[label shape=”” type=””] Oleg Krasnov [/label]

Чтобы прочитать эту статью на русском языке, пожалуйста, перейдите по этой ссылке.

Degradarea învățământului, științei și culturii din Republica Moldova este, cred, deja recunoscută de toată lumea, cu excepția poate a anumitor militanţi ideologici. Pentru a se evita anumite exagerări, înainte de a se vorbi despre degradarea învăţămîntului în limba rusă, este necesar de vorbit despre învămînt în general.

Semnele declinului sînt mai ales vizibile în universităţi, iar primul lucru care sare în ochi este nivelul studentului moldovean de astăzi. Din contingentul de astăzi, în perioada sovietică ar putea învăța la universitate una sau două persoane din zece. Acest lucru se vede mai ales în cazul disciplinelor care nu s-au schimbat foarte tare în ultimul sfert de veac, cum ar fi matematica sau filologia. Aceasta se datorează în parte deteriorării pronunţate a învăţămîntului școlar, în parte accesului aproape fără nicio selecție la universităţi în funcţie de cunoștințe și abilități – practic toți absolvenții liceelor, pînă la urmă, ajung la universitate. Îşi dau admiterea pînă şi cei care n-au reușit la examenul de bacalaureat – aceştia sînt admişi „condiționat”.

Pentru comparație, se poate spune că în anii 80, instituţiile de învățămînt secundar (școlile medii, colegiile, şcolile profesionale) din Moldova erau absolvite de cca 70-80 mii de persoane, dintre care aproximativ 10.000 se înscriau la instituțiile de învățămînt superior. Astfel, selecţia absolvenţilor se făcea în proporţie de 1 la 7-8. Astăzi, în jur de 20.000 persoane absolvesc liceele din R. Moldova. Dintre aceştia majoritatea merg să studieze în universităţile din Moldova, cu excepția celor care pleacă să studieze în România și în alte țări. Cu alte cuvinte, nivelul elevului de astăzi corespunde cu cel al unui student mediocru din sistemul sovietic.

În anii următori numărul elevilor va continua să scadă, ceea ce nu poate să nu ne îngrijoreze. Astăzi, în licee mai învaţă copii născuţi în 1996-1999, cînd rata natalității era ușor mai ridicată (natalitatea a scăzut de la 2,7 copii în 1987 la 1,3 copii în 2000, iar apoi a rămas la același nivel). În septembrie 2013, la școală au mers 352.000 elevi, ceea ce e mai puțin decît în 1945. Atît migrația, cît și scăderea ratei natalității sînt consecințele situației economice, care în viitorul apropiat va rămâne grea.

Universitățile nu sînt interesate de calitatea pregătirii studenților întrucît studiile universitare nu sînt corelate în niciun fel cu piața forței de muncă (țara nu are nevoie de atîţia avocați și economiști), la fel cum și nivelul de pregătire a studenţilor nu afectează veniturile universităților și reputația lor. Prin urmare, universităţile din Moldova se agaţă de cei mai slabi studenți (taxele de școlarizare nu sînt foarte mari – de la 200 de dolari pe an), ceea ce n-ar face universitățile occidentale sau sovietice.

În mod evident, scade nivelul de predare – nu poate să nu scadă, atîta timp cît nu le poţi preda studenţilor mediocri acelaşi material ca și celorlalţi studenţi, ei pur și simplu nu i-ar face faţă. Universitatea (și, prin urmare, profesorul) are nevoie ca studenţii să spună măcar ceva la examen. De la an la an curricula este simplificată, iar cerințele faţă de studenți se reduc şi ele.

Există și alți factori ai scăderii nivelului de predare – reducerea salariilor și prestigiului meseriei de profesor de şcoală și a celei de lector universitar. Profesorii mai vîrstnici sînt înlocuiţi cu proaspeți absolvenți, a căror pregătire este, ca să spunem așa, nu întotdeauna suficientă. Pentru unele specialități, profesori de un nivel adecvat pur și simplu nu există.

O chestiune aparte este controlul exercitat de Ministerul Educației. Dacă în licee Ministerul a rezolvat parțial problema prin măsuri de control drastice la examenele de bacalaureat, universitățile nu au cunoscut nimic asemănător. Internetul mobil a simplificat la maxim actele de fraudă. Astăzi, nici măcar fiţuici nimeni nu-şi mai dă silinţa să le scrie cu mîna. Această stare de lucruri pare să mulţumească atît ministerul, cît şi administratorii universităţilor.

Nu mai vorbim de corupție în universități, acest lucru neavînd o legătură directă cu procesul educațional.

 

Bacalaureatul

Cei mai mulţi elevi de liceu din 2013-2014 nu au făcut față examenului de matematică, de aceea despre matematică am vrea să discutăm mai pe îndelete. După eșecurile masive la bacalaureat, mulți au început să spună că s-a ridicat ştacheta prea sus. Si eu mi-aș dori să cred asta. Cu toate acestea, testele la matematică din ultimii doi ani nu au necesitat niciun avînt al minţii, nicio ingeniozitate, ci doar abilităţi minime.

În ultimii treizeci de ani manualul de matematică nu s-a schimbat foarte mult. Au apărut noi capitole și secțiuni şi astfel a depăşit ușor nivelul obişnuit de rigoare matematică. E bine sau nu, nu știu. Înainte matematica din școli acorda mai multă atenție dezvoltării gîndirii, rezolvărilor complicate, pe cînd noile manuale dau mai multă teorie. Cu alte cuvinte, manualele vechi au fost scrise de un magician şiret, iar cele noi – de un pisălog amabil. Dar şi în noile manuale de matematică există suficiente probleme complicate, soluţii ingenioase, din care ar fi fost posibil să se facă nişte teste de la care s-ar risipi nu doar elevii, ci și profesorii. Este clar că nimeni nu este interesat de un asemenea lucru.

În realitate, exerciţiile au fost destul de simple, mai multe secțiuni ale manualului nu au fost reprezentate în teste. Nu era nevoie nici de un efort de memorie, formulele necesare erau tipărite pe ultima pagină a testului.

 

Învăţămîntul în limba rusă

În mod evident, degradarea instituţiilor de învăţămănt secundar şi superior i-a afectat pe toţi, totuşi cei mai vulnerabili în această situație s-au dovedit elevii de limbă rusă, de fapt minoritățile etnice în general. Astăzi, un anumit număr de specialităţi (drept, medicină etc.) sunt predate numai în limba română, motiv pentru care reprezentanții minorităților naționale, de regulă, nu merg la aceste specialităţi. Această situație încalcă Constituția Republicii Moldova, dar este o realitate. Cu toate acestea, şi specialitățile tradiționale, cum ar fi filologia rusă, suferă de o politică educațională necumpătată.

O mulțime de întrebări ridică manualele pentru școlile ruse. În primul rând, cărțile de istorie sunt scrise într-un limbaj oribil, amintind puternic de traducerea făcută la calculator. În adresarea autorilor manualului editat de Igor Cașu elevilor din clasa 12 s-au strecurat trei greşeli într-un singur cuvânt: севоднеа. Este clar că limba rusă nu este limba maternă a autorilor manualelor de istorie, dar pentru aceasta există traducători profesioniști, redactori. Manualele de fizică și matematică ale autorilor locali sînt scrise într-o limba rusă corectă – iată care e misterul.

Primele contacte ale studenţilor din anul întîi la filologie cu cursul de literatură rusă veche relevă o lipsă totală și categorică a cunoștințelor de istorie a Rusiei. E greu să crezi, pînă nu vezi. Studenții de la filologie pot întreba, de exemplu, cine este Batu Han. Nu e nicio exagerare, ci un caz real. Cîndva, la o asemenea întrebare ar fi putut răspunde şi un elev de a cincea.

Trebuie de spus că studenții și elevii de liceu de fapt nu prea cunosc istoria, indiferent de limba de predare. Manualele de astăzi conțin multe erori factuale și în plus sînt extrem de politizate. Autorii par să fi soluţionat anumite chestiuni de interes propagandistic și ideologic, nu însă şi didactic. În secțiunea de istorie a ultimei perioade se poate vedea atitudinea autorilor faţă de partidele politice actuale din Republica Moldova și a liderilor lor. De ce i-ar trebui aceasta unui elev, și ce cunoștințe îi poate da?

Cu toate acestea, în școlile rusești situația este și mai complicată – istoria Rusiei nu se mai învaţă deloc, se consideră că „este istoria unui stat străin”. Nu există un astfel de obiect nici în universități, există doar un curs mic de „istoria slavilor”. Anumite informații fragmentare de istorie copiii le iau din filme, în general hollywoodiene.

Este oare posibil să citești „Cînt despre oastea lui Igor”, „Război şi Pace” de Tolstoi sau „Garda Albă” de Bulgakov fără să înţelegi realităţile istorice? Este oare posibil să studiezi literatura rusă necunoscînd mii de ani de istorie?

Fie şi într-o formă prescurtată, posibil fără „Istoria contemporană” (dacă acest lucru îi sperie pe oficialii de la Ministerul Educației), dar cursul de istorie trebuie neapărat readus în școală.

Astăzi în Moldova anume cetățenii vorbitori de limbă rusă apar pe post de „frate mai mic” și au dreptul să conteze pe protecția și asistența statului.

 

Traducere de Petru Negură.

 

Sursă imagine de fundal.