Vasile Ernu în dialog cu coordonatorul de programe al Fundației Friedrich Ebert România despre genealogia acestei treceri, aspectele măsurii grave, reacțiile Patronatului și Sindicatului.

Au început protestele. Primul val de proteste este pe déjà cunoscutul motiv „lupta anticorupţie”. Se pregătesc altele pe o temă foarte importantă. Presa anunţă: „CNSLR – Frăția a decis începerea procedurilor în vederea declanșării grevei generale în economia națională, unul dintre motive fiind trecerea plății contribuțiilor sociale de la angajator la angajat”.  Am discutat cu Victoria Stoiciu pe acest subiect.

Victoria Stoiciu este coordonator de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România. A publicat articole în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac şi în România Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Dragă Victoria Stoiciu, spune-mi te rog ce înseamnă aceast transfer al contribuţiilor de la angajator la angajat?

În primul rând vreau să spun ce NU înseamnă acest transfer – nu înseamnă că angajații vor trebui să meargă ei lunar la fisc să își plătească contribuțiile, am văzut că există o confuzie în acest sens și pentru mulți asta e semnificația transferului. Nu, contribuțiile sociale și de sănătate vor fi în continuare reținute de angajator și virate statului de către angajator, banii aceștia nu vor ajunge la angajat decât scriptic, pe statul de plată.  Acum, ce înseamnă acest transfer de fapt ?  La un salariu minim net de  925 de lei – net înseamnă cât ia omul în mână, angajatul plătește la stat încă 325 de lei sub formă de impozit (16%) și contribuții sociale (CASS)  și de sănătate (CAS).

Acești 325 de taxe plus netul de 925 reprezintă salariul brut, cel de pe statul de plată. Acum, în plus față de  taxele plătite de angajat pentru un salariu minim, angajatorul mai plătește partea lui de contribuții sociale și de sănătate,  asigurare de șomaj, fond de risc și accidente etc în valoare de 288 de lei. Salariul brut plus contribuțiile angajatorului constituie salariul complet- adică costul total pe care un angajator îl are pentru un salariat. Ce vrea să facă PSD acum e să scutească angajatorul de plata acestor contribuții (CAS și CASS) și să le paseze angajatului.

Dacă modificările Codului Fiscla intră în vigoare, asta înseamnă că de la 1 ianuarie anul viitor fiecare salariat va avea de plătit cu 21% mai mulţi bani sub forma de  dări la stat. Prin urmare, va rămâne cu 21% mai puțini bani în buzunar. Sigur, angajații vor avea posibilitatea să meargă la angajator și să ceară ca cele 21 de procente  care vor rămâne în buzunarul angajatorului să fie incluse în salariul brut al angajatului, dar déjà aici va fi o chestiune de negociere,  probabil unii angajatori vor accepta, pentru că nu vor vrea să piardă angajații, alții nu, dorind să rămână ei cu mai mulți bani. Vom vedea. Senzația mea e că mulți încă nu au înțeles ce li se pregătește, avem, iată, oameni care ies în stradă pentru legile justiției, dar nu protestează  pentru o modifcare mult, dar mult mai gravă și care îi va afecta direct.

Costi Rogozanu observa o chestiune şi anume că tot ce înecepe dreapta duce la bun sfîrşit “stînga”, adică PSD. Aş spune chiar că PSD devine mai de dreapta decît iniţiatorul acestei idei. A propos, care e genealogia acestui proiect de lege?

Mai ții minte când cu aproximativ un an în urmă secretarul de stat Gabriel Biriș și-a dat demisia după ce a fost dat publicității un controversat  proiect de modificare a codului fiscal ? Ei bine, acel proiect prevedea exact transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, adică exact ce face azi PSD. Dar ideea respectivă nu e inventată de domnul Biriș – ea a fost prima dată aplicată în Chile, pe timpul dictaturii lui Pinochet, în perioada în care țara era laboratorul experimentelor neoliberale gândite de economiștii cunoscuți sub numele de Chicago Boys. Mai târziu, s-a încercat impunerea măsurii și în alte state, inclusiv state OECD, dar rezistența sindicatelor și a societății a fost atât de mare, încât s-a renunțat la idee. Cred că în cazul de față motivția PSD nu e una ideologică, cum presupun că era în cazul lui Biriș, ci una strict contabilă. Anul acesta PSD a adoptat legea salrizării unice în sectorul public, lege care prevede creșteri de aproximativ 25% în majoritatea sectoarelor bugetare. PSD  nu are multe opțiuni la îndemână pentru a-și îndeplini promisiunile – una e să crească colectarea și să adune mai mulți bani la buget, ceea ce e de dorit, dar nu prea poate fi făcut peste noapte; a doua e să facă deficit bugetar, dar aici vine Comisia Europeană, vine opoziția și urlă toți că se duce țara de râpă; a treia soluție e aceasta – dacă transferă contribuțiile de la angajator la angajat, PSD împacă capra și varza, pentru că pe hârtie salariile bugetarilor se vor mări cu 25%, iar în realitate acestea vor crește cel mult cu 2-3%.

Pe cine crezi că va avantaja şi pe cine nu? Angajatul, partea cea mai precară din acest tandem, va fi avantajat de această lege pe termen mediu şi lung?

Momentan  e avantajat doar guvernul care, așa cum spuneam, va împăca capra și varza, reușind să crească pe hîrtie salariile bugetarilor fără a le crește, de fapt, şi în realitate. Patronatele nu vor ieşi imediat pe plus – unii din patroni nu vor câștiga nimic în plus dacă vor trebui să transfere contribuția pe care azi o plătesc  la stat în salariul brut al angajatului, pentru că déjà se confruntă cu  penurie de forță de muncă. Pentru mulți patroni, noua schemă presupune doar bătaie de cap și costuri în plus – schimbarea soft-urilor de calcul a salariilor, a contribuțiilor, negocieri cu angajații. Plus, faptul că un guvern decide nitam nisam, fără dezbatere publică, fără nimic, să modifice prin ordonanță de urgență o prevedere care are implicații uriașe, e neliniștitor pentru patronate, le pune în gardă și mai mult, pentru că se pot aștepta la orice. Sigur, unii patroni vor avea de câștigat – cei din zonele sau sectoarele de activitate unde forța de muncă e excedentară și unde patronul îi va răspunde salariatului nemulțumit că i-a scăzut salariul cu 20%: ”Nu îți convine, mai am 10 ca tine care așteaptă la poartă.” Principalul perdant va fi însă salariatul. Mai intâi, pentru că riscă să îi scadă salariul semnificativ de la 1 ianuarie. Dar dincolo de asta, chiar dacă reușește să negocieze cu patronul o creștere a brutului, pe viitor orice modificare de CASS și CAS îl va lovi doar pe el.  Dacă vine Guvernul peste 5 ani și zice – nu mai avem bani la pensii,  hai să mărim contribuția de pensie, aceasta mărire va fi suportată exclusiv de salariat. Se distruge un principiu fundamental pe care e construit modelul social european – solidaritatea dintre angajat și angajator. Iar asta e un regres uriaș, dincolo de pierderile financiare, concrete – modificăm filosofia pe care e construită relația de muncă, relația dintre forța de muncă și capital și, deci, în ultimă instanță, societatea.

Spune-mi te rog cum se poziţionează faţă de această lege Patronatul şi cum Sindicatul, reprezentanţii celor două părţi?

Atât patronatele, cât și sindicatele, se opun, fiecare din alte motive. Sindicatele sunt preocupate de impactul asupra bunăstării salariatului și de renunțarea la principiul solidarității, iar patronatele sunt nemulțumite de impredictibilitatea măsurii și costurile pe termen scurt. Pe termen mediu, dacă măsura va intra în vigoare, mă aștept ca patronatele să devină mari susținători ai noii formule, care îi va avantaja.

Şi care crezi că ar fi soluţia?

Nu există soluție magică, nu poți avea untul și banii pentru unt, cum zic francezii.  Spuneam mai sus că sunt trei scenarii posibile pentru a putea plăti salarii mai mari bugetarilor de la anul  – cel al creșterii gradului de colectare, care e de dorit , dar e irealist, cel al deficitului bugetar, care  e un fel de tabu și cel actual, al transferului contribuțiilor. Personal, cred că varianta deficitului e cea mai puțin dăunătoare, având în vedere contextul actual.

Interviul a apărut inițial pe Baricada.org.