Anatolii Dirun, cercetător științific superior  (Școala de Cercetări Politice din Tiraspol)

На русском.

Conflictele etnopolitice joacă un rol primordial în păstrarea securității regionale. Fiind problematice ”din punctul de vedere al originilor”, acestea capătă un caracter și mai complex în procesul de reglementare.

Istoria conflictului moldo-transnistrean numără deja mai mult de 25 ani. Conflictul armat dintre părți în 1992 complică și mai mult exercițiul de elaborare a unei soluții politice. Pe de o parte, pozițiile Chișinăului și ale Tiraspolului astăzi sînt mai îndepărtate decît oricînd. Pe de altă parte, pe durata întregii perioade a fost acumulată o experiență unică în procesul de negocieri, care a permis asigurarea păcii la Nistru. În cele ce urmează voi încerca să fac o analiză a factorilor și voi evidenția anumite tendințe ce influențează dinamica reglementării conflictului.

Unul dintre acești factori care afectează intensitatea conflictului este modul în care părțile aflate în conflict percep și interpretează memoria istorică, cea care include istoria poporului, păstrează experiența istorică dar și evenimentele cheie ale trecutului.

În condițiile unui conflict nesoluționat dimensiunea istorico-ideologică creează diverse interpretări și utilizări ale ”memoriei istorice” care are funcția de a justifica poziția fiecărei părți. Ar trebui să menționăm aici că, potrivit opiniei cercetătorului Charles King, crearea RSS Moldovenești în 1940 prin combinarea a două entități — Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească de pe malul stîng al Nistrului și Basarabia pe partea dreaptă a Nistrului a reprezentat un proiect artificial al conducerii sovietice (1).

În legătură cu aceasta, identitatea națională, culturală și politică a populației Moldovei sovietice nu avea un fundament stabil și din acest motiv s-a destrămat atît de ușor în anii cînd Uniunea Sovietică se prăbușea. Acest lucru, în opinia mea, reprezintă motivul din care a izbucnit conflictul dintre Tiraspol și Chișinău.

Amintim că conflictul dintre Transnistria și Moldova a început cu confruntarea pe chestiunea privind limba de stat. La 30 martie 1989 a fost publicat proiectul de lege privind limba de stat, elaborat de un grup de lucru al Sovietului Suprem al RSSM, în cadrul căruia limba moldovenească era proclamată drept unica limbă de stat. Aceasta a cauzat un val de proteste în Transnistria, unde proiectul de lege a fost calificat ca avînd un caracter discriminatoriu. Transnistrenii au cerut pentru limba rusă un statut similar și și-au exprimat nemulțumirea față de trecerea limbii moldovenești la grafia chirilică. Totuși, la 10 august 1989 a devenit cunoscut faptul că Sovietul Suprem al RSSM planifică, pentru una din sesiunile viitoare, să discute o variantă și mai radicală a proiectului de lege care prevedea că întreg procesul administrativ în republică urmează să se desfășoare în limba moldovenească. Ca răspuns la aceasta, Consiliul Unificat al Colectivelor Muncitorești (CUCM, rus. Объединенный Совет Трудовых Коллективов – ОСТК) a organizat o grevă preliminară cu solicitarea de amînare a sesiunii Sovietului Suprem, dar conducerea RSSM nu a reacționat în nici un fel la aceste proteste și a decis să purceadă la desfășurarea sesiunii.

Aceasta a condus la creșterea numărului de întreprinderi care s-au alăturat protestului, și nu doar din Transnistria ci și din Moldova. 170 întreprinderi au intrat în grevă cu începere din 29 august. Peste 400 colective muncitorești și-au exprimat solidaritatea cu greva.

Reacția de răspuns la această grevă a fost ”Marea Adunare Națională”, o manifestare organizată de Frontul Popular la Chișinău și care a adunat vreo jumătate de milion de participanți de pe întreg teritoriul RSSM. La Marea Adunare Națională au fost exprimate solicitări privind excluderea limbii ruse din viața publică a republicii. La două zile după aceasta Sovietul Suprem al RSSM a acordat limbii moldovenești statutul de unică limbă de stat.
La 29 ianuarie 1990 la Tiraspol, sub patronajul CUCM, a fost organizat un referendum cu privire la oportunitatea creării Republicii Autonome Socialiste Transnistrene. Majoritatea covîrșitoare a participanților a votat favorabil.
La 23 iunie Sovietul Suprem al RSSM a aprobat concluziile raportului comisiei speciale pe Pactul Ribbentrop-Molotov, în cadrul căruia crearea RSSM a fost recunoscută drept un act ilegal, iar Basarabia și Bucovina de Nord erau declarate ca fiind teritorii românești ocupate ilegal. La rîndul său Frontul Popular a cerut ca RSS Moldovenească să își schimbe numele în Republica Românească Moldova. Drept răspuns Consiliul Orășenesc din Tiraspol a declarat că, dacă RSSM a fost creată ilegal, atunci alipirea părții din stînga Nistrului la această entitate constituie de asemenea un act ilegal, iar hotărîrea guvernului RSSM nu are nici o importanță pentru Transnistria.
Organele administrației publice locale din Transnistria au desfășurat un referendum despre statutul limbii oficiale în regiune. Limbile rusă, ucraineană și moldovenească au fost recunoscute drept limbi oficiale pe teritoriul Transnistriei. La 2 septembrie a fost creată Republica Moldovenească Nistreană (RMN) în componența URSS, a fost ales Sovietul Suprem al regiunii și președintele acestuia, Igor Smirnov.

Faza armată a conflictului transnistrean a durat între 1 martie și 1 august 1992. Din ambele părți au fost folosite tehnica blindată și artileria.

Către mijlocul lui iulie 1992 numărul de jertfe al ambelor părți angajate în conflict era de aproximativ 1000 morți și 4500 răniți.

Studiile memoriei în condițiile conflictului

Pe acest fundal fiecare dintre părțile implicate în conflict a început să creeze comanda politică și socială pentru investigații și cercetări pe tema studiilor memoriei (eng. memory studies) (1) cu scopul de a-și legitima propria statalitate, dar și acțiunile față de cealaltă parte în condițiile conflictului. Astăzi putem constata că studiile memoriei reprezintă una dintre direcțiile istoriografiei care se dezvoltă cel mai dinamic. Aparatul metodologic și termenii teoretici de bază care sînt utilizați la studiul memoriei istorice țin de lucrările lui M. Halwbachs [2], B. Anderson [3], P. Ricoeur [4], J. Le Goff [5] și alții.

În legătură cu aceasta trebuie să remarcăm controversele și discuțiile despre interacțiunea dintre memoria istorică și știința istorică. O serie de cercetători afirmă (2) că istoriografia e chemată să corecteze memoria și să aleagă ceea ce trebuie să rămînă în ea. Al doilea punct de vedere crede că istoriografia însăși nu este decît o reflectare a memoriei istorice (3). Ar trebui să menționăm și existența unei poziții de mijloc care, deși recunoaște dependența istoriografiei de mituri, consideră că aceste mituri trebuie combătute (4).

În acest sens, pentru Transnistria ca stat de facto, dezvoltarea istoriografiei proprii și a studiilor memoriei a fost determinată, întîi de toate, de conflictul dintre Chișinău șu Tiraspol.

Primul document din domeniul păstrării propriului cod cultural și dezvoltarea bazelor istoriografiei proprii a devenit o decizie a Sovietului Suprem al Republicii Moldovenești Nistrene (RMN) din 12 martie 1991, ”Cu privire la măsurile prioritare de păstrare a originalității poporului moldovenesc, a limbii și culturii moldovenești”. Documentul constata că ”în ultima vreme în RSSM s-a activizat foarte mult procesul de românizare a poporului moldovenesc… și este implementată o politică antinațională orientată spre uitarea originalității poporului moldovenesc, culturii, limbii și tradițiilor lui.”

Totodată cercetătorii transnistreni au primit misiunea complicată de a elabora o istoriografie a Transnistriei. Complexitatea era legată mai ales de faptul că, spre deosebire de alte republici ale URSS, istoria Transnistriei ca atare nu a fost niciodată un obiect de cercetare. Această situație era determinată, în opinia noastră, de cauze obiective.

În primul rînd, pînă în 1990 Transnistria nu a avut o statalitate proprie (cu excepția unei perioade cuprinse între 1924-1940 cînd regiunea exista cu numele de Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în componența Ucrainei). În legătură cu aceasta nu s-au făcut niciodată lucrări de istorie a regiunii.

În al doilea rînd, istoriografia prerevoluționară a Rusiei (pînă la 1917), dar și cercetările istoricilor din Polonia, România, Turcia nu includ opere dedicate istoriei malului stîng al Nistrului.

Totuși, istoriografia sovietică a scris mai multe lucrări ce abordau diverse probleme ale regiunii în perioada existenței RASSM (1924-1940) în perioadele războiului civil și a Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Putem sublinia de asemenea cîteva lucrări de istorie a Tiraspolului și a coloniei armenești de la Grigoriopol [6].

În pofida acestor dificultăți, un grup de cercetători ai Laboratorului de Cercetare ”Istoria Transnsitriei” de la Universitatea din Tiraspol (conducător — N. V. Babilunga, conducător științific — B.G. Bomeșco, colaborator științific principal – V. I. Grosul) au pus bazele istoriografiei Transnistriei. Laboratorul a devenit baza, centrul de coordonare pentru elaborarea și editarea unor lucrări cheie de istorie a Transnistriei. Menționăm doar cîteva: ”Istoria Republicii Moldovenești Nistrene” (în 3 vol), seria broșurilor ”Curs de lecții la istoria Moldovei”, culegerea de documente ”Chestiunea Basarabeană și crearea Republicii Moldovenești Nistrene”, ghidul ”Cartea memoriei Apărătorilor Transnistriei”, monografia colectivă ”Fenomenul Transnistriei” [7,8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16] etc.

Analiza literaturii editate în cei 25 ani de la momentul creării Transnistriei ne permite să identificăm cel puțin cinci puncte în jurul cărora are loc dezvoltarea istoriografiei în RMN.

Primul punct — direcția legată de dezvoltarea tematicii tradiționalismului moldovenesc. În acest context au fost editate lucrări pe teme precum păstrarea și dezvoltarea culturii, istoriei și limbii moldovenești [17,18, 19, 20, 21, 22].

Al doilea punct — ediții dedicate luptei pentru independența republicii. Această direcție include lucrări despre dezvoltarea mișcării greviste, crearea mișcării republicane CUCM, organizarea și desfășurarea referendumurilor pe teritoriul republicii [23, 24, 25].

Al treilea punct — tema ”războiului pentru independență”. Include lucrări de istorie a conflictului armat între Moldova și Transnistria [26, 27, 28, 29, 30. 31].

Al patrulea punct — editarea unor lucrări ce au ca subiect perioada cînd Transnistria a fost inclusă în Imperiul Rus. Astfel, de exemplu, pentru orașul Tiraspol este foarte importantă explorarea tematicii suvoroviene. Imaginea lui A. V. Suvorov este foarte populară în Transnistria (5). Teritoriul Transnistriei a fost alipit la Imperiul Rus grație eforturilor ilustrului conducător de oști. El personal a pus fundamentul fortăreței Sredina, pe ruinele căreia a apărut orașul Tiraspol. Suvorov e celebrat în Transnistria iar numele său îl poartă localități, străzi, monumente, pe bancnote. În anii 70 ai secolului XX a existat chiar un proiect de unificare a celor două orașe situate de ambele părți ale rîului Nistru — orașele Bender și Tiraspol — într-un singur oraș cu numele Suvorovgrad. În anul 1979 în piața principală a orașului Tiraspol a fost instalat un monument al lui A.V.Suvorov, operă a sculptorilor leningrădeni frații Artamonov, care a devenit de atunci cartea de vizită nu doar a orașului Tiraspol, ci și a întregii Transnistrii [32, 33, 34, 35, 36].

Al cincilea punct — lucrările contemporane dedicate analizei cauzelor istorico-politice ale apariției conflictului și creării Transnistriei [37,38, 39,40,41, 42, 43].

În mod clar, o asemenea dezvoltare activă a istoriografiei a fost susținută de dezvoltarea altor instrumente care fie influențează fie chiar sînt parte a studiilor memoriei.

Înainte de toate e vorba de educația școlară care include manuale de istorie a Transnistriei ”Istoria plaiului natal” pentru elevii claselor 4-9, dar și manualul de Istorie a Republicii Moldovenești Nistrene pentru elevii din clasele 10-11 [44].

E necesar să menționăm apariția și dezvoltarea în Transnistria a unui asemenea instrument de formare a memoriei istorice precum comemorarea, care include memorialele, sărbătorile publice, monumentele etc. Astfel, în fiecare oraș al republicii există un memorial al apărătorilor Transnistriei căzuți în război, sărbătoarea principală a Transnistriei e celebrată pe 2 septembrie, au loc competiții sportive internaționale în memoria apărătorilor căzuți și multe altele.

În acest fel, pentru Transnistria, în contextul unui conflict nesoluționat dezvoltarea istoriografiei proprii nu e doar o „modă”, ci și un factor necesar pentru consolidarea societății în baza unei înțelegeri unice și interpretări ale trecutului, conștientizarea situației curente și analiza perspectiva dezvoltării ulterioare. 

 

REFERINȚE:

  1. King, Ch. Moldovenii. România. Rusia şi politica culturală / Ch. King. – Chişinău: Editura Arc, 2004. – 274 p.
  2. Хальбвакс М. Социальные реки памяти. М.: Новое издательство, 2007. 343 с.
  3. Андерсон Б. Воображаемые сообщества. М.: КАНОН-пресс-Ц; Кучково поле, 2001. 286 с.
  4. Рикер П. Память, история, забвение / пер. с фр. М.: Изд-во гуманитарной лит-ры, 2004. 725 с.
  5. Ле Гофф Ж. Цивилизация средневекового Запада. М.: Прогресс; Прогресс-Академия, 1992. 372 с.
  6. Ананян Ж.А. Армянская колония Григориополь. Ереван. 1969 .Изд-во Академия наук Армянской ССР, 273 с.
  7. Бабилунга, Н.В. Бессарабская СССР: к истории несостоявшегося проекта / Н.В. Бабилунга // Интернет – издание тираспольской школы политических иссле-дований [Электронный ресурс]. – Режим доступа: http :// www. Pmr 21. Info / article . ph p?art=40.–Дата доступа:30.12.2011. .
  8. Бомешко, Б.Г. Проблема «1940 года» в истории приднестровской государственности / Б.Г. Бомешко // Июнь 1940 -го. Бессарабия и Северная Буковина в составе СССР: Материалы международной научно – практической конференции / От в. ред. Ю. А. Борисенок.–М.: издатель Степаненко, 2010.– С.13–19.
  9. Бессарабский вопрос и образование Приднестровской Молдавской Республики: сборник официальных документов / отв. ред. В.Н. Яковлев. –Тирасполь: РИО ПГКУ, 1993.–191 с.
  10. Бабилунга, Н.В. Феномен Приднестровья / Н.В. Бабилунга и др.–Тирасполь: ПГУ, 2003.–336 с
  11. История Приднестровской Молдавской Республики / Сост. В.Я. Гросул, Н.В. Бабилунга, Б.Г. Бомешко и др. Т. 1. Тирасполь, 2000; Т. II. Тирасполь, 2001
  12. Приднестровье: прошлое, настоящее, будущее: Документы международной научной конференции, посвященной 200-летию со дня основания г. Тирасполя. 14-16 октября 1992г. Тирасполь, 1992.
  13. Полушин В. Тирасполь на грани столетий. Кн. 1. Тирасполь, 1995; Кн. 2. Тирасполь, 1996; Путешествие в историю города Бендеры (Бендерский историко-краеведческий музей 1914-1994). Бендеры, 1995;
  14. Руденко Н.П. Дубоссары — город защитников ПМР. Дубоссары, 1995;
  15. Унгурян Э.Г., Унгурян А.П., Борисова Т.И. История образования, заселения и развития немецких колоний в Левобережном Приднестровье в ХIХ в. Тирасполь, 2003
  16. ЯковлевВ.Н. Теринистый путь к справедливости.-Тирасполь, 1993
  17. Молдовенизм и Интердвижение // Исторический вестник Приднестровья. – 2006. -№ 10.
  18. Шорников П.М. Молдавская самобытность: Монография. – Тирасполь: изд-во Приднестр. Ун-та, 2007. – 400 с.
  19. Лазарев А.М. Я – молдованин. – Тирасполь, 1995.
  20. Гросул В.Я. О терминах «молдавский народ» и «молдавский язык». – Тирасполь, 1991
  21. Чобану И.Д. Слово о судьбе родного языка. – Тирасполь, 1992
  22. Петр Шорников, Поля Падения (Историография молдавской этнополитики). – К. : Б.и., 2009. – 200 с.
  23. Начало: Сборник воспоминаний / Сост. А.З. Волкова. – Тирасполь, 2000
  24. Волкова А.З. Референдумы в Приднестровской Молдавской Республике (1989-2003. – Тирасполь, 2005
  25. Бомешко Б.Г. Создание, становление и защита приднестровской государственности. 1990-1992 гг. – Бендеры: Полиграфист, 2010 – 520 с.
  26. Бабилунга Н.В., Бомешко  Б.Г. Книга Памяти защитников Приднестровья. Тирасполь, 1995.
  27. Бабилунга Н.В., Бомешко  Б.Г Бендеры — расстрелянные, непокоренные. Тирасполь, 1993.
  28. Бабилунга Н.В., Бомешко  Б.Г Дубоссары — кровоточащая рана Приднестровья. Тирасполь, 1993.
  29. Бабилунга Н.В., Бомешко  Б.Г Приднестровский конфликт: исторические, демографические, политологические аспекты.  Тирасполь, 1998.
  30. Жирохов М.А. Приднестровье: история конфликта. – М. – Творческая Мастерская «Бабур-СТМ», «Русская панорама», 2014.206 с.
  31. Непокоренное Приднестровье. Уроки военного конфликта / А.В. Козлов, В.Н. Чернобривый. – М.: Вече, 2015. – 288 с.
  32. Благодатских И.М. А.В.Суворов в исторической памяти Приднестровья // Суворов. История и современность. – СПб., 2000. – С.23-27.
  33. Смирнов И.Н. Мы – суворовцы // Советская Россия, сентябрь 2000.
  34. Парламентская газета. 19 апреля 2000 г.
  35. Скалецкая О.Ю. В мире есть только две страны, где помнят о Суворове // Исторический альманах Приднестровья. 2000 г. №4. – С.77-78.
  36. Мельничук А.А. Город на Днестре Тирасполь http://www.pmr21.info/text.php?cat=13&name=gorodnadnestreTiraspol&arch=onsite
  37. Beyer, John, and Stefan Wolff, Linkage and leverage effects on Moldova’s Transnistria problem East European Politics 32 (3): 2016. pp. 335 – 354
  38. De Waal Thomas, An Eastern European Frozen Conflict the EU got Right, Politico. http://www.politico.eu/article/transnistria – an – eastern – european – frozen – conflict – the – eu – got – right – moldova – russia – ukraine, 8 June 2016
  39. King Charles, The Benefits of Ethnic War: Understanding Eurasia’s Unrecognized States World Politics Vol. 53, No. 4 (Jul., 2001), pp. 524-552
  40. Matsuzako Kimitaka, Transnistria in the macro regional context of the Black Sea coast: a collection of articles, Sapporo: Slavic Research Center, Hokkaido University, 2008
  41. Moser Sergey, Organization of joint control at checkpoints on the Ukrainian-Moldovan state border (Transnistrian factor), Tiraspol, 2009
  42. Perepelitsa Gregory, Conflict in Transnistria causes problems and development forecast. Stilos, Kiev, 2001. Republic of Moldova: current trends in the development, Moscow, 2004
  43. Strautiu Eugen, The Transnistrian conflict Files, Techno Media, Sibiu, 2017
  44. Бабилунга Н.В., Бомешко Б.Г. История родного края. Учебник для общеобразовательных учебных заведений 6-7 классы. Тирасполь, 2004; Они же. История родного края. Учебник для общеобразовательных учебных заведений. 8-9 классы. Тирасполь, 2005; Этим учебникам предшествовало учебное пособие для 5 класса средней школы ПМР  (Бабилунга Н.В., Бомешко Б.Г. Страницы родной истории. Тирасполь, 1997), которое носило экспериментальный характер в период поиска единой концепции исторического образования как в России, так и в ПМР. С ее принятием и утверждением учебных планов и стандартов по предметам исторического цикла рассказы по родной истории, как и курс «Введение в историю», в школах больше не изучаются.

 

NOTE DE SUBSOL: 

(1) Алексей Васильев, Memory studies: единство парадигмы – многообразие объектов. http://magazines.russ.ru/nlo/2012/117/v36.html
(2) Никифоров А. Л., Историческая память и общество // Личность. Культура. Общество. 2013. Т. 15, No2. С. 90–102.
(3) Рюзен Й, Утрачивая последовательность истории (некоторые аспекты исторической науки на перекрестке модернизма, постмодернизма и дискуссии о памяти) // Диалог со временем: альманах интеллектуальной истории. 2001. Вып. 7. С. 10.
(4) Булдаков В. П., Историк и миф. Перверсии современного исторического воображения // Вопросы философии. 2013. No8. С. 54–65
(5) С Тодорашко З.Г., Суворовская тема в деятельности общества историков – архивистов Приднестровья, http://dunvolna.org/articles/6/20/

 

Sursa imagine de fundal.

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.