[label shape=”” type=””] Ilia Budraitskis [/label]

На русском.

La 18 septembrie au avut loc alegerile în parlamentul rusesc, care au înregistrat cea mai mică rată de participare (48%) din toată istoria post-sovietică. Lipsa de interes a alegătorilor s-a manifestat cel mai mult în orașele mari, la urnele de vot din Moscova prezentându-se doar 35%, iar în Sankt Petersburg 32% (în comparație cu 2011, când falsificarea alegerilor a devenit motivul desfășurărilor unor acțiuni în masă, în Moscova participarea la vot a atins 66%).

Rezultatele alegerilor au dat un număr record de deputați (345 din 450) partidului ”Edinnaia Rosia” (”Rusia Unită”), pentru care Vladimir Putin îndemna în mod deschis alegătorii să voteze. Celelalte patru partide care vor face parte din noul parlament sunt xenofobii de dreapta din Partidul Liberal Democrat (partidul lui Vladimir Jirinovski), comuniștii și cei de centru-stânga ”Spravedlivaia Rosia” constituie așa numitul ”consens al Crimeii”, care susțin Kremlinul în majoritatea chestiunilor ce țin de politica internă și externă, iar linia de partid fiind în dependență absolută de administrația prezidențială. Două partide a opoziției liberal, ”Iabloko” și Partidul Libertății Poporului, au suferit eșec, acumulând împreună mai puțin de 3%.

Pentru regimul Putin alegerile recente au fost importante doar din două aspecte: menținerea unui nivel scăzut de politizare a populației și asigurarea deplină a hegemoniei controlului Dumei în contextul adâncirii crizei economice și pregătirii ”reformelor nepopulare” de către guvernare. Fundalul social pe care au avut loc alegerile, poate într-adevăr stârni îngrijorare: în luna august veniturile populației au scăzut cu 8,3%, iar peste 20 milioane se află deja sub pragul sărăciei. Unul dintre principalii consilieri neoliberali ai lui Putin, fostul ministru al finanțelor Alexei Kudrin, și-a exprimat în mod deschis speranța față de ”responsabilitatea” noului Parlament, care ar putea deveni ”motorul” unor reforme ce urmează să fie aplicate în scurt timp, cum ar fi majorarea vârstei de pensionare.

Apatia politică, a cărei mărturie clară sunt recentele alegeri, este legată nu doar de pesimismul în raport cu posibilitățile schimbării sistemului actual și discreditarea generală a parlamentului rus ca instituție, dar și convingerea că orice alternativă de înlocuire a lui Putin ar declanșa haos și război civil. Acest argument ultim, frica de schimbare, este principalul motiv al propagandei de stat din ultimii ani, reușind să inhibe eficient manifestarea deschisă a nemulțumirii față de scăderea nivelului de trai și o stratificare bruscă a societății.

Alegerile în parlamentul neputincios, complet dependent de voința Kremlinului, reprezintă o repetiție importantă pentru viitoarele alegeri prezidențiale din 2018, la care Vladimir Putin planifică să câștige cu un rezultat triumfător. Pentru a face posibil acest lucru, este nevoie de o depolitizare maximală a alegerilor, transformându-le într-un plebiscit fără alternativă de încredere în ordinea existentă a lucrurilor. Garanția pentru Kremlin de prevenire a repetării protestelor din anul 2011 nu este legată cu toate acestea doar de controlul asupra creșterii apatiei politice, dar și de sporirea măsurilor represive. La începutul acestui an a fost creat un departament nou, Garda Națională, a cărei funcție principală va fi înăbușirea unor eventuale proteste în masă. La moment, în mass-media rusă se discută despre un posibil plan de fortificare a serviciilor de securitate prin crearea unui nou Minister al Securității de Stat (al cărui denumire trezește asocieri alarmante cu cunoscutul departament din perioada lui Stalin).

Predictibilitatea actuală a rezultatelor alegerilor din Rusia nu ar trebui pe nimeni să înșele, în continuare ne așteaptă o degradare atât economică cât și politică a modelului capitalismului post-sovietic.

Traducere: Sergiu Bejenari

 

Sursă imagine.

Facebook Comments Box