Sună ca un studiu impunător despre numărul de femei candidate pe circumscripții (de altfel, mult mai mic, așa cum era rezultatul așteptat al sistemului electoral mixt), dar n-o să fie despre asta. O să vorbesc despre trei situații care mă fac să mă întreb dacă noi chiar trăim în secolul XXI.

1. Prima vine tocmai din luna ianuarie, când Ruxanda Glavan, fosta ministră a sănătății, a scris emotiv pe pagina ei că Maia Sandu s-ar fi împotrivit în 2015 majorării alocației pentru creșterea copiilor. Dar nu despre asta vorbim acum, ci despre atacurile furibunde ale trollilor. Comentariile (apropo, plătite din banii noștri) se axau pe vechea poveste: cum poate o femeie fără copii să facă politici despre copii, era unul și nițel amuzant: “una care habar nu are cum se cresc copii(fără nici un fel de atac la persoană).” Fără atac la persoană. Comentarii plătite din banii noștri (se zvonește că sunt vreo 30 de lei unul) glăsuiau: Maia sandu doamna nu va pot numi neati jignit ca mame.ai va compar cu p… blonda de la romini diferență e ca sunteti brunetă/ ” Simbolul virginitatii”/rușine de așa femeie/stearpo.  Niciunul dintre comentariile, care conțineau vădit atac dezgustător la persoană nu au fost șterse, dar au fost lăsate de familista incontestabilă, apărătoarea mămicilor și copilașilor, Ruxanda Glavan, eroina a mai multor investigații care cumva contravin valorilor de apărarea a celor vulnerabili. (Mai multe detalii aici). În secolul XXI, amintesc că orice bărbat, femeie sau oricum cineva se identifică are tot dreptul să facă sau să nu facă copii, iar asta nu îi face profesioniști mai buni sau mai răi. Poate doar cei cu copii lucrează mai cu ardoare, mașinile de lux și chiriile de lux ne costă destul de scump.

2. În presă a apărut știrea despre candidatul din Circumscripția 51, Alin Alexandrin Patron, că a sechestrat și agresat fizic o moldoveancă (există dovezi clare că asta s-a întâmplat, nu trebuie de scris “chipurile” sau “ar fi”), comentariile moldovenilor stabiliți peste hotare au fost surprinzătoare:

  • De ce să ne amestecăm în viața personală a oamenilor? Mai fac bărbații din astea?
  • Ei, dacă să nu permitem bărbaților care au agresat femei să candideze, rămânem fără candidați (Super!).
  • Asta trebuie să rămână între ei, dar deja s-a rezolvat.
  • Ce are violența domestică cu guvernarea?

Violența domestică este o problemă foarte gravă în Moldova. Femei și copii sunt abuzați, bătuți, uneori uciși. Aceasta afectează țara pe toate planurile, dar mai ales creștem noi generații printre strigăte, bătăi și abuzuri și tot ce ne rămâne este să dăm din cap că: violența naște violență. Multe din aceste cazuri ar putea fi prevenite, dacă nu ar exista concepția: ceea ce se întâmplă în familie acolo trebuie să rămână. Dacă societatea ar condamna deschis aceste violențe și ar suna la poliție când este cazul, iar poliția ar reacționa cuvenit, mulți copii nu și-ar vedea mamele tăiate în mijlocul ogrăzii, cu ochii vineți dormind pe la vecini sau la închisoare pentru că și-au ucis soțul. Da, în așa societate noi trăim acum. Să spui că nu ne interesează ce se întâmplă în viața personală a unora, mai ales candidați, înseamnă că ești bine-mersi Moldova să continue să trăiască în violență medievală. Să fii candidat și să numești atac politic asta, înseamnă că totuși nu există reabilitare sau recunoaștere a gravității situației.

3. Președintele Igor Dodon (da, cel care are în echipă oameni care scriu pe Facebook din numele lui că este împotriva toleranței și a egalității de gen) și-a felicitat soția pentru că asigură confortul familial, este o bună gospodină și educă copii. Și parcă nu era de-ajuns a mai adăugat: cum e soția, așa este și gospodăria. Nu am aflat nimic despre Galina Dodon, cine este ea, ce aspirații are și ce a reușit până acum. Ce îi place? Cine este Galina Dodon în afară de o femeie care trebuie să apară în fotografii de familie fericite și să camufleze finanțarea ilegală a Partidului Socialiștilor?

Dragi femei, dragă Galina Dodon, la fiecare scrutin femeile au cea mai înaltă prezență la vot. Noi decidem cine este următoarea guvernare. Noi lucrăm cot la cot cu bărbații ca acest stat să funcționeze, doar că deseori noi ne numim secretare sau asistente, iar ei primari și șefi (deși situația se schimbă înspre bine). Femeile pot să facă ce vor cu viața lor: să se mărite sau nu, să facă copii sau nu, să candideze sau nu, să apară la tribună în public, iar soții lor să le susțină (nu, nu să aibă fundații de caritate pentru că asta nu este corect și legal). Desigur, acest text se referă la o minoritate de femei care încă mai fac teste de fertilitate la ochi și se dau cu părerea despre tot și la o minoritate de bărbați care cred că femeile sunt bune doar pentru a le spăla chiloții și a apărea în fotografii frumoase ilustrând familia perfectă. Din fericire, lucrurile se schimbă rapid și înspre bine. Eu aștept cu drag toate comentatoarele despre femeile sterpe, toți cei care spun că violența în familie este ceva personal și toți care cred că femeia e în primul rând o bună gospodină la marșurile feministe, la discuții despre drepturi egale și la proiecte comune. Cu toate avem momentul de luciditate în care ne dăm seama că se poate și altfel, nu suntem de vină că suntem crescute încă sub povara prejudecăților.

Eu o să votez în aceste alegeri inclusiv pentru ca femeile să fie văzute ca profesioniste, cu alegeri libere și să fie încurajate să devină tot ce vor. Chiar dacă asta o să însemne uneori și să învăț unii candidați ce înseamnă drepturi și oportunități egale.

P.S. Acest text nu apărea, dacă nu cânta asta. 

Acest articol a apărut inițial pe blogul Vladei Ciobanu.