Ca să scăpăm de PSD, ca să-l schimbăm, nu e nevoie de ură, ci de o muncă imensă care să schimbe felul în care este stratificată şi structurată anatomia socială, economică, politică a ţării.

După retragerea trupelor sovietice am construit cel mai autentic produs politic românesc: Ceauşescu. Cu mînuţele noastre.

Ceauşescu nu a existat, ci l-am produs noi, atît cei care l-am aclamat şi adus omagii, cît şi cei care am tăcut şi ne-am supus docil. Ceauşescu este un soi de proiecţie colectivă, un fel de scriere colectivă pe care am conceput-o noi toţi.

În definitiv, Ceauşescu suntem noi toţi. El era reflectarea noastră şi noi, reflectarea lui, el era imaginea noastră şi noi eram imaginea lui. Ceauşescu nu a existat, a existat însă o hologramă cu chipul lui, proiecţie a propriului său popor, al oamenilor lui din aparat şi al intelectualilor din ţara lui. El a luat fiinţă prin voinţa noastră şi a dispărut tot prin voinţa noastră.

Responsabilitatea este însă graduală. Însă noi nu vrem să ne o asumăm şi externalizăm responabilitatea folosind acest „chip hidos” şi „ţap ispăşitor”. Ceauşescu e doar „el”/”ei” nu şi „noi”.

Ce e PSD?

PSD este cel mai important produs politic postcomunist. Şi cel mai reprezentativ. Este o realitate dincolo de gusturile şi preferinţele noastre politice.

Însă PSD nu e doar un partid, un grup de politicieni, de clanuri, de corupţi, de baroni şi mai ştiu eu ce „ciumă roşie”. PSD e un rezultat reprezentativ al unei realităţi sociale, politice şi culturale mult mai complexe.

PSD e şi scutirea de taxe şi impozite pentru marile firme şi corporaţii.

PSD e şi în tipul de contract preferenţial sau în clauzele ascunse ale contractelor bancare, elita lumii occidentale de la noi.

PSD e şi în înţelegerea şi negocierea pentru scutirile de taxe şi impozite pentru anumite bresle „alese” nu doar în pensiile speciale nesimţite.

PSD e şi atunci cînd finuţii intelectuali scot cărţile prim-miniştirlor pentru a fi scutiţi de datoriile la stat pentru proprile edituri.

PSD e şi atunci cînd faci osanale duşmanului de moarte al PSD, adică preşedintelui Băsescu.

PSD e şi atunci cînd rectori şi sefi de instituţii culturale, „elita bună a ţării”, schimbă regulie pentru a rămîne în funcţii.

PSD e şi atunci cînd facem acele proiecte POSDRU cum le facem, doar pentru a scoate bani cu duiumul.

PSD nu e doar atunci cînd plagiem ci mai ales atunci cînd dăm doctorate „pe bune” apropiaţilor care nu merită.

PSD e şi atunci cînd dăm un telefon la un prieten bine plasat să ne ajute în rezolvarea unor probleme.

PSD e şi atunci cînd ne schimbăm domiciliul pentru ca ai noştri copii să aibă acces la şcoli mai bune.

PSD e mai degrabă un rezultat al celor educaţi, bine plasaţi şi cu funcții decît al celor needucaţi, ştirbi, săraci şi care au probleme cu „mentalitatea”.

PSD, cu alte cuvinte, e rezultatul unei stratificări economice, sociale şi culturale ale acestei ţări. E un rezultat al felului în care corpul nostru social, economic, politic şi cultural este construit.

Fireşte, cu grade diferite de responsabilităţi şi obligaţii.

Iar ca să scăpăm de PSD, ca să-l schimbăm, nu e nevoie de ură ci de o muncă imensă care să schimbe felul în care este stratificată şi structurată anatomia socială, economică, politică a ţării.

Articolul a apărut inițial pe Baricada.org