[label shape=”” type=””] Florent Parmentier [/label]

 

Delacroix, Goya, Kandinsky… un alt mod de a privi la revoltele din Maidan

 

Ca într-un serial cu scenariu milimetric, situația din Ucraina evoluează vertiginos, din oră în oră, cu noi şi noi răsturnări de situație. Sîmbătă 22 februarie, demiterea președintelui și eliberarea Iuliei Timoșenko a marcat în mod clar un punct de cotitură în criza, care a surprins mai mulți observatori prin dezvoltarea sa. De trei luni încoace, sîntem martorii unei mișcări ce şi-a creat propriul său imaginar, propriile sale mituri și simboluri politice.

623379-1024px-eugene_delacroix_-_la_liberte_guidant_le_peuple

În faţa acestei crize, pe care uneori ne vine greu să o înțelegem, metafora artistică poate fi de folos. La sfîrșitul lunii noiembrie, revolta populară cunoscută sub numele de „euro-Maidan” părea inspirată direct din tabloul lui Eugène Delacroix, La liberté guidant le peuple. Acest tablou superb, probabil singurul tablou al pictorului cu caracter politic, prezentat în 1831 sub titlul Scènes de barricades, întruchipează voința de schimbare populară, idealul revoluționar și chemarea libertăţii. Revolta celor „trei glorioase” din 1830, care a inspirat acest tablou, provine din voinţa lui Charles X de a înăbuşi opoziția liberală care a făcut apel la nesupunere. Mobilizarea în capitală l-a făcut pe suveran să şovăie, iar în cele din urmă a fost înlocuit cu un altul, calea republicană fiind respinsă. O astfel de dinamică de opoziție a fost observată şi la Kiev, atunci cînd cetățenii au trăit ca un afront nesemnarea acordului de asociere cu Europa.

Dar miercuri 19 februarie, străzile de la Kiev au semănat mai mult cu tabloul lui Goya, intitulat Trei mai: imagini de violență de o intensitate rară, cu o încarcătură emoţională ce nu poate inspira decît un sentiment de oroare şi dezgust. Această confruntare între călăi și victime, precum și contrastul dintre atitudinea trupelor și cea a demonstranților par să încurajeze comparația acestei zile triste cu împușcarea la care s-au dedat trupele lui Napoleon în Spania, după revolta din mai 1808. Printr-un joc de lumină, Goya descrie cu forță executarea inocenţilor, aidoma celor care au căzut cu zecile pe Maidan. Prin obscuritatea sa, el amintește, de asemenea, de vremurile grele prin care trece Spania. Astăzi, pe lîngă această violență care va trebui canalizată, Kiev se află în pragul falimentului, țara rămîne divizată, în timp ce mulțimea nu pare să aibă nicio încredere în liderii politici actuali. Faţă în faţă cu o mișcare care cere o reînnoire completă a clasei politice, politicienii tradiționali par cu totul inexpresivi și îndepărtaţi de preocupările cetățenilor.

623375-1024px-el_tres_de_mayo_by_francisco_de_goya_from_prado_in_google_earth

Dacă şi există un tablou care ne-ar putea permite să întrevedem cum vor arăta săptămînile viitoare în Ucraina, marcate de alegerile prezidențiale din 25 mai, acesta ar fi, probabil, Improvizație 21A de Wassily Kandinsky. Tabloul colorat, de parcă anume pentru a ului spectatorii, dar şi pictorul, pare la prima vedere simplu de înțeles. Tot atît de ușor de imaginat că – aşa cum a făcut-o fără îndoială presa internațională – Iulia Timoșenko va deveni președinte și va semna rapid acordul de asociere, miza inițială a mobilizării de pe Maidan… Cu toate acestea, dacă ne uităm mai atent, Improvizație 21A cuprinde de fapt nenumărate implicații, făcînd referinţă în special la exprimarea tensiunilor și a emoțiilor spontane cu ajutorul punctelor și al liniilor, eliminând orice perspectivă liniară: acest tablou se referă atât la haosul cît și la tulburarea unei societăţi.

Punem pariu că perioada care se deschide pentru Ucraina va fi cea de apariție a unui stat de drept atît de așteptat de manifestanți, împotriva arbitrarului, a corupției și a violenței: calea va fi totuşi anevoiasă, iar starea de grație efemeră.

 

Articolul a fost publicat în original pe 26 februarie 2014 în Libération.

 

Traducere de Petru Negură