Acum un an ne conectam la partea neplăcută a globalizării: pandemia de coronavirus. După ce am tot crezut că globalizarea înseamnă doar blugi, telefoane mobile și transferuri Western Union de la mama din Italia sau Israel, ori de la tata din Moscova, ne-am ”lăsat” vizitați și de un oaspete nepoftit… 

Obișnuiți cu scenete narcisiste, proiecții megalomane și frustrări personale aruncate pe capul celorlați – ocupație cunoscută în aceste locuri drept politică – guvernanții moldoveni au întîlnit oaspetele nepoftit așa cum știau ei cel mai bine – ca o ocazie de a-și gîdila niște orgolii personale, de a îngloda întreaga gravitate a situației în certuri tembele de mahala și de a-și măsura mantiile de salvatori ai neamului. 

De unde și acest repertoriu bicisnic, inventat parcă de un comedian beat care vrea să se răzbune pe întreaga lume pentru că nu a fost iubit inventînd glume ridicole cu efecte macabre: ba alegeri la Hîncești în chiar focarul de unde a izbucnit pandemia, ba defilarea inutilă a soldaților armatei naționale pe străzi, de parcă țintitul puștilor și căscatul gurii în sus ar fi produs cine știe ce pagubă virusului, ba trăsnăi precum un prim-ministru care beștelește cetățenii că nu respectă regulile apoi își trage o ditamai nuntă cu caterincă și lăutari în plină ciumă, ca să prindă și el o poză în rol de socru mare (faptul că din spatele rochiei mireselor și a pantofilor mirelui se văd schelete de morți, iar buchetele de nuntă ale însurățeilor lăsau să se întrevadă horugvii și sicrie nu mai interesează pe nimeni: veselie să fie!). 

Rezultatul carantinei cu caterincă se știe: peste 4300 de morți, și asta e doar estimarea oficială, alte mii de morți de alte boli și care nu au mai ajuns la spital pentru că sistemul medical nu mai are locuri pentru alte boli decît covid), mii de locuri de muncă suspendate, oameni trăind la limita existenței…

Și evident milioane în plus la diverși abonați ai puterii care nu au lăsat ocazia de a face o rublă pe timp de pandemie. Banii nu au miros și nici gust, doar proprietatea de a se aduna în aceleași buzunare de ani de zile și astfel diverși cumătri ai puterii au cîștigat averi din comercializarea dezinfectantului, scheme cu testarea, livrarea de echipamente medicale, dar și din schemele deja tradiționale – import de carne, pește, produse alimentare, tăieri ilicite de păduri și vînzarea lemnului etc. 

În bălăceala asta ne scăldăm deja de un an. 

…În țări în care a întîlnit ripostă hotărîtă virusul a început să dea înapoi. Ici vaccine, colo suport pentru populație, dincolo investiții masive în spitale ambulante, în altă parte transferuri financiare masive pentru populație, pentru angajatori și angajați, iertări de datorii, suspendare a plăților comunale etc. Chestii rezonabile în vremuri ca astea. Nevoia de a salva societatea a tras pe linie moartă toate micile povești despre ”libertatea pieței”, ”economia e cea mai importantă” etc. 

În Moldova virusul a întîlnit o colecție de narcisiști și narcisiste adunate într-un chip atît de favorabil și fericit pentru virus încît nici o providență divină nu ar fi adunat cu același succes atîția oameni nelalocul lor și atît de depășiți de situație precum i-a adunat ”întîmplarea”. 

Zilele astea, acest ”dream team” (președintă, prim-ministru, președinta parlamentului, miniștri, șefi ai instituțiilor de forță), completat cu cîțiva ”activiști” ai laudei puterii, cunoscut și ca Consiliul Suprem de Securitate, s-a întrunit și a recomandat instituirea stării de urgență, măcar pe două săptămîni., plus cîteva măsuri timide de susținere a economiei. 

Ce tărăboi a stîrnit toată chestia asta!

…Fostul premier Ion Chicu vrea carantină cu periniță și țambal. Poate se pregătește deja de cumătrie (a fost socru mare în pandemie, de ce n-ar fi și bunic?), poate o fi plătit sala de petreceri pentru mai multe zile și i-o fi rămas cîteva nefolosite. Omul căruia i-a ajuns curaj să confrunte…doar bunul simț, trăgîndu-și nuntă cu lăutari pe vreme de ciumă, acum a prins la glas și se ia la harță cu politicienii învinuindu-i că ar vrea rating și ar sacrifica poporul de dragul acestuia. Corect, Ioane, așa e, dar și curajul tău găsit…abia după ce nu mai ai ce pierde, dă o măsură grijilor tale pentru bobor.

Chicu și-a amintit, în clipa asta de mare curaj, și că statul nu prea are în mod real cum să ajute economia (Chicu politicianul-nuntaș anul trecut l-ar fi contrazis pentru că în fiecare zi acel Chicu lăuda capacitățile statului de a-și ajuta cu promisiuni goale mediul de afaceri și populația). 

Igor Dodon, reprezentantul oficial al companiei Apple în Moldova, promotor oficial al telefoanelor marca Iphone, degrabă căzător în genunchi în fața icoanelor…și oligarhilor, vrea carantină cu pachet de saună, discotecă și bufet all-inclusive: guvern plenipotențiar (ca să aibă și el tihna unu-doi ani pînă la alegeri), prim-ministru coleg de fraude, acces nelimitat la internet (ca să poată face emisiunea aia cu președintele care vorbește nu doar vineri ci în fiecare zi, de 4 ori măcar). Întocmai ca o giruietă pe care o bate vîntul și o sucește în toate părțile, cumpărătorul de Iphone din bani publici Igor Dodon nu are o problemă să-și schimbe pozițiile de zece ori pe zi în privința tuturor lucrurilor: pandemie (ba e grav, ba trece prin tine ca o simplă răceală), alegeri anticipate (ba sînt necesare, ba nu e momentul oportun pentru ele), carantină (ba trebuie să salvăm țara, ba nu avem nevoie de ea că omoară economia. E drept, mor oameni, dar consensul economiștilor locali a fost întotdeauna că…oamenii trebuie sacrificați pentru economie și nu invers). Unicul lucru neschimbat la Dodon este dorința de a-și păstra abonamentul deplin la apariții tv, viață de lux și ultimele gadgeturi Apple. 

Igor Dodon nu vrea carantină – ar fi vrut dacă era președinte și dacă mai putea folosi vila de la Condrița și mașina de serviciu, imaginându-și că e Ștefan cel Mare în sihăstrie, călărind un cal ce mănîncă jăratic. Dodon în fruntea stării de urgență – asta însemna teatrului unui singur actor, Igoraș. O stare de urgență în care Dodon e simplu măscărici ce poate fi amendat de orice polițist pentru că nu poartă mască – asta e cu totul altceva și prințului închipuit de la Sadova nu-i convine deloc. 

În plus, orice oportunitate de a-i da un cot/șut moștenitoarei borcanelor de tușoncă de la Condrița, Maia Sandu, e un bonus (chiar dacă bonusul include zilnic cîteva sicrie în plus de decedați de Covid). Ce nu faci pentru un laik? 

Prim-ministrul interimar Ciocoi și președinta parlamentului Grecianîi nu mai contează demult – ambele personaje nu sînt deja de mai multă vreme decît decor și mobilă pentru vlogul fostului președinte. 

Paznicii de la fostele colhozuri-fruntașe milionare ”Șor” și ”Partidul Democrat”, repartizați acum în cîteva brigăzi sub comanda unor zvenovoi: brigada de tractoare și magazine pe roți Merișor, cantina colhozului (Sergiu Sîrbu), brigada de nucicultură (Pavel Filip), brigada de agitatori (Andrian Candu) nu au alt plan decît continuarea ”întrecerii stahanoviste” în cretinism. Dacă lucrurile continua la fel, adică dacă procesul de construcție a cretinismul se va intensifica în al treilea cincinal al integrării europene, Andrian Candu și alți brigadiri nu doar că scapă de pușcărie pentru furturile, mitocăniile și măgăriile petrecute sub mandatul foștilor președinți de colhoz Plahotniuc, Șor și Filat dar au chiar șansa să prindă una-două megdalii – Pentru vitejie și Victimă a Alianței pentru Integrare Europeană de gradul III. 

Ultimul atlet (pe facebook) al creștinătății, cavalerul de Mîndrești, împăciuitorul de mitropoliți Andrei Năstase, fugărește doi iepuri: să mai rămînă relevant în politica moldovenească (după fulgerătorul și impresionantul 0.3 % la concursul de frumusețe numit „alegeri prezidențiale” asta e tot mai greu) și să prindă un loc la orice masă de negocieri, măcar la un colț ca să-i cadă ceva fărîmituri de importanță (de unde și prezența acestuia în aproape toate combinațiile, de unde și modestia de a se auto-propune drept prim-ministru, de a-și asuma guvernarea și în genere, de a salva țara și universul între două intervenții live pe facebok). Care-i părerea lui Năstase și a partidului său despre carantină: n-au înțeles-o. Adică ei nu au înțeles dacă carantina trebuie lăudată sau criticată. Așteaptă părerea experților de facebok. Dumnezeu și fiul său, cu care Năstase discută de obicei direct, ieri nu răspundeau la telefon. 

Maia Sandu, a doua după Dumnezeu, Zoia Cosmodemianscaia a luptei ”împreună cu oligarhii împotriva oligarhilor” și PAS, partidul ales, au o strategie, au un fel de mică viziune (la mintea oricui – să instituie o carantină generală) dar nici nu prea au pîrghii s-o instituie (funcția de președinte e atît de decorativă fără o majoritate parlamentară!), nici nu prea sînt cu conștiința curată pentru a da lecții de moralitate altora – anul trecut ”partidul ales” a participat într-o nebunie la alegerile locale de la Hîncești, în plină pandemie, apoi s-a înghesuit sub pod la Telecentru să întîmpine ceva camioane, apoi a fost vioară primă la sceneta cu numele ”să ne mobilizăm întreg poporul pentru a alege un președinte inutil”. Ce mai, și în acest moment, apelurile gălăgioase și insistente ”alegeri anticipate acum”, pe care reprezentanții partidului le distribuie prin orice canal, sînt acoperite doar de bocetele celor care-și îngroapă morții în vremea cînd numărul morților se numără ”oficial” cu zecile pe zi și neofocial de cîteva ori mai mult.
PAS și președinta ar vrea o stare de urgență…dar s-o instituie alții. Poate vreun ambasador. 

Și aici stă una din problemele cele mai dureroase ale acestei caricaturi care este scena politică locală (un fel de teatru provincial cu decoruri ofilite și prăfuite, aduse de la teatre mai mari, dar cu mici drame și dramolete). 

În pofida tonelor de experți în comunicare, unii fabricați la facultățile locale, alții autodidacți după două video pe youtube, în pofida miilor de mii de lei care se traduc în mii de mesaje care umplu facebook-ul, guvernarea nu a vrut să reușească să transmită populației cîteva mesaje extrem de simple: trebuie să vă protejați, trebuie să îi protejați pe ceilalți, trebuie să ne protejăm cu toții, s-ar putea să fie nevoie de niște limitări

Politica locală, care demult nu mai e despre guvernare ci e despre rating și sondaje (de parcă toate treburile statului, inclusiv viața și moartea cetățenilor au fost absorbite de rating și de parcă nu am mai exista ca cetățeni ci doar ca respondenți în sondaje) nu vrea nici măcar să facă efortul de a guverna. Ea se mulțumește să plutească la suprafața opiniei publice, adică la suprafața laikurilor de pe facebook și a vizualizărilor pe Tik Tok. 

Istoria ar semăna mult cu vestita fabulă ”Racul, broasca și o știucă” dar știucile s-au împuținat foarte mult în rîurile țării (pe moarte și ele), racii sînt și ei pe cale de dispariție de cînd fostele lacuri și iazuri au tot secat nefiind îngrijite, așa că…am rămas și noi, din toată fabula, cu un cor de broaște. 

Poporul evident ar vrea carantină, dar de aia ca a politicienilor: cu salarii și compensații regulate, cu regim lejer de muncă. Un fel de carantină socialistă, cu zeci de mii de lei salariu pe lună pe care deputați, consilieri, polițiștii și tot felul de alte categorii privilegiate și-au rezervat-o din contul celorlalți. Evident, pentru restul țării, privilegiații ar vrea să instituie o carantină capitalistă – supraviețuiești cu ce ai, te descurci pe cont propriu și rămîi la cheremul șefului care o să găsească neapărat un motiv să nu-ți dea nici un fel de îndemnizație pe timp de ciumă. 

Poporul ar face cu mare plăcere schimb de carantină cu privilegiații, dar…pe el nu-l întreabă nimeni. Poporul și-ar dori o carantină în care statul, ca un mare contract social ce este, ar găsi niște bani din cei care îi găsește permanent pentru bancheri (cum ne simțim că în loc să plătim construcția spitalelor plătim dobînda pentru miliardul furat?), pentru oligarhi și schemele lor (trăiască Arena Națională…poate facem un mauzoleu din ea cîndva) și le-ar compensa niște cheltuieli. 

Poporul ar sta acasă dacă ar primi necondiționat, exact pentru existența pe timp de ciumă, un transfer monetar cît un salariu. Cum s-a făcut în alte părți. Asta ar însemna să salvezi societatea nu așa-zisa economie. (Să nu ne lăsăm amăgiți de cuvinte – atunci cînd zic că vor să salveze economia și de aia nu o închid în carantină, puterea și cumătrii ei au în vedere o economie care oricum nu servește societatea moldovenească – salariile mici, exploatarea și evaziunea fiscală ar trebui numite furt și calificate ca atare, nu numite pompos – economie. Apoi, atunci cînd zic economie ei au în vedere afacerile și schemele lor, nu bunăstarea tuturor.)

Poporul ar sta acasă dacă nu ar fi nevoit să iasă zilnic la muncă pentru a-și asigura bucata de pîine de azi (Adevărata economie e aia în care angajații reușesc să-și facă economii, nu asta moldovenească în care dacă nu muncești azi nu ai ce mînca mîine).  

Poporul ar sta acasă dacă compensațiile și măsurile de susținere ar merge nu doar la salariați (așa cum recomandă anturajul Președinției)  ci la întreaga populație: Pentru că, și cei neangajați temporar sau șomeri, și copiii, și bătrînii au cheltuieli pe vremea carantinei generale și nimeni nu a suspendat consumul lor. 

Poporul s-ar lăsa închis în carantină dacă asta nu ar însemna să moară de foame.

Poporul ar respecta regulile de comportament pe timp de pandemie dacă nu ar vedea cum zilnic, diverși potentați – deputați, afaceriști, politicieni – își bagă picioarele-n reguli și în pandemie pentru diverse bucurii personale și politice: ici un concert electoral cu sute de participanți, colo o nuntă, dincolo o altă petrecere sau o întîlnire electorală. 

Poporul ar fi de acord cu o carantină, dar cu una care ar fi ajustată în așa fel în care, printr-un efort colectiv, ne-am salva cu toții – și persoanele fără adăpost care au fost lăsate să lupte cu virusul pe străzi pentru că nu aveau o casă unde să stea, și femeile care sînt abuzate fiind forțate să ”stea acasă cu abuzatorii lor”, și cei care nu au economii ce le-ar permite să supraviețuiască fără lucru pe mai multe luni, și pe cei care muncesc dar tot nu le ajunge, și pe copiii care se chinuie cu un telefon chior care abia prinde semnalul să facă ”educație on-line”, și pe medicii care lucrează în condiții excepțional de dure – lipsă de utilaje, medicamente, specialiști și salarii mici.

O asemenea carantină presupune implicare masivă și activă a statului pentru salvarea societăii – soluții neordinare și excepționale (de la reduceri de cheltuieli inutile precum Arena Națională a Rușinii la împrumuturi de la populație pentru măsuri precum construcția de spitale noi, dotarea spitalelor cu utilaje, investiții în acoperire de internet în toată țara, dotarea tuturor familiilor cu echipament ieftin pentru educația on-line). 

Optăm pentru o carantină solidară, justă, echitabilă, demnă, empatică și asigurată. 

Carantina aia rasistă cu caterincă, pe care am îndurat-o anul trecut, n-o mai vreau. N-o mai vrem.