[label shape=”” type=””] Cristian Ciobanu [/label]

 

Aici puteţi citi prima parte şi partea a doua a acestui articol.

O altă categorie de femei expuse la un risc sporit de excluziune sunt femeile în vârstă. La acest capitol sunt tangențe evidente cu capitolul 2, acolo unde am vorbit despre femeile rome în vârstă. Aici ne vom axa însă, în baza unor date naționale, asupra tuturor femeilor în vârstă. Este bine cunoscut faptul că în Moldova pensia medie (1,268.13 lei pentru bărbați și 1,050.44 pentru femei[1]) e mizeră și că pensionarii o duc foarte greu. E mai puțin cunoscut faptul că femeile în vârstă sunt și mai vulnerabile la sărăcie decât bărbații și motivele nu sunt doar de ordin obiectiv (femeile trăiesc mai mult și e mai probabil să rămână văduve), ci și discriminatorii (felul în care se calculează pensia la femei, vârsta de pensionare etc.). Recent mai multe studii au abordat problemele din cadrul sistemului de pensii[2]. Toate aceste analize jonglează cu o combinaţie de reforme potențiale: mărirea vârstei de pensionare și eventuala echivalare a acestei vârste pentru bărbați și femei, majorarea contribuțiilor la Fondul de asigurări sociale, introducerea Pilonului II de pensii bazat pe acumulări individuale, abolirea schemelor de pensionare privilegiată, reformarea formulei de calcul a pensiei. Cu regret, nici unul din aceste studii nu abordează în profunzime dimensiunea de gen a sistemului de pensii în Moldova, deși femeile constituie aproximativ 70% dintre pensionari[3] . În acest capitol vom atrage atenția în special la situația femeilor în vârstă și modurile în care ele sunt lipsite de o pensionare demnă din cauza combinației de politici discriminatorii, moștenirea sovietică a Moldovei, decalajul de gen în salarii și activitățile economice în care sunt angajate.

După cum am menționat, insuficiența pensiei pentru acoperirea cheltuielilor minime necesare este un fapt bine știut în Moldova. În anul 2012, cuantumul pensiei medii a fost de 987.02 lei, în timp ce minimul de existență pentru pensionari a constituit 1,302.80 lei, iar pentru populația totală 1,507.50 lei (deşi, se ştie, că aceste baremuri sînt departe de a reprezenta suma nevoilor de zi cu zi ale oamenilor). Astfel, raportul dintre pensia medie și minimul de existență pentru pensionari a fost de 75.76% și de 65.47% faţă de minimul de existență pentru populația totală. Deși decalajul respectiv s-a îmbunătăţit comparativ cu anul 2007, când era de 60% și, respectiv, 51.47%, constatăm că pensionarii în mediu primesc mai puțini bani decât au nevoie pentru un trai decent (vezi Figura Nr. 9).

Figură 9: Raportul dintre pensia medie și minimul de existență pentru pensionari și populația totală Sursa: Raportul Social Anual 2012, MMPF,http://www.mmpsf.gov.md/file/2014/RAPOARTE/MMPSF_RS_2012.pdf

Figură 9: Raportul dintre pensia medie și minimul de existență pentru pensionari și populația totală
Sursa: Raportul Social Anual 2012, MMPF,http://www.mmpsf.gov.md/file/2014/RAPOARTE/MMPSF_RS_2012.pdf

Sunt mai multe motive pentru faptul că sărăcia vârstnicilor în Moldova are o față preponderent feminină. Aproximativ 70% (vezi Figura Nr. 10) dintre pensionari sunt femei. Prin urmare, mai multe femei în vârstă, în termeni absoluți, suferă de sărăcie decât bărbați. Asta se datorează și faptului că femeile în Moldova au o speranță de viață cu aproximativ 8 ani mai mare decât bărbații[4]. Deși este o temă importantă, nu este scopul acestui articol de a analiza motivele pentru care bărbații au o speranță de viață mai mică decât femeile. Este mai degrabă relevant, pentru acest articol, faptul că femeile rămân văduve și sunt lipsite de o pensionare demnă.

Un alt motiv care provoacă sărăcia mai pronunțată în rândul femeilor în etate este traiectoria fiecărui sex la atingerea vârstei de pensionare. Aproximativ 22% dintre bărbații care ating vârsta de pensionare aleg să rămână la locul de muncă, pe când doar 12% dintre femei fac aceeași ”alegere”[5]. Am pus cuvântul ”alegere” în ghilimele, deoarece rareori când pensionarea este, cu adevărat, o opţiune pentru femei: datoriile familiale (ajutorul acordat copiilor, îngrijirea nepoților sau a rudelor bolnave) sunt lăsate în mare parte pe umerii lor și, astfel, mai multe femei decât bărbați ”aleg” să se pensioneze la atingerea vârstei respective, chiar dacă aceasta survine cu 5 ani mai devreme decât la bărbați (57 ani vs. 62 ani).

Referitor la vârsta de pensionare, Moldova are fixată una dintre cele mai mici vârste de pensionare din regiune (vezi Figura Nr.11). Cu toate acestea, orice majorare a vârstei de pensionare trebuie să țină cont de faptul că și speranța de viaţă în Moldova, atât la bărbați cât și la femei, este una dintre cele mai joase din Europa (vezi Figura Nr.12). Astfel, chiar dacă moldovenii ies la pensie mai devreme decât locuitorii din alte ţări, numărul de ani pe care primii îi trăiesc în perioada de pensionare este mai mic decât cel al populațiilor europene.

Figură 10: Pensionari aflaţi în evidenţa organelor de asistenţă socială, după sexe şi categorie de pensionare Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

Figură 10: Pensionari aflaţi în evidenţa organelor de asistenţă socială, după sexe şi categorie de pensionare
Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

Una din reforme care ar contribui la majorarea pensiilor pentru femei este egalarea treptată a vârstei de pensionare. Motivul original pentru o diferență atât de mare între vârstele de pensionare își are sursa în perioada sovietică[6]. Acei cinci ani diferență erau meniți ca ”răsplată” femeilor pentru nașterea și îngrijirea copiilor: sistemul sovietic spunea deschis și promova faptul că femeile trebuie să aibă un rol mult mai mare în creșterea și îngrijirea copiilor decât bărbații. În acel sistem, diferența dintre vârstele de pensionare și stagiile de cotizare nu afectau cuantumul pensiei la atingerea vârstei de pensionare[7]. Această situație s-a schimbat odată cu introducerea reformelor în sistemul de pensionare în anii 90: în sistemul actual, durata carierei și a stagiului de cotizare afectează cuantumul pensiei. Astfel, o prevedere care inițial venea să ”răsplătească” femeile pentru rolul lor disproporțional în îngrijirea copiilor, la moment discriminează femeile în vârstă și le face mai vulnerabile la sărăcie.

La moment, Moldova face parte din țările europene cu cel mai mare decalaj dintre vârsta de pensionare pentru bărbați și femei, 5 ani[8]. Alte 16 țări ale Uniunii Europene au sau vor introduce în curând aceeași vârstă de pensionare pentru bărbați și femei[9]. Aşadar, se observă o tendință clară spre egalarea vârstei de pensioare, iar Moldova ar putea prelua principiul împărtășit de majoritatea țărilor Uniunii Europene pentru a micșora decalajul de gen în ceea ce privește condițiile de pensionare.

Figură 11: Vârsta de pensionare Sursa: Comisia Europeană, ”Raportul de Îmbătrânire 2012”, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/pdf/ee-2012-2_en.pdf

Figură 11: Vârsta de pensionare
Sursa: Comisia Europeană, ”Raportul de Îmbătrânire 2012”, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/pdf/ee-2012-2_en.pdf

Un alt motiv pentru egalarea treptată a vârstei de pensioare este evoluția salariului pe parcursul carierei. Cu cât mai mult timp o persoană rămâne la un loc de muncă, cu atât el sau ea este remunerat/ă mai bine. Plus la asta, tot mai multe instituții publice, dar mai ales private, încep să aprecieze devotamentul unui angajat și vor fi interesate să mențină și să promoveze o persoană calificată, în special, într-o economie competitivă. Prin urmare, odată cu creșterea vechimii în muncă, crește și salariul angajatului și, la atingerea vârstei de pensionare, pensia va fi, respectiv, mai mare.

Mai mult ca atât, Moldova ar trebui să egaleze stagiul de cotizare necesar la data obţinerii dreptului la pensie dintre bărbați și femei. La moment, stagiul obligatoriu este de 30 de ani pentru femei și 32 de ani pentru bărbați. După cum am menținat mai sus, motivul inițial pentru acest decalaj a fost de a ”recompensa” femeile pentru perioada concediului de maternitate și a concediului de îngrijire a copilului (vom aborda această temă mai jos). Cu toate acestea, formula actuală de calculare a pensiei dezavantajează femeile: dacă o femeie și un bărbat acumulează stagiul minim de cotizare pentru sexul lor, ies la pensie la vârsta minimă prevăzută pentru fiecare sex și au același venit mediu lunar, femeile vor beneficia de o pensie mai mică decât bărbații.

Figură 12: Speranța de viață Sursa: EUROSTAT, Comisia Europeană, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/dataset?p_product_code=TPS00025

Figură 12: Speranța de viață
Sursa: EUROSTAT, Comisia Europeană, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/dataset?p_product_code=TPS00025

Picătura care umple paharul este modul în care se ia în calcul perioada de concediu pentru îngrijirea copilului la stabilirea pensiei. După cum am menționat mai sus, în 2014, 96.35% dintre persoanele care au beneficiat de concediu de îngrijire a copilului au fost mamele și doar 2.94% tații. Astfel, modul în care se ia în considerație această perioadă la calcularea pensiei pentru limita de vârstă afectează în primul rând femeile.

Conform paragrafului (3), Articolul 124 din Codul Muncii: ”Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului (…) se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, şi în stagiul de cotizare”. Aşadar, acești ani se includ în cei 30 de ani obligatorii pentru femei de stagiu de cotizare minimal. Cu toate acestea, pentru această perioadă, ”la determinarea bazei de calcul al pensiei, se ia în considerare salariul minim pe ţară la data calculării pensiei”[10]. Altfel spus, la calcularea pensiei, anii aflaţi în concediu pentru îngrijirea copilului sunt luați în calcul, considerându-se că mama ar fi lucrat cu salariul minim pe țară. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în august 2014 câștigul salarial mediu nominal brut a constituit 4,276.9 lei, iar salariul minimal pe țară a fost de 1,650 MDL[11]. Astfel, majoritatea femeilor care nasc câștigă mai mult decât salariul minim și această prevedere indirect discriminează femeile la atingerea vârstei de pensionare.

Referitor la concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani. Conform paragrafului (4) din Articolul 126 din Codul Muncii, ”Perioada concediului suplimentar neplătit nu se include în vechimea în muncă (…), precum şi în stagiul de cotizare potrivit legii.” Astfel, reiese, că 3 ani de concediu neplătit pentru îngrijirea copilului nu sunt incluşi în stagiul de cotizare. Ambele aceste prevederi discriminează în primul rând femeile și rezultă într-o sărăcie mai pronunțată în rândul femeilor pensionate.

Rezultatul prevederilor discutate mai sus – vârsta de pensionare, stagiul de cotizare, calculul concediului de îngrijire a copilului – este că decalajul de gen în ceea ce priveşte plata pensiilor[12] a crescut de la 5.93% în 2015 la 17% în 2014, deci, s-a mărit de aproape trei ori (vezi Figurele Nr. 13 și Nr. 14). Un alt factor care a contribuit la un decalaj sporit pe parcursul ultimilor zece ani este probabil Reforma sistemului de pensii din 1998: Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, altfel cunoscută ca Legea Pensiilor, a schimbat modul de calculare a pensiei.

Figură 13: Pensia medie 2005 – 2014, dezagregată pe gen, toate categoriile de pensionari Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

Figură 13: Pensia medie 2005 – 2014, dezagregată pe gen, toate categoriile de pensionari
Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

”Formula veche sovietică prevedea ca nivelul de bază al pensiei de vârstă să fie de 55% din salariul mediu, plus 1% din salariu pentru fiecare an de vechime în muncă”[13]. Astfel, în formula veche, venitul real al persoanei avea o contribuție minimă la cuantumul pensiei. Reforma din 1998 a asigurat o ”interdependență sporită între salariu și contribuțiile de asigurări sociale, pe de o parte, și între salariu și mărimea pensiei, pe de altă parte.”[14] Întrucât salariile femeilor au fost mai mici, chiar și în perioada sovietică, această reformă a condus la un decalaj de gen ascendent în pensii. Posibil, acest decalaj va creşte în continuare pentru că vor ieși la pensie persoanele care au debutat pe piaţa muncii după căderea regimului sovietic, în perioada tranziției, când a început să crească diferența între salariile bărbaților și a femeilor.

Figură 14: Decalajul de gen în pensii, dinamica pentru perioada 2005-2014; Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

Figură 14: Decalajul de gen în pensii, dinamica pentru perioada 2005-2014;
Sursa: Biroul Național de Statistică, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

Indiscutabil, reforma pensiilor din 1998 a fost necesară pentru ajustarea la economia de piață și pentru a asigura sustenabilitatea sistemului de pensii. Nu putem, însă, să nu menţionăm și efectele negative provocate, printre care decalajul de gen crescător în mărimea pensiilor.

În acest capitol am observat cum un șir de factori le lipsesc pe femeile în vârstă de o pensionare demnă: 1. Raportul dintre pensia medie și minimul de existență pentru pensionari a fost de 75.76% în anul 2012; altfel spus, pensionarilor nu le ajunge o pătrime de mijloace financiare pentru a-și asigura minimul de existență; mai mult ca atât, această nevoie este mai mare printre femeile pensionate deoarece pensia lor medie este mai mică decât cea a bărbaților; 2. Aproximativ 70% dintre pensionari sunt femei – acest decalaj de gen semnificativ are cauze obiective (femeile au o speranță de viață mai mare decât bărbații), dar și legale (femeile se pensionează la vârsta de 57 de ani, iar bărbații la 62); 3. Diferențele între vârstele de pensionare și stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei rezultă, conform formulei actuale de calcul, într-o pensie mai mică pentru femei, chiar dacă ambii au avut același salariu pe parcursul carierei; 4. Decalajul de gen în salarii se menține în jurul cifrei de 12% pe parcursul ultimilor 4 ani; deși acest decalaj este mai mic[15] decât media în Uniunea Europeană[16], el oricum va rezulta în pensii mai mici pentru femei; 5. Modul în care se ia în considerație concediul de îngrijire a copilului la calcularea pensiei este unul discriminatoriu și discriminează indirect femeile; 6. Decalajul de gen în pensii aproape că s-a triplat pe parcursul ultimilor zece ani. Și bărbații și femeile în vârstă o duc foarte greu la atingerea vârstei de pensionare. Cu toate acestea, factorii enumerați mai sus arată că femeile pensionate sunt mai vulnerabile la sărăcie decât bărbații și orice reformă a sistemului de pensii din Moldova trebuie să ia în considerație acest fapt.

Figură 15: Decalajul de gen în salariu mediu; diferența în procente dintre salariul mediu la bărbați și femei. Sursa: Statistica BNS gender, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=264&

Figură 15: Decalajul de gen în salariu mediu; diferența în procente dintre salariul mediu la bărbați și femei.
Sursa: Statistica BNS gender, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=264&

 

Note:

[1] Biroul Național de Statistică, Mărimea medie a pensiei pentru limita de vârstă pe sexe, în profil teritorial, 2012- 2014, http://statbank.statistica.md/pxweb/Database/RO/09%20PRO/09%20PRO.asp

[2] ”Prețul Solidarității între Generații și Modelul Optim de Reformă a Sistemului de Pensionare”, Adrian Lupușor, Expert-grup, 2012; ”Propunere pentru Reformarea Sistemului de Pensii”, Ulrike Bechmann și Adrian Lupușor, German Economic Team Moldova și Expert-grup, 2013 ; ”Prioritățile de Reformare a Sistemului de Pensii din Republica Moldova”, Grupul de Lucru Economie, Finanțe și Mediu Antreprenorial, Consiliul Național pentru Participare, 2013; ”Spre un Sistem Sustenabil de Pensii în Republica Moldova”, Viorica Antonov, Valeriu Frunzaru, Olga Poalelungi, Fundația Friedrich Ebert, 2013.

[3] ”Femei și Bărbați în Republica Moldova: Analiză în Aspect Teritorial”, Biroul Național de Statistică, 2012, http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=263&id=2199, p. 243.

[4] Conform Biroului Național de Statistică, în 2012, speranța de viață a femeilor era de 74.7 ani, iar a bărbaților de 66.7 ani; http://statbank.statistica.md/

[5] Conform datelor Biroului Național de Statistică, 22.25% bărbați care au atins vârsta de pensionare (62 ani) nu se regăsesc printre numărul de pensionari pentru limita de vârstă, ceea ce sugerează că aceste persoane rămân activi pe piața muncii; aceeași cifră este de 12.16% la femei.

[6] Este important de menționat că aproape toate prevederile de asigurări sociale au fost introduse de regimul sovietic. Totuși, aici încercăm să evidențiem lipsa de reformare a sistemului în condițiile în care contextul social și economic s-au schimbat radical. Au fost introduse reforme în sistemul de pensii în 1999: ele vizau majorarea treptată a vârstelor de pensionare pentru bărbați (de la 60 la 65) și pentru femei (de la 55 la 60), dar nu și apropierea sau egalarea vârstelor de pensionare.

[7] ”Mărimea pensiei era calculată în baza salariului mediu primit în ultimele 12 luni de lucru, astfel încât salariul avut pe durata întregii cariere profesionale și suplimentul pentru vechimea în muncă nu influenţa deloc mărimea pensiei”, ”Spre un sistem sustenabil de pensii în Republica Moldova”, Viorica Antonov, Valeriu Frunzaru, Olga Poalelungi, Fundația Friedrich Ebert, 2013, pg. 38.

[8] 4 țări ale UE au decalaj de 5 ani la moment: Grecia, Austria, Polonia și România. Comisia Europeană, ”Raportul de Îmbătrânire 2012”, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/pdf/ee-2012-2_en.pdf.

[9] Aceste țări sunt: Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Olanda, Portugalia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Marea Britanie.

[10] Legea Nr. 156 din 14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, http://lex.justice.md/md/313291/

[11] Biroul Național de Statistică, Statistica Salarizării, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=452&

[12] Decalajul de gen în pensii este diferența dintre pensia medie a bărbaților și femeilor, exprimat ca procentaj.

[13] ”Spre un sistem sustenabil de pensii în Republica Moldova”, Antonov, Frunzaru și Poalelungi, Fundaţia Friedrich Ebert (FES), 2012; http://www.fes-moldova.org/media/publications/., p. 41.

[14] Ibid., p,44.

[15] Este important de menționat că acest decalaj nu ia în considerație plățile neformale (”în plic”) care sunt foarte răspândite în economia Moldovei; putem bănui că, dacă ar fi luate în calcul plățile neformale, decalajul real de gen în salarii ar fi unul mult mai mare deoarece mai mulți bărbați sunt angajați în sectorul privat, unde se fac plățile neformale, iar femeile sunt preponderent angajate în sectorul public.

[16] Decalajul mediu de gen ceea ce priveşte în salarii în Uniunea Europeană este de 16%, http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/gender-pay-gap/index_en.htm

 

Sursa fotografiei de fundal: Adevarul Moldova

 

Această investigaţie socială a fost finanţată de un grant oferit de Departamentul de Stat al SUA. Opiniile, constatările şi concluziile din articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.

US Flag Color for Print