RECENTE REVISTA PZF

Revista de duminica (nr. 43)

ARTICOLE.
Victor Moșneag scrie în Ziarul de Gardă despre afacerile liderilor de partide moldoveni. De dreapta ori de stînga – politicienii moldoveni nu-s săraci: ”Politicienii care conduc listele electorale ale celor mai importante partide din actuala electorală deţin locuinţe luxoase, iar unii dintre ei, împreună cu membrii familiilor, dezvoltă mai multe afaceri prospere. Deşi majoritatea candidaţilor stau „la bloc”, apartamentele în care aceştia îşi duc traiul sunt impunătoare. Multe dintre aceste locuinţe au intrat în posesia celor care astăzi se vor deputaţi pe când deţineau importante funcţii publice.”

Moni Stănilă despre utilizările electorale ale ortodoxiei: ”Eu nu spun că VP-ul nostru e VP-ul Rusiei, spun doar că un preşedinte botezat la ortodocşi nu îmi dă nici o garanţie. Celor care ne reproşează că ne vindem credinţa fiindcă nu votăm un preşedinte ortodox (noi, care le reproşăm preoţilor că îşi vând credinţa pentru a susţine un candidat doar din interese strict materiale ne încadrăm în altă categorie) şi celor care consideră atât de important acest lucru vreau să le adresez câteva întrebări: Când merg la medic să se trateze, nu acceptă ajutorul până nu se asigură că medicul e ortodox? Nu au avut niciodată un director sau alt şef de altă confesiune decât ortodoxă? Administrarea lumească e grija bisericii? Să înţelegem că Biserica susţine administraţia, deci toate barurile de noapte şi tot ce se petrece în stradă?”
Salut aceste atitudini și mă bucur că ortodocșii scot în sfîrșit capul din nisip… Chiar trebuia sa vină Ponta şi Putin să le arate că religia și credința lor pot fi instrumentalizate?
Eu încă cred că avem nevoie de niște creștini în Moldova. (V.S.)

Julien Sorel, pe Criticatac.ro despre impactul fondurilor structurale europene asupra universităților românești: ”De mai bine de 4-5 ani în universitatea în care am rămas parțial din comoditate, parțial din interes pentru ce fac, se tot derulează proiecte structurale europene. Ceea ce este de remarcat aici și ce voi încerca de altfel să punctez în următoarele rânduri este felul în care aducerea acestor proiecte în universități a modificat parțial valorile comunității academice și a schimbat o parte din scopurile unei instituții superioare de învățământ. (…)  Astfel, dacă în primii ani de facultate se discuta despre cum îmbunătățim curriculumul și la ce cercuri academice chemăm studenții, romantismul relației student-profesor al acelor vremuri este dat pe mult mai ierarhica și nedreapta relație de putere, în care ne gândim la ce proiecte mai aplicăm și ce bani mai aducem în universitate. Cu alte cuvinte, universitatea devine un soi de ong, pe o piață tot mai roditoare a accesării banilor europeni. Din păcate, toate astea în detrimentul cercetării și pregătirii studenților. De obicei, ca-ntr-un sistem de castă, doctoranzii și postdoctoranzii aplică și implementează, coordonatorii folosindu-și sistemul de relații (de obicei de vasalitate politică) aduc proiectele și se bucură fără a mai face vreun alt efort, de pe urma acestora. Între timp, primii produc zeci de kilograme de hârtii, livrabile numai bune pentru a legitima și legaliza fiecare oră din pontajele pe care le fac pentru cei din urmă. O cerere de rambursare făcută de un grup de tineri cercetători, deveniți birocrați care muncesc pentru ei și pentru marea masă de profesori din universitate, e desprinsă din Modern Times ori dintr-o piesă de Ionesco.”

Un studiu de Expert-Grup (Dumitru Budianschi, Adrian Lupuşor, Aexandru Fală, Iurie Morcotîlo) despre economia „neobservată” şi „moralitatea fiscală” în RM: „Percepția negativă privind calitatea drumurilor, a serviciilor de protecție socială și a organelor publice în general este un factor important care alimentează motivația angajaților de a accepta salarii „în plic”. // Confidența redusă în durabilitatea sistemului de pensii sporește probabilitatea acceptării salariilor neoficiale, deoarece angajații nu percep sistemul actual drept fiind unul echitabil și nici capabil să garanteze un nivel al pensiei proporțional cu mărimea contribuțiilor. Un alt factor major ține și de nivelul de preocupare a populației pentru mărimea pensiei viitoare: cu cât populația se gândește mai puțin la mărimea viitoarei pensiei, cu atât este mai mare probabilitatea de a accepta remunerare neoficială. Aceasta relevă și nivelul mai înalt de expunere a populației tinere la fenomenul ocupării informale cu scop de evaziune fiscală. // Nivelul scăzut de încredere în organele fiscale, Guvern și Parlament este un alt factor major care alimentează motivația de a accepta/solicita salariile „în plic”. Aceasta ține de percepția negativă a populației privind modul cum sunt utilizate impozitele plătite, dar și de nivelul de transparență a utilizării banilor publici.”

„Afaceri şi binefaceri”, un reportaj video de Eugenia Pogor pe Europa Liberă, despre afacerile sociale în R. Moldova: „Fac afaceri, dar nu urmăresc doar să obţină profit, ci şi să rezolve unele probleme din societate. Vorbim despre antreprenoriatul social, un concept nou pentru Republica Moldova, dar care e popular în UE, unde întreprinderile sociale reprezintă 10 la sută din totalul companiilor. Cine sunt cei care fac pionierat în acest domeniu? De ce sunt atât de puţine, deocamdată, întreprinderile sociale, care ar putea face fericiţi şi încrezători în forţele proprii mii de oameni aflaţi acum la mila statului şi în grija rudelor? Ar trebui sau nu aceste companii să beneficieze de facilităţi fiscale?

Vitalie Vovc, pe blogul său, despre piedicile puse de guvernanţi diasporei, în procesul de votare, la apropiatele alegeri: „Guvernul a decis anul acesta să mărească numărul birourilor de vot în străinatate pînă la 95 (găsiţi aici lista completă cu adresele lor) pentru a permite unui număr cât mai mare de alegători să participe la scrutin. Dar ceea ce dă cu o mână cu alta ia?! Şi se prea poate ca ceea ce a luat (sau intenţionează să ia) să fie mult mai mult decât ceea ce a dat… (…) „Votarea se permite doar în bază paşaportului naţional pentru călătorii în străinătate VALABIL și a livretului de marinar.”!

Un dialog cu Ian Feldman, psiholog şi consultant, pe allmoldova.md despre ideea naţională şi patriotism în RM: „Наши политики постоянно взывают к патриотизму. Почему патриотические и националистические лозунги не пользуются популярностью?// Как сказал Михаил Жванецкий, «патриотизм — это чёткое, ясное, хорошо аргументированное объяснение того, что мы должны жить хуже других». До сих пор национальной идеей Молдовы остаётся разумное и рациональное объяснение, почему мы должны жить плохо, страдать и покидать страну. Национальная идея Молдовы сегодня — это объяснение провала, а не успеха.”

 

Alegerile prezidențiale din România.

Cristian Cercel scrie despre mitul germanului bun ce poate pune țara pe picioare în imaginarul politic românesc: ”Klaus Iohannis candidează la prezidențiale. În contextul acestei candidaturi, găsim în destule alte locuri același gen de argumentație, în care actualul președinte al liberalilor ajunge să întruchipeze toate calitățile imaginate ale germanilor din România, ori în care originea sa săsească devine o însușire pozitivă în sine. De remarcat totuși că Iohannis însuși nu pare a aduce în discuție argumente de acest tip, cel puțin nu în mod explicit: fudulia propriei identități etnice este apanajul lui Victor Ponta.”

Aurelian Giugal cercetează mecanismele votului rural din primul tur și găsește că nu există vreo fisură ideologică între votanții lui Ponta sau Iohannis de la sate  – rezultatele votului reflectă abilitatea partidelor centrale și a reprezentanților lor locali de a mobiliza rețelele clientelare: ”Morala: Când reţelele noastre, cu primari cu tot, nu se ridică la înălţimea patronajului “neocomunist”, situaţia e clară, e hoţie curată. Concluzie: Balansul se produce în lumea rurală. Problema nu se pune în termeni ideologici, ţărani moderni versus ţărani retrograzi. E mai simplu, it is all about clientelistic practices. Reţelele clientelare ale PSD-ului sunt mult mai sofisticate în comparaţie cu cele ale ACL-ului. Sărăcia rurală este quasi-similară în România postcomunistă. Nu asta face diferenţa. Dovada o constituie faptul că acolo unde ACL are primari, inclusiv în comune din judeţele Olt, Teleorman sau Vâlcea, succesul electoral este unul plenar. Din acest considerent s-a dat o ordonanţă de urgenţă care să suspende interzicerea migraţiei primarilor. Din considerente clientelare. Nu de dorul primarilor plângeau cei din ACL. După voturi plângeau. Pentru că ele pleacă cu primar cu tot la partidul opozant. De ce PSD-ul are o reţea clientelară mai complexă? Două aspecte sunt importante: a) Aşa-zisa dreaptă a fost mereu divizată, rezultă o consolidare clientelară în teritoriu mai leneşă – primarii se duc acolo unde este mai multă stabilitate şi de unde pot primi fonduri mai uşor; PSD-ul a avut o liniaritate postcomunistă şi o diversificare clientelară; b) Când au fost la putere partidele de “dreapta” au fost foarte harsh cu lumea rurală slab dezvoltată şi săracă. Au fost aroganţi şi sfidători. Primarii pleacă de la partidele care “modernizează” România în marş forţat.”

Matei Bărbulescu a călătorit într-un autobuz de campanie a lui Victor Ponta și a făcut o relatare despre această experiență. ”7 dimineața, Casa Poporului. Un cap imens de Victor Ponta iese din ceață, trăgând după sine un autobuz alb și monumentele României: mănăstiri, centre istorice, sculpturile lui Brâncuși, modele tradiționale… Încep să se adune tinerii membri de partid. 20-25 de ani, rame aurii de ochelari, ceasuri bătute cu pietre, cercei groși, blugi tăiați, entuziasm general. Un tip pe la vreo douăzeci și ceva de ani, rotofei și cu ochelari de soare Ray Ban, face prezența. Matei Bărbulescu? Eu sunt. Ok, du-te la mașină și ia-ți o vestă. Haina e roșie, pe față scrie Votează Victor Ponta Președinte, iar pe spate 100 pentru Victor Ponta. Apare un Audi. E deputatul Mihai Sturzu, comandantul detașamentului. Înalt și slăbuț, cu păr blond și ochii albaștri. Șefu’ la Tineretul Social Democrat, funcție de prestigiu pe care a avut-o și domnu Ponta înainte să devină barosanu’ țării. Zâmbește des și rece, te stăpânește din priviri. Zice să ne mișcăm repede, să ajungem la Oradea cât mai repede cu putință. Vă opriți de maxim două ori, fiți responsabili cu pipi-makers și caca-makers. Oamenii ăia ne cazează la ei în oraș, deci este total nepotrivit să ne cazăm și să ne culcăm. Trebuie să îi ajutăm cu campania. Se urcă înapoi în Audi, demarează și ne lasă să ne grăbim.”

 

The New York Times publică o scrisoare anonimă (creată probabil de FBI) către M.L.King în care acesta era șantajat și umilit ca fiind ”o fraudă totală”.

Maria Todorova scrie, în The Guardian, despre nostalgia post-socialistă în Bulgaria: ”Most interesting today is „post-communist nostalgia” as a special memory case. Lamenting the losses that came with the collapse of state socialism does not imply wishing it back. Not all aspects are missed. Mainstream ideological treatment, however, would like us to believe that it was all one package, that one cannot have full employment without shortages, inter-ethnic peace without forced homogenisation, or free healthcare without totalitarianism. And since allegedly you cannot wish for a part without wishing for the whole, any positive mention of the socialist past is seen as ideologically suspect. We quickly label a video clip of socialist era commodities as communist nostalgia, when we obviously would not apply the term Ottoman nostalgia to a video clip of belly dancers gyrating to oriental tunes. Post-communist nostalgia is not only the longing for security, stability and prosperity but also the feeling of loss for a specific form of sociability. Above all, there is a desire, among the ones who lived through communism, even when they opposed it or were indifferent to its ideology, to invest their lives with meaning and dignity, not to be thought of, remembered or bemoaned as losers or „slaves”. Lastly, there is the tentative but growing curiosity among the younger generation.”
Ne gîndeam să traducem articolul pentru Platzforma, dar redacția The Guardian cere 100 lire sterline pentru așa o treabă, așa că am renunțat. (V.S.)

Criticul de artă Ekaterina Degoti face un fel de bilanț al carierei sale: ”Вся история постсоветской неокапиталистической России выглядит сегодня, в этот поворотный исторический момент, как одно колоссальное поражение, напрасная трата огромного количества времени, надежд и усилий людей, которые пытались изменить жизнь к лучшему. Одним из этих людей была я. Случившееся в этом году стремительное скатывание к военной агрессии против Украины, к националистической истерии и самым мрачным формам расизма и патриархальности уничтожило многое из всего того нематериального и материального, что мы вложили в нашу несчастную страну. Разумеется, мы, русские, привыкли считать Россию вечной неудачницей, на этот счет с начала XIX века существует большая традиция — как отрадно упиваться этой мыслью! Как современно и актуально критиковать, проклинать и жаловаться! Но не могла ли эта привычка видеть в России неудачницу стать причиной новых неудач? По словам Ханны Арендт, «где все виноваты, не виноват никто. Признание коллективной вины — лучшее средство против выявления настоящих виновников, а масштаб преступления — лучшее оправдание бездействия».

Un ciclu de postări pe blogul Lupului sur, despre sex, sexualitate şi educaţie sexuală la feminin, o temă ascunsă prea mult timp sub vălul pudibonderiei ipocrite şi a unei mitologii masculocentrice: „(…) ceea ce am putea noi să facem pentru copiii noștri este să vorbim sincer despre sex. Sincer, adică nu doar în sensul cât de wow a fost într-un caz excepție, ci exact invers – cum se întâmplă de obicei. În majoritatea cazurilor.// Că doar nu întotdeauna actul sexual te bagă în transa aia când vezi stele în fața ochilor și pe dumnezeu fugărindu-l pe sfântul Petre prin grădina raiului. El poate fi și destul de plictisitor, și mii de femei au momente când, vorba ceea, stau cu ochii închiși și se gândesc la patrie. Multe femei mai și imită orgasmul. Actul sexual nu se întâmplă de regulă între oameni perfecți, frumoși, tineri și îndrăgostiți, care au orgasm obligatoriu și concomitent. Dimpotrivă, lucrurile sunt de obicei imperfecte. Oamenii au și celulită, și burtici, și un telefon care sună în cel mai nepotrivit moment, și uneori poartă chiloți ridicoli, și toate aceste ”impurități” fac parte din viața sexuală normală.”

​Un reportaj de Lina Vdovîi, pe casajurnalistului.ro, despre violenţă domestică şi despre piedicile legale în asigurarea protecţiei victimelor: „Alexandra a fost educată cu o tulpină de bambus lucioasă și netedă, lungă de jumătate de metru și cu diametrul de câțiva centimetri. „Mă bătea educativ, că rupeam o pagină, scriam o temă urât sau nu citeam destul de repede în limba rusă”, spune singura femeie cu părul blond din casă. O vreme, mai demult, a fost profesoară de limba engleză în satul părinților, iar azi lucrează în comunicare pentru o companie din industria energetică. Așa-zisele momente educative aveau loc, de obicei, seara. De două-trei ori pe an, covorul se umplea de sânge.// Elena avea perioade în care se închidea în ea – cam așa cum se închide în carapacea lui Ugo, broscoiul țestos din curte – și nu vorbea cu nimeni. Unii profesori știau de ce. Când lua bătaie, nu se putea așeza pe scaun la școală, așa că zile în șir stătea la ore în picioare. Și pe tălpi avea vânătăi. Odată, își amintește, a dormit cu umărul dislocat pe podea, în sufragerie, timp de trei săptămâni, fără ca măcar să ia calmante. Se băgase, ca de atâtea ori, în cearta părinților. /…/ Alexandra, la cei 47 de ani ai ei, nu a fost căsătorită niciodată. La primul ton ridicat sau privire strâmbă pe care le simte la un bărbat, își face bagajele și pleacă. „Pentru ce teroarea, bătaia de cap, abuzul? Decât să fii sclavul cuiva, mai bine singur. Uneori, până și locul de muncă mi se pare un lanț prea strâmt”, spune. E refractară la orice formă de control, la cel mai mic semn de autoritate. /…/ Chipul nu i-l mai văd în fiecare zi, dar nu e nevoie. E gravat în mintea lor și în singura fotografie – un portret de grup de la nunta lui Carmen – care le-a rămas în albumul de familie. Petru are păr alb, sacou gri și cravată colorată. Pare un om blând.”

Un dialog cu Vasile Ernu la Varşovia pe blogul Mămăliga de Varşovia, cu ocazia lansării cărţii sale, Născut în URSS, în poloneză: „Publicul polonez este destul de familiar atît cu experienţa comunistă, cît şi cu elementul sovietic. Nu cred că acest element poate surprinde. Cred că sînt două lucruri importante aici. Cartea este scrisă nu doar pentru „restul lumii”, ci şi pentru „copilul meu”, adică pentru cel care nu a avut o relaţie directă cu acest tip de experienţă. Sîntem deja la 25 de ani de la căderea comunismului. A apărut o nouă generaţie, iar noi, ultima generație născută în comunism, avem obligaţia să povestim, să reflectăm această experienţă. Asta mai întîi. Dar mai există un element important. Pentru a construi o imagine completă a experienţei teribile a trecutului nostru sovietic e bine să punem fiecare cap la cap piesele de puzzle ale vieţii noastre, a modului de a înţelege, etc. Trebuie să fim corecţi cu noi înşine şi cu experienţele diferite din acea perioadă. Comunismul nu a fost peste tot la fel. În perioade diferite a avut particularităţi diferite şi nu a fost la fel pentru toate categoriile sociale: una a fost comunismul pentru intelectual, alta pentru muncitor şi ţăran şi alta pentru nomenclatură. Deseori se trag concluzii despre comunism numai ascultîndu-i pe cei mai vocali şi puternici şi, mai ales, reducîndu-se la suferinţă şi represiune. Suferinţa şi represiunea sînt elemente importante ale acestui puzzile, nu trebuie să le uităm, însă nu reprezintă întregul, ci doar o parte a întregului”.

 

FILME.

Deux jours, une nuit” (2014, regizat de Jean-Pierre și Luc Dardenne). E un film pentru care nu mi-e teamă să folosesc termenul ”fantastic”. Pentru că mi se pare o capodoperă (alt cuvînt mare pe care-l folosesc cu responsabilitate aici): un subiect simplu, decor minimalist și o poveste mare cît sensul vieții. Filmul relatează istoria unei femei ce a fost eliberată de la serviciu în urma unui vot între colegii ei care au avut de ales fie s-o păstreze pe ea, fie obțin un premiu de 1000 euro și cîteva ore de muncă în plus. Femeia obține de la șeful firmei promisiunea unui vot repetat și colindă, preț de două zile, pe fiecare dintre colegii săi pe care-l roagă să reconsidere votul. Fiecare vizită pune cîte o față concretă ”votului impersonal”, fiecare discuție scoate la iveală calcule individuale pe care trebuie să le facă fiecare coleg. Premiul e considerabil dar și omenia e tot de preț. Unul dintre cele mai bune filme ale anului. (V.S.) 

Capitalism: A Love Story, documentarul aceluiaşi Michael Moore (2009), nu este o poveste de dragoste, ci mai degrabă de love/hate, în termeni aproape lacanieni. De fapt, e o sinceră declaraţie de ură faţă de ceea ce puterea dominantă din SUA (şi de pe glob) se căznesc să ne facă a iubi, cu deznădejde şi fără răspuns: capitalismul. Filmul se întreabă, în contextul marii crize financiare de la sfîrşitul anilor 2000, care pare să fi răvăşit Wall-Street-ul şi întreaga lume: cum se face că, în timp ce oamenii de rînd sărăcesc tot mai tare sub impactul respectivei crize, 1% in populaţia globului – cei mai bogaţi – se îmbogăţesc tot mai tare. Unul din subiectele centrale ale filmului este evacuarea oamenilor din propriile case, agonisite de o viaţă, în urma incapacităţii lor de plată a ipotecii, în condiţii avantajoase mai ales pentru băncile şi companiile ipotecare. Un lucru ciudat în acest sens, arătat în film, este că cele mai multe case din care au fost evacuaţi foştii săi locuitori rămîn părăsite. Acest lucru ar fi în interesul aceloraşi companii şi bănci pentru a menţine în mod artificial preţul ridicat la imobile. Filmul ne mai vorbeşte, la fel ca alte filme ale lui Moore, despre lobby-ul (un eufemism pentru corupere) pe care îl fac companiile private, de exemplu Goldman Sachs, asupra Congresului şi a preşedinţilor SUA, pentru a-şi promova interesele corporative (financiare). O tuşă în care se recunoaşte semnătura lui M. Moore, crescut într-o familie şi un mediu catolic, sînt scenele în care anumiţi preoţi catolici din oraşul în care regizorul a crescut, Flint, califică capitalismul drept o forţă malignă condusă de ispita îmbogăţirii în detrimentul celor săraci şi năpăstuiţi, un sistem al răului din care Isus ar fi evadat cu siguranţă. Filmul ne dă, de asemenea, cîteva figuri luminoase, cum este Dr. Jonas Salk, care a inventat vaccinul împotriva poliomelitei şi care a refuzat să patenteze invenţia, dăruind-o poporului. Aceştia sînt adevăraţii eroii ai unei adevărate democraţii, la care rîvneşte realizatorul şi alţii ca el – o democraţie în slujba celor 99%, nu o plutocraţie de facto în folosul celor 1%. (P.N.)

 

Sursă imagine de fundal.

 

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu