left Porch, axat pe-a pune în conversație oameni din diverse domenii pe subiecte de muncă, sindicate, muncitorime, etc. Acesta este pasionat de istorie intelectuală și muncitorească, cu o mare atenție acordată studiului ideologiei, hegemoniei și influențelor acestora. Acesta se descrie ca scriind în tradiția Althusserian, fiind foarte inspirat de către mentorul său, Salar Mohandesi.

Articolul a apărut inițial pe portalul Baricada

Imagine de fundal: Lucratori (sursă: Unsplash).

Facebook Comments Box