Fabio Andrés Díaz Pabón și Maria Gabriela Palacio

Țara ar putea intra într-un alt ciclu de violență dacă statul continuă să ignore doleanțele oamenilor.

Pe 28 aprilie, după ce guvernul de dreapta al lui Ivan Duque a propus creșterea taxelor în chiar timpul celui de-al treilea val al pandemiei de coronavirus, au izbucnit proteste în toată Columbia. Deși președintele a retras propunerea controversată de reformă fiscală din cauza furiei publice, demonstrațiile au persistat, iar situația a fost agravată după ce guvernul a recurs la represiune brutală.

Cel puțin 40 de protestatari au fost uciși și alte câteva sute au fost răniți de către forțele de securitate și de către bărbați înarmați îmbrăcați în civil. Mulți protestatari au fost arestați și zeci de femei au fost agresate sexual de către polițiști.

Escaladarea violenței reflectă nu doar eșecul statului de a soluționa îndelungatele nemulțumiri socioeconomice, ci și pierderea tot mai mare a legitimității și contractarea democrației. Din aceste motive, țara riscă să fie cuprinsă din nou de conflict.

Declanșatorul: injusta reformă fiscală

Inițial, guvernul columbian a promovat reforma fiscală drept măsură menită să colecteze contribuții pentru a lansa un sistem de „venituri de solidaritate” pentru a ajuta columbienii cei mai afectați de pandemia COVID-19. Totuși, modul în care a fost formulat pachetul de reformă a arătat clar că acesta va face mai mult rău decât bine pentru cei săraci și vulnerabili.

Cu toate că pachetul de reformă a inclus un impozit pe avere pentru persoanele cu active cu o valoare mai mare de $1.35 milioane, acesta avea, de asemenea, multe prevederi care ar fi afectat gospodăriile cu venituri mici. Pachetul fiscal ar fi scăzut pragul de venit impozabil și ar fi crescut pensia și taxa pe valoarea adăugată (TVA), ceea ce ar fi crescut semnificativ prețurile articolelor de subzistență, cum ar fi ouăle, laptele, brânza și carnea.

De pe urma altor elemente ale reformei a avut de beneficiat sectorului privat și anumite grupurilor economice specifice. Se mențineau mai multe scutiri de impozite pentru diverse industrii, inclusiv pentru sectorul financiar, având de beneficiat în mod special antreprenori bogați.

În timp ce guvernul susținea că reforma fiscală este necesară pentru a contribui la atenuarea efectelor pandemiei asupra economiei columbiene și asupra bugetului de stat, acesta promova cheltuieli dubioase care includeau achiziții costisitoare de armament din Statele Unite.

Se estimează că 3.5 milioane de oameni au căzut sub pragul sărăciei din cauza pandemiei COVID-19. Astfel, numărul celor care trăiesc în sărăcie a crescut de la 17.5 milioane în 2019 la 21 milioane în 2020, ceea ce reprezintă 42.5% din populație. Criza a lovit grav în angajații sectorului informal care constituie jumătate din forța de muncă. Aceștia nu ar fi beneficiat de nicio rambursare fiscală de care muncitorii formali s-ar fi bucurat în calitate de compensație pentru creșterea TVA.

Răspunsul guvernului: violență și denigrare

Inițial, guvernul s-a prefăcut surd la criticile intersectoriale aduse propunerii de reformă fiscală. Ministrul finanțelor, Alberto Carrasquilla, s-a adresat presei, încercând să apere pachetul, dar a ajuns să dezvăluie că habar nu avea cât costă produsele de bază. Vorbind despre efectul creșterii TVA, el a susținut că ouăle costă un sfert din prețul de piață, declanșând mai multă furie publică.

Când au început protestele, în loc să se angajeze într-un dialog deschis și să asculte nemulțumirile populației, guvernul a recurs la o campanie de denigrare. A încercat să prezinte demonstrațiile ca pe o conspirație radicală de stânga care urma să destabilizeze țara.

Mai multe personalități pro-guvernamentale au acuzat public organizatorii protestelor că încearcă să instaureze un regim „castrochavismo” în Columbia. Astfel de teorii ale conspirației au fost integrate în unele sectoare ale forțelor armate și ale poliției, care cu adevărat credeau că protestatarii își propun să comită o lovitură de stat pentru a avansa o revoluție de stânga.

După ce a folosit aceste narațiuni în calitate de arme, guvernul a mers mai departe și a ordonat reprimarea protestatarilor, dislocând forțe de securitate și forțe armate, care au lansat tancuri și au folosit violența pentru a dispersa mulțimile neînarmate, în mare parte pașnice.

Chiar și atunci când Organizația Națiunilor Unite și organizațiile pentru drepturile omului au condamnat violența, guvernul nu a reușit să reacționeze și să stăpânească forțele de securitate. Nepăsarea față de nemulțumirile diferitelor sectoare ale populației și nepăsarea față de viețile lor a adus mobilizarea populară la un nivel nemaivăzut de zeci de ani.

Mobilizarea ca rezultat al acordurilor de pace din 2016

În timp ce propunerea reformei fiscale a declanșat protestele și răspunsului violent al guvernului, rădăcinile sociale ale nemulțumirii generale merg mult mai adânc decât atât.

De ani de zile, eforturile de reducere a sărăciei au stagnat, iar guvernele au eșuat să abordeze inegalitatea în creștere din societatea columbiană. Sub influența clasei bogate a Columbiei, acestea au luat în mod repetat decizii politice care au făcut cetățenii mai vulnerabili și mai neîncrezători față de stat.

Totuși, protestele ar trebui să fie văzute în contextul acordurilor de pace din 2016 dintre guvernul columbian și Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC-EP), care au pus capăt conflictului dintre ei, ce se desfășura pe parcursul ultimilor cinci decenii.

Pe măsură ce violența dintre FARC-EP și guvern a scăzut, mișcările sociale au câștigat mai mult spațiu pentru mobilizare. Acordurile de pace au creat percepția că după sfârșitul acestui conflict armat, guvernul va deveni mai receptiv față de nemulțumirile cetățenilor săi.

Cu toate acestea, chiar și după acordul de pace, violența împotriva civililor a continuat. Liderii indigeni, activiștii sociali, apărătorii drepturilor omului, țăranii și ecologiștii care au apărat drepturile diferitelor comunități și au lucrat la punerea în aplicare a prevederilor acordurilor de pace din 2016, au fost asasinați. Guvernul nu a întreprins nicio acțiune serioasă pentru a stopa violența continuă sau pentru a trage la răspundere membrii forțelor de securitate sau pe actori non-statali, precum cartelurile, grupurile armate de stânga și de dreapta, care încă victimizează civilii columbieni.

Între timp, o mare parte din elita politică continuă să perceapă cererile de reformă democratică drept conspirații de stânga menite să dea o lovitără de stat.

O criză de legitimitate

Protestele din ultimele săptămâni, deși declanșate de diferite nemulțumiri socioeconomice și alimentate de răspunsul violent al guvernului, demonstrează, de asemenea, absența continuă a unor canale adecvate prin care cetățenii să își poată trage guvernul la răspundere.

Se pare că elitele aflate la conducere așteaptă acordul tăcut de la populația generală față de orice politici pe care aleg să le urmeze. Narativa pe care o folosesc împotriva mobilizării populare se concentrează pe „restabilirea ordinii”, ceea ce înseamnă asigurarea supunerii prin utilizarea forței brutale.

Totuși, ideea că legitimitatea statului derivă din monopolul forței este una învechită. Îmbrățișarea constrângerii de către elitele de la conducere face parte dintr-o tendință periculoasă care duce la eroziunea democrației participative atât în America Latină, cât și după granițele acesteia.

Istoric, Columbia este o țară în care conducerea politică s-a temut de mobilizare, chiar și atunci când a fost făcută pașnic. Astfel de temeri au condus la închiderea căilor de reprezentare și participare politică. Ele au alimentat cicluri de violență, inclusiv conflictul armat cu FARC, din care țara încă își mai revine.

Actualul guvern repetă greșelile din trecut, denigrând protestatarii și ordonând dispersarea violentă a demonstrațiilor. Adițional, nu reușește să pună în aplicare acordurile de pace din 2016.

Pierderea legitimității prezintă riscuri mari pentru Columbia. Aceasta se reflectă în escaladarea violenței împotriva forțelor de poliție, care are potențialul periculos de a încuraja civilii să se alăture grupurilor armate încă active. Acest lucru, la rândul său, ar putea fi folosit de elita conducătoare pentru a relua eforturile de contrainsurgență și a închide canalele democratice de participare și reprezentare, așa cum a făcut în trecut.

Evenimentele actuale plasează Columbia la o răscruce de drumuri. Dacă guvernul alege să recunoască nemulțumirile populației și să participe la dialog, asta poate ajuta statul să recâștige legitimitatea și să consolideze contractul social. În cazul în care alege să continue militarizarea orașelor și să ignore nevoile populației, ar trebui să se pregătească pentru mai multe tulburări sociale și pentru presiuni internaționale de a schimba cursul înainte ca țara să nimerească într-un alt conflict.

Articolul a apărut, cu titlul The Colombian protests reflect a deep legitimacy crisis pe portalul Al Jazeera și a fost tradus din engleză de Cristian Velixar. 

Imagine de fundal: Manifestanții participă la un protest împotriva reformei fiscale a guvernului președintelui Ivan Duque la Bogota, Columbia, la 1 mai 2021 [Reuters / Luisa Gonzalez]