În secolul acesta, în care femeile încă se luptă împotriva violenței structurale și instituționale, împotriva violenței domestice, împotriva stereotipurilor, în care femeile sunt ucise doar pentru că sunt femei…un grup de poeți locali pășuniști au găsit că e hazliu să facă un recital ce are în titlu fraza „Femeia – cel mai bun prieten al omului”.

Ei cred că asta e hazliu.

…În Moldova secolului 19, femeia era considerată ființă sub-umană, femeia nu avea dreptul să citească, să dețină proprietate, să lucreze, să depună mărturie în judecată împotriva bărbaților…

Grupul Poetelor care chiar scriu Poezie vine cu o replică pășuniștilor care încă mai trăiesc în secolul 19.

Femeia - cel mai bun prieten al omului.

Bărbatul are în general o părere foarte bună despre sine însuși

O părere atât de bună, încât

de la începuturi a decis singur (și nesilit de nimeni)

că El și doar El a fost pus stăpân al pămîntului,

în centrul Universului

și s-a numit pe sine Om

adică ființă rațională

iar toate celelalte ființe
(plante, pietre, animale, sclavi, femei)

au fost subjugate

în categorii

non-umane

sub-umane

în ființe ne-gânditoare.


Pe când lumea era încă foarte mică –

atât de mică încât hotarele ei

se contopeau cu hotarele vizibile ale orizonturilor,

pe când egoul bărbaților era deja foarte mare –

atât de mare încât hotarele sale

se contopeau cu hotarele vizibile ale orizonturilor lumii

bărbații credeau în modelul geocentric –

o teorie cosmologică

abandonată azi

conform căreia bărbații se află în centrul universului

iar toate stelele, planetele, femeile și celelalte corpuri

orbitează în jurul lor.


Odată, prin 1543

când femeile nu erau admise în școli și universități,

pe vremea când femeile din familii bogate

puteau să învețe să citească doar dacă

un tutore plătit de vreun bărbat

le învăța să brodeze, să coase, să danseze

să croșeteze, să cânte la pian,

să gătească

și printre altele

să citească doar cărți permise creierului feminin –

cărți care să nu pervertească ”natura” feminină

cărți care să nu le obosească

cărți care să nu le facă prea mult să gândească

pe vremea când

femeile sărace

puteau să învețe să citească

doar cu plata propriei vieți –

călugărindu-se –


pe acea vreme

însuși un bărbat, Copernic, a exercitat o violență simbolică asupra

stăpânilor universului

și a strămutat bărbații din centrul universului –

în centrul lumii

iar bărbații umiliți și trădați

au acceptat să creadă de bunăvoie și nesiliți de nimeni

că bărbații se află în centrul lumii

iar toate femeile și celelalte corpuri

orbitează în jurul lor.


Odată, prin 1791, când bărbații

se mai credeau în centrul lumii

o femeie pe nume Olympe de Gouges

îndrăznește să proclame

că femeia este om.

Revoluție.

Libertate. Egalitate. Fraternitate.

(evident, doar între bărbați)

În scurt timp,

capul femeii care a îndrăznit

să gândească

se tăvălește pe jos –

de ghilotină secerat


Odată, prin 1893, când bărbații continuau
de bunăvoie și nesiliți de nimeni
să creadă că se află în centrul lumii –

că sunt stăpânii lumii

că pot decide cine să trăiască

cine să citească

cine să legiuiască

femeile câștigă

în Noua Zeelandă,
pentru prima dată

dreptul la vot.


bărbații sunt înfuriați și revoltați –

cetatea este asaltată.


Odată, prin 1908,

când bărbații înfuriați și revoltați

se mai credeau în centrul lumii

15 000 de femei, obosite și revoltate,

cereau dreptul la vot

și dreptul la muncă.


Odată, prin 1975,

8 martie a fost declarată

ziua în care femeile celebrează

eforturile a mii de femei

de-a lungul timpului

care au luptat

pentru

dreptul de a citi și scrie

dreptul la viață și sănătate

dreptul la muncă

dreptul femeii

de a fi Om.


De atunci și până astăzi,

pământul nu mai este plat

soarele nu se mai învârte în jurul pământului

de atunci și până astăzi

bărbatul continuă de bunăvoie (și nesilit de nimeni)

să creadă că El este Omul

și Omul este în centrul lumii.