Pe 6 și 7 octombrie 2018, în România se organizează referendumul de modificare a Constituției cu privire la definirea ”căsătoriei naturale” și deci a ”familiei tradițonale” prin înlocuirea sintagmei despre dreptul la căsătorie ”între soți” din articolul 48, alin. 1 al Constituției cu sintagma dreptul căsătoriei ”între un bărbat și o femeie”.

Vino la referendum! Votează «da» pentru căsătoria dintre un bărbat şi o femeie! Apără familia şi copiii României.Dacă nu vii la vot, doi bărbaţi vor putea adopta copilul tău”, scrie pe banerul afişat în Piaţa Victoriei din Timişoara.

Acest billboard promovează, în primul rînd, minciuni. Minciuni pentru că acest referendum nu apără familia și copiii României de pericole reale. Adevăratele amenințări la adresa familiei și copiilor în România, și nu numai sunt: insecuritățile economice și politice, migrația econimică, munca peste program (salut, Andrian Candu!), prețuri exagerat de mari la locuințe și întreținerea acestora, salarii mizere etc.

Sursă tabel: 
https://www.facebook.com/rezistenta/photos/a.451543261586610/1059994410741489/?type=3&theater&hc_location=ufi

Însă billboardul mai zice ceva. Dincolo de faptul evident că alimentează sentimentele de frică și insecuritate în legătură cu un viitor amenințat de un ”pericol iminent” care țintește familia și copiii României (clasica retorică homofobă din Estul Europei împotriva căreia inși alde Kadîrov au recreat iarăși lagărele de concentrare pentru homosexuali în Eurasia), mesajul dezvăluie adevărata frică ascunsă în spatele agendei anti- homosexualitate.

Billboardul zice: ”Dacă nu vii la vot, doi bărbați vor putea adopta copilul tău”.

Dar billboardul nu spune: ”Dacă nu vii la vot, două femei vor putea adopta copilul tău”. Pentru că această afirmație n-ar trezi animozitate într-o măsură atît de mare ca și prima (pentru că munca domestică precum și cea de creștere și educare a copiilor este, conform rolurilor tradiționale de gen,responsabilitatea nediscutabilă a femeilor (fie și lesbiene sau asexuale). Și cazurile cînd două femei deja ”au adoptat” copiii tăi sînt nenumărate: mame și bunici, mătuși și bunici fac asta de sute de ani iar în ultima vreme, de cînd cu migrația masivă, e o practică obișnuită ca copiii să stea cu bunicile și de ei să aibă grijă și alte femei din familia extinsă. 

Deci, nu ar fi atît de grav dacă niște femei ar adopta copilul tău (pentru că ele deja o fac), ci dacă niște bărbați ar face-o. 

Astfe, billlboardul se adresează simultan la două frici: cea față de homosexuali care ar căpăta acces la ”instituția sacră a familiei” dar și cea față de realitatea că bărbații ar putea fi forțați să facă și munca de creștere a copiilor. Iar doi bărbați care ar prelua această muncă milienală a femeilor și s-ar apuca să crească și să îngrijească copii, ar contesta exact această utilizare a înțelesului de ”natural”.

Lupta împotriva comunității LGBTQI+ este arma publică și feroce a sistemului patriarhal pentru conservarea rolurilor tradiționale de gen, pentru conservarea diviziunii tradiționale a muncii și pentru păstrarea ”ordinii naturale”, adică a dominației masculine.

Billboardul nu zice ”Dacă nu vii la vot, două femei vor putea adopta copilul tău”, pentru că acest lucru deja se întîmplă. În multe familii, cele care cresc copiii sunt mama și bunica. În contextul realității social-economice din Moldova, în care salariul minim nu acoperă nici măcar coșul alimentar rațional și sănătos al unei singure persoane, în care sistemul de educație nu e chiar gratuit, în care asigurarea de sănătate acoperă cheltuielile numai atîta timp cît ești sănătos, asigurarea cheltuielilor de întreținere a familiilor cu copiii e aproape imposibilă. Astfel, în familia mea non-tradițională, eu și sora mea (adică, două femei) îi creștem pe frații noștri deja de 8 ani, în timp ce părinții lucrează peste hotare, apropo, tot pe salariul minim.

Invocarea realității trebuie realizată prin înțelegerea ei, și nu pe respingerea acesteea din motiv că ar fi prea complexă sau incomodă. O scurtă ilustrație a fugii noatre de realitate și reducționism (ca reacție la complexitatea acesteea).

Acum două zile, comunitatea Krișna, după cum obișnuiesc să apară în spațiul public dansînd și cîntînd, au dansat și au cîntat de-a lungul străzii Pușkin. Una dintre membrele comunității era o doamnă de vîrsta a treia, dar foarte vivace, care dansa și ea. La trecerea de pietoni, de la intersecția str. Pușkin cu str. 31 August, o fetiță de vreo 5 ani, uimită de ceea ce vede pe stradă, încearcă să clarifice pentru ea ceea ce se întîmplă. Copila o întreabă pe maica-sa: ”mama, de ce dansează baba?”. Mama îî răspunde vag și tare succint: ”dansează pentru că dansează”.

Atunci cînd ne justificăm homofobia făcînd apel la argumentul ”vezi doamne, cum să-i explic copilului că doi bărbați se țin de mînă”, recunoaștem în mod public că suntem incapabili să înțelegem și să explicăm realitatea pe măsură complexității acesteia. Fie că e vorba despre de ce cineva dansează, pînă la de cei doi bărbați se țin de mîină.

Astfel ajungem să ne dorim realități simple, pe care le-am putea explica ușor…Chit că sînt reducționiste sau chiar de-a dreptul urîte… 

p.s. un alt aspect, la fel de important și care merită discutat, este faptul că referendumul este unul dintr-o serie de exerciții similare în Europa de Est în cadrul căruia este pusă în discuție limitarea drepturilor unui grup de persoane…Ar putea urma și altele: despre migranți, despre blonde, despre oamenii ce poartă nume ”incorecte” etc…Am putea fi la ușa fascismului social în Europa

 

(Sursă foto de fundal: http://www.aktual24.ro/wp-content/uploads/2018/09/afis.jpg)