ATITUDINI RECENTE SOCIAL

Despre Uniunea Scriitorilor doar de rău…

[label shape=”” type=””] Vitalie Sprînceană [/label]

În octombrie 2010, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM), Mihai Cimpoi, dezvelea un monument în memoria scriitorilor exterminaţi şi deportaţi de către regimul comunist. Era o simplă piatră memorială cu o cruce în vîrf, inaugurată cu ocazia aniversării a 90-a a USM. Monumentul a fost sfințit de preotul Ioan Ciuntu în prezența președintelui-interimar din acea vreme, Mihai Ghimpu.

Au trecut 3 ani și jumătate. Mihai Ghimpu nu mai e președinte de țară. Nici Mihai Cimpoi nu mai e președinte de Uniune a Scriitorilor – între timp scriitorii au desfășurat un congres, au ales o nouă conducere (care a trebuit validată prin instanță de judecată, c-așa e în Moldova – pentru un fotoliu ești ales în mod democratic, dar nu ieși din funcție decît prin decizie judecătorească).

Noul președinte al USM, Arcadie Suceveanu, ca ”un frate moldovan” (nu mă pot abține să nu citez din nemuritoarea ”Cană cu Apă” a Planetei Moldova) a decis că țara întreagă ar trebui să vadă că el respectă memoria scriitorilor deportați nu mai puțin decît predecesorul său, ci chiar mult mai mult. Așa că a dat jos monumentul lui Cimpoi și a instalat în locul lui, zilele acestea, o ditamai troiță ”de aproape cinci metri înălţime, confecţionată dintr-un material ce imită marmura albă și care este iluminată pe timp de noapte”.

Ce urmează? Un viitor președinte al USM să dea jos troița și să facă o catedrală?

Povestea competiției pentru memorie între cei doi președinți ai USM n-ar fi decît o ridicolă poveste despre orgolii – ca multe altele cu care ne-am obișnuit: politicienii sunt vanitoși, de ce ne-am aștepta ca scriitorii să fie altfel? – dacă absurdul nu ar conține și o doză bună de ipocrizie.

Pentru că, în afara serialului cu cruci și troițe USM n-a făcut nimic pentru re-editarea operelor scriitorilor pe care-i pomenește atît de fastuos și cu atîta evlavie. Doar Nicolae Costenco (editat cu generozitate și pe timpul sovietic) are cîteva cărți apărute după 1989… Despre Alexandru Tâmbur şi Mihail Curicheru știm cîte ceva doar datorită istoricilor Mihai Tașcă și Igor Cașu care au scris articole despre ei în Adevărul, însă nici unul din ei nu are vreo carte editată după 1990…

În afara lui Nicolae Costenco, nici unul dintre ceilalți scriitori persecutați și deportați nu și-a găsit un loc în cursul școlar de literatură română/moldovenească, nici măcar în vreun capitol generic de genul ”Scriitori basarabeni persecutați de regimul sovietic”. Despre ”scriitorul proletar Malai” eu am aflat din pură întîmplare – dintr-o poezie a lui Nicolae Dabija scrisă înainte de 1989, pe care dl. redactor șef al ”Literaturii și Arta” n-a retractat-o dar nici n-a mai republicat-o după prăbușirea URSS.

Pe lîngă că nu a făcut nimic pentru a-i tipări, Uniunea Scriitorilor n-a catadicsit nici măcar să-i publice pe internet (operele acestor scriitori, dar și ale altora de mult fac parte din domeniul public, deci n-ar fi probleme cu dreptul de autor)! Site-ul USM însă nu găzduiește o rubrică „Biblioteca on-line”.

Vorba vine, ridici troiță de 2 tone în memoria unui scriitor și nu te obosești măcar să-i publici operele? (Nu mă apuc să calculez costul troiței, dar îndrăznesc să presupun că, cu tot cu cheltuielile de iluminare nocturnă, se putea edita cel puţin un volum de cîteva sute de pagini cu poezii/proze ale scriitorilor cu pricina.)

Și despre troiță am putea purta o discuție aparte. Unii zic că e kitsch. O fi.

Eu zic că Uniunea Scriitorilor din Moldova ar fi putut căuta un semn mai puțin ancorat într-o tradiție religioasă particulară (cam superficial și suspect acest stahanovism ortodox manifestat prin năzuința de a creștiniza totul ce se vede, inclusiv post-mortem).

Pentru că, pe de o parte ai scriitori de altă credință decît cea creștină – mă refer la Samuil Lehtţir (împușcat în 1937), Iakov Iachir, Motl-Gerş Sakțier, Herţ Rivkin, Alexandru Terziman și alți scriitori moldoveni de origine evreiască persecutați de regim și care, mă apuc să presupun, nu ar fi salutat cu mare bucurie faptul că-s pomeniți cu o cruce. S-ar putea ca sus-numiții să nu fie pomeniți în genere și atunci e o altă problemă: cum se scrie istoria literară în Republica Moldova și cum se face că unele victime sunt mai victime decît alte victime?

Pe de altă parte, există scriitori ce au participat activ la lupta antireligioasă din anii 1920-30 (în RASSM) și au fost ulterior împușcați de regim, murind comuniști convinși, iar ei sînt pomenești tot cu o cruce? Eu percep aici o notă de lipsă de respect față de memoria unor morți…

O carte deschisă, o peniță într-o călimară – atîtea căi pot fi găsite pentru a împăca memorii diferite…

Despre autor

Vitalie Sprînceană

Vitalie Sprînceană a studiat ştiințe politice în Bulgaria, filozofie în Moldova și acum face un doctorat la universitatea George Mason din SUA. Jurnalist, activist, fotograf amator și autor de blog.

6 Comentarii

  • Uniunea scriitorilor e un fenomen curios. Ca forma este doar un ONG cum sunt mii in Moldova. Ca esenta insa este un epigon ce paraziteaza pe imaginea Uniiunii scriitorilor de la sfirsitul anilor 90. E un material interesant de studiu pentru a intelege cum institutiile vechi incearca sa se acomodeze in contexte noi.

  • „Iakov Iachir, Motl-Gerş Sakțier, Herţ Rivkin, Alexandru Terziman și alți scriitori moldoveni de origine evreiască”

    Haha, ca si cum „moldovan” ar fi o natiune :)) Fuji uaiii!

  • @ION, da, ca si cum… Oamenii astia sunt parte a literaturii romanesti/moldovenesti, doresti sau nu.
    @Iurie, USM e un fel de Kentford cu litere si monumente – tot de darea in chirie a birourilor se ocupa… 🙂

  • Ar fi mai multe de spus despre Uniunea Scriitorilor. A aparut initial in Chisinau ca asociatie a scriitorilor. Un fel de intiativa a unor literati. Dupa crearea RSSM, a fost creata o uniunea noua (eu nu stiu prea multe despre relatiile dintre cele doua), care aduna si scriitorii membri ai uniunii scriitorilor din RASSM… Noua uniune functiona exact dupa modelul gandit de partidul ocmunist: ca o organizatie ce tinea sub control breasla literatilor. Uniunea avea un bat – cenzura, dar si un morcov – salarii, onorarii, vile, apartamente etc.
    La prabusirea URSS, uniunea scriitorilor a mostenit intreg patrimoniul material ce i l-a dat statul plus un imens capital simbolic legat de participarea la miscarea de renastere nationala. Sa adaug ca le-a risipit pe ambele? Tristetea cea mare e ca Uniunea Scriitorilor s-a aruncat in economia de piata cu o infrastructura dezvoltata (colaborari cu edituri de stat, un patrimoniu imobiliar bun) pe care a irosit-o/vandut-o/inchiriat-o aiurea.. (a se compara cu oricare alt grup de scriitori ce s-ar aduna acum si care nu ar obtine nici un metru patrat de la stat). Si desigur nu a reusit sa scoata nimic din ea.. Terasa de la USM (Orfeu) e a nu stiu carui businessman care face nunti, cumatrii si zile de nastere, desi, la ce spatiu are, putea fi o gradina de lecturi si discutii despre carti. Biblioteca USM e pornografie, site-ul e in genere un fel de praf in ochi… A mai ramas ceva de criticat?

  • USM are doua rupturi in felul ei de a fi. Prima cu exteriorul, USM este doar pentru membrii USM, dar se preteaza că este pentru toti noi. Al doilea este in interior, desi juridic vorbind este pentru toti membrii sai, de fapt de existenta ei profita doar conducatorii.

  • Personal, socotesc că acea cruce ridicată la 2010 era prea destul! Era un gest de memorare a unor jertfe; ceea ce s-a întîmplat în 2014 nu mai e un gest, ci un manifest. Un manifest al trufiei, ignoranței și a prostiei!
    Da, a prostiei, pentru că nu poți afirma că marchezi memoria unor scriitori răpuși de represaliile comuniste, și să marchezi această tragedie, comună pentru evrei, moldoveni, ruși, țigani și ucraineni, găgăuzi și tătari – printr-o troiță turnată din beton armat! Din astea se pun cu nemiluita pe autostrăzi, pe șosele și la intersecții de drumuri…Dar să vezi una identică și la USM, e semn de prost-gust, miopie creștinească și tot ce am afirmat deja mai sus…
    Îmi pare rău, dar subscriu întru totul: despre gustul USM numai de rău!!!

Lasa un comentariu