RECENTE

Atentatele și ”E momentul să spunem adevărul”

[label shape=”” type=””] Costi Rogozanu [/label]

 

“E momentul să spunem adevărul”, asta e fraza care vine imediat după un atentat.

Şi vin oamenii cu adevărul. Îl vomită pe peretele facebookului.

Adevărul e că trăim “războaie culturale”, “civilizaţionale”, că ne-a castrat corectitudinea politică, că dacă am putea da capace minorităţilor am fi mult mai apăraţi.

Adevărul e că ne-au copleşit socialiştii (!??) care ţin cu teroriştii – da, am văzut şi astfel de panseuri – şi în rest nu ne interesează ce s-a întîmplat, cum s-a întîmplat, nu ne interesează cauzele cu adevărat, sînt prea enervante cauzele.

Aceiaşi oameni care-ţi laudă toată ziua mobilitatea capitalului şi flexibilitatea lucrătorilor – care au dreptul să alerge din ce în ce mai precipitat pe tot continentul pentru muncă multă şi plătită cît mai prost  – îţi spun cu mutre căutate, după un groaznic atentat precum acela de azi, că trebuie închise frontierele, filtrate la sînge, că trebuie dus mai departe războiul.

Tot ei urlă că trebuie făcut ceva cu refugiaţii. Şi după ce se face “ceva”, lăsăm pe capul grecilor sau italienilor sau turcilor să se ocupe.

Cu un simţ oportunist demn de cauze mai bune încep aceşti oameni să spună “adevărul”, imediat după ce explodează bombele, imediat după atacuri sîngeroase.

E relevant un schimb de mesaje pe twitter între doi politicieni belgieni. Unul şi-a pus imediat pe twitter adevărul (adică un atac la adversarii de dreapta). Un coleg de partid i-a transmis că e blocat într-o staţie de metrou şi i-a mai spus ceva: “taci!”.

Ţineţi-vă “adevărul” măcar pentru a doua zi. Pînă atunci cea mai bună formă de repsect faţă de victime e să stai lîngă fapte şi să te informezi cît poţi de bine în condiţii de panică. Altă cale nu văd.

Iar poate problema e că de un deceniu şi mai bine se tot spune “adevărul” şi se tot şoptesc aceleaşi mantre imprecise, populiste, prosteşti chiar, iar Europa se uneşte doar pentru priveghi.

articolul a apărut inițial pe platforma Vox Publica.

sursă imagine de fundal.

Despre autor

Platzforma Redacția

1 Comentariu

  • Aceiaşi oameni care-ţi laudă toată ziua mobilitatea capitalului şi flexibilitatea lucrătorilor – care au dreptul să alerge din ce în ce mai precipitat pe tot continentul pentru muncă multă şi plătită cît mai prost – îţi spun cu mutre căutate, după un groaznic atentat precum acela de azi, că trebuie închise frontierele, filtrate la sînge, că trebuie dus mai departe războiul.

    Asta e minciuna. Dar o cauza a disruptiilor sociale majore este mobilitatea teribila a capitalului. Comunitatile nu mai au niciun control . Sunt superdeschise si supervulnerabile. E bine sa fie superdeschise, e bine sa fie supervulnerabile? Nu stiu. Doar ca una fara alta nu se poate.

Lasa un comentariu