După ce am urmărit timp de două săptămâni expunerea patriarhatului în persoana lui Ion Ceban, primar de Chișinău, am decis că ar fi bine să analizez ce exact s-a întâmplat dintr-o perspectivă de gen (celelalte aspecte ale discuției – contractul dintre primărie și organizația Natei Albot, de exemplu – le consider ca fiind secundare).

Cunoaștem deja contextul, deci să purcedem cu analiza. Eu am tot urmărit desfășurarea evenimentelor și am ajuns la concluzia că publicul larg a asist la prezentarea a două modele opuse de masculinitate și percepție a femeilor.

Modelul I: Masculinitate toxică și Femeia obiect

Ion Ceban s-a supărat pe Andrei Bolocan pentru ca acesta a menționat-o pe soția sa într-un video despre vacanța din Egipt a primarului. Ceban nu s-a supărat pe nimic altceva din acel video.

Captură de ecran cu amenințările primarului de Chișinău Ion Ceban

El a acționat ca un bărbat tipic educat în patriarhat care vede rolul femei doar ca un obiect firav ce trebuie protejat cu orice preț. El a omis cu desăvîrșire faptul ca e funcționar public și prin prisma funcției pe care o deține, activitatea soției sale, adică cum ea face bani mereu va fi în vizor.

Ceban probabil a crezut că e corect în spusele și acțiunile sale deoarece el își vede ca rol protejarea soției și a copiilor, chiar dacă copii nu au fost menționați în video-ul original. Dar s-o protejezi de ce?

Suntem în secolul XXI, am crezut că femeile sunt în stare să se protejez singure. Am mai crezut că femeile sunt în stare să-și exprime opinia și să-și prezinte poziția și public dacă e nevoie. Dar se pare că am crezut greșit pentru că Ion Ceban ne-a demonstrat contrariu. El ne-a arătat că de fapt soția lui e o extensie de a sa și nu o individualitate aparte.

În toată această perioadă, eu mereu mi-am pus întrebarea: Unde-i Tania? Dacă ea a fost deranjată de cele spuse de Andrei Bolocan de ce nu s-a expus? Nu știm dacă Tania a fost deranjată sau nu, însă știm că Ion Ceban a insistat să arate că el își percepe soția ca pe un obiect frumos pe care îl pui pe raft. Mai mult, primarul de Chișinău a acționat ca un macho adevărat și a atacat soția oponentului (după aceeași logică pernicioasă: dacă tu te iei de ”familia -proprietatea mea” eu mă iau de ”familia-proprietatea ta”).

Încă o monstră a faptului că Ceban vede femeile ca pe niște proprietăți. Și această gândire și modalitate de a acționa este foarte periculoasă pentru că divizează femeile în sfinte (a ”mea”) și curve (ale ”rivalului”). Cele sfinte merită protecție și respect, în timp ce curvele merită dispreț și abuz.

În diverse războaie femeile au fost folosite că obiecte de atac asupra oponenților. Femeile au fost violate, răpite și abuzate pentru că erau mamele, surorile și fiicele oponenților. Sigur, nu suntem în perioadă de război, dar tactica folosită de Ion Ceban se conduce după o logică similară: M-ai ”umilit” vorbind despre soția mea, eu acum o să ”te umilesc” vorbind despre soția ta. De exemplu, am văzut imagini create de trolli cu poze ale Natei Albot în care o prezentau ca o prostituată.

Și ca să fim clari și clare, să fii prostituată în opinia mea este o profesie ca și orice altă profesie și nu e nimic rușinos, însă mentalitatea colectivă nu împărtășește această viziune. Din contra, asocierea unei femei cu prostituția e făcută pentru a denigra acea persoană. O să ziceți că Ceban nu a creat acele imagini, trolii le-au creat. Corect, însă Ceban a dat undă verde ca astfel de imagini să fie create. El creat contextul prin care a menționat că familia e sfântă și printr-un exercițiu de logică deducem că soția lui e sfântă, în timp ce alte femei nu sunt, mai ales dacă acele femei sunt ale oponenților, fie reali sau imaginari.

Mai mult, Ceban a afișat un model de masculinitate toxic. El a redus definiția de soț/bărbat la violență, adică un soț/bărbat adevărat rezolvă problemele doar prin violență, mai ales dacă e vorba de imaginea soției/femeiei. Probabil dacă eram în secolul XVIII, Ceban îl chema pe Bolocan la duel, o practică profund sexistă și creată pentru că femeile erau percepute ca incapabile să ia decizii cu privire la propria viață. Acum s-a mulțumit doar să îl amenințe că îi sparge dinții. (Aici evident ne gîndim și la faptul că atunci cînd un primar, cu un întreg aparat de stat (direcții, agenții) îl amenință cu răfuiala pe un cetățean care i-a chestionat veniturile, e extrem de grav).

Modelul II: Femeie independentă și Masculinitate sănătoasă

Pe de altă parte, Nata Albot ne-a arătat că o femeie se poate auto-reprezenta într-o situație conflictuală. Se poate auto-apăra și face față criticilor fără ca soțul să vorbească din partea ei. Eu consider acest model mult mai sănătos și exemplu de urmat. Nu în zadar femeile au luptat și continuă să lupte pentru vizibilitate, drepturi, reprezentare prin imaginea altor femei în funcții publice etc. Nata Albot a fost făcută țintă criticilor și întrebărilor doar pentru că Ion Ceban a decis să-l ofenseze pe Bolocan, adică conform mentalității sale, Bolocan ar fi trebuie să fie ofensat așa cum a fost el, Ceban. Însă, rezultatul a fost opus. Nata a vorbit din numele ei, în timp ce Andrei a continuat să vorbească din numele său. Mai mult, Andrei a prezent un model diferit de masculinitate, probabil fără ca-și propună. Luarea în derâdere a amenințările lui Ceban, ne-a arătat că bărbații pot face glume pe seama violenței proiectate, nu e nevoie să răspundă cu alte amenințări.

Când femeile și bărbații nu se percep unii pe alții ca pe niște obiecte sau proprietăți ce trebuie protejate, atunci inevitabil vom asista la reprezentări ale femeilor independente și masculinităților sănătoase.

E regretabil că un funcționar public în zilele noastre perpetuează o gândire patriarhală și acționează ca un bărbat căzut undeva din Evul Mediu în plină modernitate prin tratarea femeilor ca obiecte, dar și ca instrumente de atac asupra altor bărbați care l-au supărat. Ceban are la dispoziție alte metode de a-și exprima dezacordul sau de a-și face dreptate, de exemplu implicarea instituțiilor de rigoare (dacă se consideră lezat sau amenințat). Dacă crede că i-a fost lezata onoarea, atunci poate acționa în judecată presupusul acuzator. Însă el a ales machismul sau într-un limbaj mai popular meleagurilor noastre, bîcismul.

Îl sfătuiesc pe Ion Ceban să se obișnuiască, în calitate de funcționar public, că familia sa va fi în vizor (cu atît mai mult cu cît el însuși amestecă pe rețelele sociale poze de lucru, poze cu copii și poze cu soția amestecînd laolaltă viața privată și cea publică). Evident, n-o să ne intereseze viața lui intimă, nici ce a gătit familia Ceban într-o zi sau alta. Dar ne vom interesa de cheltuielile familiei Ceban, de vacanțele acesteia, ne vom întreba dacă veniturile acestei familii coincid cu cheltuielile…Nu pentru că i-am ”ataca” familia ci pentru că am avea bănuieli rezonabile că banii publici (sau privați, dar din surse dubioase) sînt folosiți în beneficiile familiei lui Ion Ceban.