Se vorbește destul de mult în aceste zile de după alegeri despre diverse scenarii post-electorale. Unul din ele – o coaliție între PSRM și ACUM – pare să încingă spiritele. O asemenea alianță de conjunctură ar fi rațională (dacă nu „logică”) dintr-un anumit punct de vedere – ambele formațiuni au articulat mesaje anti-oligarhice în ultima campanie electorală. Totuși, criticii unui asemenea scenariu au expus piedici substanțiale în realizarea unei asemenea coaliții: cooperarea dintre fracțiunea PSRM din Parlament și președintele Dodon cu guvernarea coagulată în jurul PD în ultimii patru ani; campania agresivă de discreditare a candidatei PAS-PPDA în alegerile prezidențiale din 2016 (să ne amintim doar de știrea falsă cu cei 30 de mii de sirieni), cu unele ecouri și în alegerile din 2019; afinitățile pro-rusești (mai exact, pro-Putin) ale PSRM și mai ales ale liderului lor informal I. Dodon; luările de cuvânt contrarii drepturilor omului ale președintelui Dodon și ale altor activiști PSRM. Și totuși există numeroși susținători vocali ai celor două formațiuni care cheamă liderii celor două forțe politice la înțelegere și compromisuri pentru a forma o coaliție ad-hoc, tehnică și de moment cu scopul de a elibera instituțiile statului din captivitatea clanului Plahotniuc și de a organiza alegeri anticipate, în condiții corecte (s-a creat și un grup pe Facebook „ACUM+PSRM = alegeri anticipate LIBERE”. Un asemenea proiect, fie și provizoriu, nu este însă lipsit de riscuri.

Am propus unor experți să se pronunțe pe marginea unei eventuale coaliții (de conjunctură) PSRM-ACUM pentru a scoate în evidență avantajele și dezavantajele/ riscurile unui asemenea scenariu.

Iată întrebările pe care le-am adresat experților:  

  • Ce părere aveți despre o coaliție de conjunctură (și provizorie) între ACUM și PSRM pentru a forma un guvern de compromis, cu scopul de a elibera instituțiile statului din captivitate?
  • Care credeți că ar fi cele mai importante avantaje și eventuale dezavantaje ale unui asemenea scenariu?

 

Și iată comentariile experților care au acceptat să participe la acest exercițiu (în ordinea în care au răspuns).

 

Victor Ciobanu:

Nu putem vorbi de o alianță dintre ACUM și PSRM din multiple motive. Ceea despre ce putem vorbi e o coaliție ad-hoc pentru demafiotizarea statului și o guvernare tranzitorie, strict limitată în timp care își va propune scoaterea din captivitate a principalelor instituții ale statului și organizarea unor alegeri noi libere și corecte. Punct. Acest lucru trebuie declarat din start pentru a se evita tot felul de speculații. 2. Acest scenariu pus pe cântar are avantaje mult mai grele, de fond – scoaterea statului de sub controlul cvasi-total al unui regim cleptocrat, deconectarea instituțiilor de la telecomandă, asigurarea unui proces electoral echitabil (or, aceste alegeri au fost fraudate la greu, indiferent de calificativele oportuniste ale instituțiilor internaționale de monitorizare – iarăși, am rămas ostaticii geopoliticii false) nu poate fi contrabalansat de eventualele pierderi de imagine locale care se vor specula. Țara și cetățenii vor avea doar de câștigat. Ar fi o mișcare politică matură și asumată, spre deosebire de eventuala păstrare a virginității ideologice fără nici un impact real care va conduce la degradarea în continuare a țării…

Având în vedere metodele de operare ale guvernării, acest scenariu va fi greu de realizat tehnic, nu și imposibil.

 

Alexei Tulbure:

În opinia mea o coaliție antioligarhică (temporară – nu cred în stabilitatea ei pe termen lung) este imperativă. Pentru că derivă din voința populară din rezultatele votării. Majoritatea alegătorilor au votat pentru dezoligarhizarea țării (peste 60%), iar forțele pentru care au votat ei (PSRM și ACUM) au mers în alegeri sub lozinci antioligarhice.  În opinia mea anume o astfel de „coaliție antioligarhică” este firească… dacă vorbim de democrație, suveranitatea poporului, etc.

Avantajele sunt evidente. Prin dreptul și voința suverană a parlamentului proaspăt ales se eliberează instituțiile de reprezentanții grupării Plahotniuc și se creează premise elementare pentru un scrutin democratic, care, in opinia mea, trebuie să urmeze după crearea unei noi CEC, alegerea unui nou procuror general, schimbarea CSM și a componenței Curții Constituționale (CC).  Revenirea la norme democratice elementare va fi începutul unei munci de reabilitate a democrației în Moldova. Este mult de lucru în toate domeniile, în primul rând educație, protecția muncii, protecția socială etc.

Dezavantaje nu văd. Riscuri – da. Unul este ca ACUM și PSRM nici nu vor înțelege care este misiunea lor în forul legislativ suprem al țării. Noi avem nevoie să ieșim din tiparele „politicii moldovenești”, asta este de fapt ceea ce se propune. Nu sunt, însă, sigur că o pot face anume aceste două forțe politice. 

 

Bogdan Țîrdea:

Nu avem astăzi validate mandatele de Curtea Constituțională. Nu avem validate alegerile. PSRM a contestat alegerile în 6 circumscripții uninominale. Despre ce coaliții și negocieri putem discuta, dacă nu cunoaștem nimic, câți deputați avem, e validat mandatul sau nu? Haideți să trecem peste aceste etape și atunci vom discuta. Oricum, noi vedem 4 scenarii posibile.

  1. a) alegeri anticipate
  2. b) PSRM trece în opoziție
  3. c) alianța tehnică ACUM-PSRM
  4. d) alianța PSRM-PD.

Deci, orice scenariu credem că este posibil. Totul depinde de context, de capacitățile de comunicare ale liderilor, de consens și de voința politica. Și da, factorul extern e unul extrem de important. Deja observăm presiuni din Romania ca să fie recreată AIE-5. Avem ce avem. Respectiv, actorii implicați să-și asume toate consecințele.

 

Alina Radu:

Personal nu cred în funcționalitatea unei coaliții dintre ACUM și PSRM, nici în posibilitatea creării unui guvern de compromis. Or, dacă numeric, o asemenea coaliție ar dispune de suficiente voturi pentru ca o asemenea idee să aibă sprijin parlamentar, inclusiv pentru un eventual nou Guvern, sau pentru un nou șef al Procuraturii, de facto acest vot nu poate funcționa, din cauza modului foarte diferit de a înțelege democrația și guvernarea. Bănuiesc că deja cele 2 formațiuni care constituie blocul ACUM au divergențe pe multe chestiuni, având, totuși, principii comune, pe când PSRM se situează pe partea opusă a eșichierului politic, dar și pe partea opusă a principiilor declarate de transparență, standarde europene, luptă cu corupția. Dar, în primul rând, un asemenea fapt îmi pare neverosimil la această etapă, ținând cont de comportamentul abuziv al liderului PD, care nu a demonstrat că știe să își asume pierderile politice. Deci, o discuție despre orice coaliție care îl exclude pe liderul PD, care se produce înaintea validării mandatelor – va rezulta cu un exercițiu de abuz instituțional al lui Vlad Plahotniuc, care își va asigura prin toate instrumentele legale dar mai ales ilegale (inclusiv prin posibile invalidări ale mandatelor, arestări, dosare, condamnări, alte abuzuri ale puterii), o majoritate în favoarea sa. Cred că e foarte devreme să se vorbească de posibile coaliții înaintea validării mandatelor. Desigur, e bine să se facă planuri și scenarii, multe și diverse.

2.Avantaje: Pentru ca socialiștii să inițieze un dialog cu cei de la ACUM, ”ar fi logic” (parafrazând sloganul lor electoral) să își ceară scuze pentru multiplele mesaje neetice sau atacuri la persoană cu privire la statutul marital sau genul liderei PAS, sau cu privire la falsurile despre imigranți atribuite de către media socialiștilor acestor adversari politici. Acest limbaj a persistat și pe parcursul campaniilor anterioare, deci e un avantaj pentru un partid cu probleme de respect față de drepturile omului, dar și pentru societate – un eventual exercițiu al scuzelor publice. Pentru lansarea unei astfel de coaliții, ambele formațiuni va trebui inițial să își asume angajamente publice anti-corupție, anti-oligarhie, pro-transparență, inclusiv un șir de măsuri ”punitive” pe care și le asumă în cazul încălcării acestui angajament. Angajamentele publice sunt un exercițiu interesant pentru public.

Dezavantaje: Dezamăgirea electoratului ambelor formațiuni și deteriorarea și mai adâncă a încrederii cetățenilor în exercițiul alegerilor. Posibilitatea coruperii unui șir de deputați de către PD, care ar deturna coaliția, înainte ca aceasta să acționeze.

 

Ion Tăbârță:

1. Nu cred că o astfel de coaliție este posibilă, din mai multe motive. Un prim motiv ar fi că blocul ACUM este o construcție eterogenă și este greu de crezut că este posibil acordul marii majorități din membrii blocului să accepte o coaliție cu socialiștii. Pentru mulți din ei ar fi contrar principiilor lor vitale. Al doilea, noi nu știm cât de unit este PSRM pe interior. Faptul că de la ei în perioada 2015-2018 nu au plecat deputați nu denotă unitatea lor, ci mai degrabă că acest lucru nu și l-a dorit PDM. Mai multe surse spun că în cadrul PSRM sunt „bursieri” ai PDM, care în orice moment se pot desprinde de la socialiști și migra spre democrați. Trei, ține de funcționalitatea noi construcții. PSRM și ACUM sunt atât de diferiți, încât le-ar fi foarte greu să-și ajusteze pozițiile pentru a adopta un plan bine stabilit de funcționare.

2. În versiune ideală, această coaliție ar trebui să dezoligarhizeze Republica Moldova, aducând-o pe făgașul democratic. Însă în mod practic, ea poate constitui fie o vendetă personală care va duce la schimbarea unui clan cu altul la conducere, fie poate duce la întărirea pozițiilor Federației Ruse în Republica Moldova, cu o ulterioară „transnistrizare” prin federalizarea ei. Nici într-un caz, nici în altul, nu va fi vorba des democratizarea Republicii Moldova.

 

Igor Boțan:

1. O coaliție de conjunctură se poate face cu un inamic, să zicem, ideologic, dar în care, oricum, poți avea încredere. Ar putea oare ACUM avea încredere în PSRM, știind că liderii acestui partid au jurat sub semnătură că nu vor părăsi vreodată fracțiunea PCRM, iar peste o jumătate de an au făcut-o? Apoi, noi știm cu ce se termină cele mai celebre „compromisuri” istorice. Citadela comunismului – URSS, și pilonii capitalismului – UK și SUA, erau dușmani ideologici de moarte, dar pentru a învinge un dușman comun – nazismul, au făcut o coaliție. Când inamicul comun a fost răpus, a început războiul rece în care au învins cei mai puternici. Va fi ACUM peste o jumătate de an sau peste un an mai puternic decât PSRM? Mă îndoiesc. 

2. Răspunsul la această întrebare transpare din răspunsul la prima întrebare. Compromisuri foarte riscante fac doar cei cu „așii în mânecă” sau cei cu înclinații sinucigașe. Practic nimeni nu pune la îndoială existența cartelului politic PSRM-PDM. De aceea, o coaliție de conjunctură între ACUM și PSRM, partenerul de cartel al PDM, poate fi avantajoasă pe termen lung doar pentru partenerii de cartel.

 

P.S. (Petru Negură):

Ca să testăm necesitatea unei coaliții (de conjunctură, provizorie) ACUM-PSRM, am putea inversa puțin ecuația problemei pentru a vedea nu doar posibilele avantaje sau dezavantaje ale unui asemenea scenariu, ci și ce s-ar întâmpla în cazul în care acest scenariu de alternativă nu ar fi urmat. Or, celelalte scenarii nu sunt o taină pentru nimeni. Scenariile principale sunt fie o coaliție PDM-PSRM (cu sau fără Șor), fie formarea un guvern minoritar cu colaborarea (citește: coruperea) unor deputați de la PSRM și ACUM (pentru a da mai multă legitimitate politică noii construcții hibride).

În sfârșit, ne putem întreba care ar fi scenariul, din toate cele existente, pe care l-ar prefera cel mai puțin oligarhul. 

 

Sursă imagine de fundal: noi.md