[label shape=”” type=””] Ana Gurău [/label]

 

In English.

O evoluție periculoasă a opiniei publice din mai multe țări post-sovietice are loc în ultimii ani, intensificându-se în ajunul protestelor Euromaidan. În timp ce perceperea oricărui aspect legat de politicile publice prin prisma geopolitică a devenit normală aici, abordarea egalității de gen ca pe o poziție explicit „pro-europeană” sau „pro-occidentală” este deosebit de îngrijorătoare. ONG-urile și grupurile de activiști pentru drepturile omului, în special în țările Parteneriatului estic, sunt atrase forțat într-o luptă care nu le aparține și pe care nu o pot câștiga în aceste circumstanțe. În schimb, proprietatea locală și transparentă a activismului drepturilor omului poate diminua potențialul distructiv al acestei logici binare în rândurile comunităților. 

Kiev, noiembrie 2013. În timp ce Ucraina se apropie de semnarea mult-așteptată a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, postere de toate dimensiunile posibile din întregul sistem de metrou avertizează cetățenii că „în Europa” bărbații se cuplează cu bărbații, iar femeile – cu femeile. Cu alte cuvinte, Europa este tărâmul devianței sexuale, iar prin asocierea lor cu Europa, ucrainenii riscă să își piardă controlul asupra normalității. În țările post-sovietice, Gayropa[1] rămâne o strategie agresivă și atent orchestrată pentru a prezenta egalitatea de gen ca pe o opțiune de politică externă, iar mulți comentatori și activiști civici cad pradă acestei false dileme. Cu toate acestea, geo-politizarea genului[2] a servit și continuă să servească în mod exclusiv scopurilor reacționarilor, care idolatrizează fie machismul de tip putinist, fie discursul fundamentalist al Bisericii Ortodoxe Ruse. În măsură în care acesta din urmă nu are nicio influență în rândul comunităților musulmane, machismul putinist prevalează, iar acestuia i se poate oricând adăuga un plus de „tradiție islamică”[3]. Pe scurt: geo-politizarea genului îi avantajează doar pe cei ce se opun cauzei „progresive”.

Cel mai important pericol al atașării egalității de gen unei anumite opțiuni geopolitice este presupoziția indusă precum că ar exista un loc geografic concret (undeva în Occident), din care emană idealul egalității de gen. Două probleme apar odată cu aceasta. În primul rând, un astfel de loc nu există. Luptele pentru egalitatea de gen sunt departe de a fi încheiate, chiar și în țări cu indici scăzuți ai inegalității de gen[4] și care sunt considerate de mulți ca fiind progresive. Drepturile de reproducere, violența și discriminarea pe motive de gen, sub-reprezentarea femeilor în funcții de conducere, diferența de remunerare între femei și bărbați: toate acestea sunt teme majore ale acestor lupte, iar eforturi tot mai mari sunt necesare pentru a le aborda în mod tangențial. Prin urmare, reprezentarea reacționară a Occidentului ca pe un paradis al egalității este factual greșită, iar activiștii pentru egalitatea de gen ar trebui să se expună într-un mod foarte clar cu privire la acest aspect, în ciuda propriilor preferințe geopolitice.

Cea de-a doua problemă cu presupunerea că idealul egalității de gen a fost realizat în Europa sau în altă parte în Occident este că aceasta susține în mod direct retorica putinistă a două modele sociale concurente: Gayropa – desfrâul ca și punct culminant al istoriei occidentale, și Rusia – templul normalității și al stabilității. Din păcate pentru progresiști, dar și pentru conservatori și reacționari, această pretinsă opoziție este în întregime construită, deoarece ambele așa-numite modele diferă numai prin dozele de intervenționism militar, evaziune fiscală, rasism și distrugere a mediului ambiant, pe care acestea le adaugă în propriul amalgam de politici. O critică a timpurilor noastre neoliberale este necesară oriunde, iar ONG-urile pentru drepturile omului au un potențial puternic de a construi solidaritate dincolo de geopolitică.

Situația celor considerați „pro-vest” sau „pro-Europa”, care sunt de fapt în mare parte conservatori, adică împotriva oricăror progrese semnificative în materie de egalitate de gen sau de emancipare a persoanelor LGBTQI, este mai complexă. Marcați de resentimente față de URSS și de Rusia, aceștia visează să se bucure de beneficiile sociale ale unui simplu cetățean american sau UE, dar sunt categoric împotriva unor măsuri, cum ar fi avortul sau căsătoriile dintre aceleași sexe[5]. Această atitudine selectivă față de ideea „Occidentului” face deosebit de dificilă angajarea acestor oameni în dezbatere, iar în cazul în care această idee continuă să le fie prezentată ca și atașată iremediabil opțiunii lor geopolitice, aceștia riscă să se îndepărteze și mai mult de cauza progresivă. Soluția constă în încercarea de a construi solidaritate prin aspectele, care îi unesc pe oameni, cum ar fi lupta împotriva sărăciei și a corupției, reiterând în mod continuu faptul că aceste lupte, inclusiv egalitatea de gen, sunt în curs de desfășurare peste tot în lume.

În genere, este primordial să se construiască o proprietate locală puternică a programelor privind drepturile omului, intensificând astfel eforturile de advocacy, care urmăresc schimbări legislative concrete. Altfel spus, există mai mult de lucru pentru toți, donatori și implementatori deopotrivă. Este, cu siguranță, adevărat că cele mai multe fonduri, dacă nu toate, vin în regiunea Europei de Est și Asiei Centrale de la fundații și guverne occidentale, dar pentru ca schimbarea să aibă loc, suporterii trebuie găsiți masiv în rândul concetățenilor. Mai mult decât atât, în ciuda faptului că proprietatea țărilor recipiente a devenit un obiectiv important al dezvoltării internaționale în ultimii ani, puțini donatori au capacitatea de a înțelege cu adevărat contextele locale și de a se asigura astfel că programele sunt adaptate corespunzător. ONG-urile și grupurile de activiști pentru drepturile omului trebuie, prin urmare, să se implice în mod decisiv în procesul de concepere și livrare a mesajelor.

Prin înțelegerea pericolelor pe care le produce geo-politizarea luptei pentru egalitatea de gen, ONG-urile și activiștii pentru drepturile omului pot contracara efectele sale negative, obținând astfel susținători printre conservatori. Fragmentarea conceptului de gen în sarcini de politici concrete și rezolvabile reduce riscul divizării sociale pe criteriul geopolitic. Mai mult decât atât, aceasta poate facilita demascarea apelului reacționar la „protecția normalității”, dezvăluind ceea ce este cu adevărat: o tactică de divizare a societății, de răspândire a urii, de subminare a demnității umane, și la fel de important, de distragere a opiniei publice de la probleme precum sărăcia acută și corupția profundă.

Notă: Pentru o ilustrare a termenilor „progresist”, „reacționar” și „conservator” folosiți în acest articol, a se vedea definițiile și discuția din Mark Lilla, Our Reactionary Age. Disponibil aici: http://www.nytimes.com/2016 /11/07/opinion/our-reactionary-age.html (în engleză).

 

[1]  Oleg Riabov, Tatiana Riabova, The Decline of Gayropa? How Russia Intends to Save the World. Disponibil aici: http://www.eurozine.com/articles/2014-02-05-riabovaen.html (în engleză).

[2] Anna Nikoghosyan, In Armenia, Gender is Geopolitical. Disponibil aici: https://www.opendemocracy.net/odrussia/annanikoghosyan/inarmeniagenderisgeopolitical (în engleză).

[3] Nicholas Waller, North Caucasus Grand Mufti Endorses Female Circumcision. Disponibil aici: http://georgiatoday.ge/news/4477/NorthCaucasusGrandMuftiEndorsesFemaleCircumcision (în engleză).

[4] Indicele măsoară inegalitățile de gen în baza a trei aspecte importante pentru dezvoltarea umană: sănătatea reproducerii, împuternicirea și statutul economic. Raportul PNUD al Dezvoltării Umane pentru anul 2015 este disponibil aici: http://hdr.undp.org/en/content/genderinequalityindexgii.

[5] După cum au aflat activiștii pentru drepturile omului în timpul campaniei prezidențiale din Moldova, atunci când candidatul „pro-european” s-a disociat în mod public de presupusul sprijin al comunității LGBT, egalitatea de gen nu este în mod automat pe agenda politicienilor „pro-europeni”. În mod evident, acest sprijin a fost de fapt fabricat de către adversarul ei reacționar „pro-rus”. Mai multe despre geo-politizarea stereotipurilor de gen în această campanie pot fi găsite în: На грани пола. Как политики играют на гендерных стереотипах, семейных ценностях и фобиях, Newsmaker.md. Disponibil aici: http://newsmaker.md/rus/novosti/na-grani-pola-kak-politiki-igrayut-na-gendernyh-stereotipah-semeynyh -tsennostyah-i-28032 (în rusă).

 

Sursă imagine: eurozine.com