POLITIC RECENTE

Tablourile maeştrilor, ca fundal al revoluţiei ucrainene

[label shape=”” type=””] Florent Parmentier [/label]

 

Delacroix, Goya, Kandinsky… un alt mod de a privi la revoltele din Maidan

 

Ca într-un serial cu scenariu milimetric, situația din Ucraina evoluează vertiginos, din oră în oră, cu noi şi noi răsturnări de situație. Sîmbătă 22 februarie, demiterea președintelui și eliberarea Iuliei Timoșenko a marcat în mod clar un punct de cotitură în criza, care a surprins mai mulți observatori prin dezvoltarea sa. De trei luni încoace, sîntem martorii unei mișcări ce şi-a creat propriul său imaginar, propriile sale mituri și simboluri politice.

623379-1024px-eugene_delacroix_-_la_liberte_guidant_le_peuple

În faţa acestei crize, pe care uneori ne vine greu să o înțelegem, metafora artistică poate fi de folos. La sfîrșitul lunii noiembrie, revolta populară cunoscută sub numele de „euro-Maidan” părea inspirată direct din tabloul lui Eugène Delacroix, La liberté guidant le peuple. Acest tablou superb, probabil singurul tablou al pictorului cu caracter politic, prezentat în 1831 sub titlul Scènes de barricades, întruchipează voința de schimbare populară, idealul revoluționar și chemarea libertăţii. Revolta celor „trei glorioase” din 1830, care a inspirat acest tablou, provine din voinţa lui Charles X de a înăbuşi opoziția liberală care a făcut apel la nesupunere. Mobilizarea în capitală l-a făcut pe suveran să şovăie, iar în cele din urmă a fost înlocuit cu un altul, calea republicană fiind respinsă. O astfel de dinamică de opoziție a fost observată şi la Kiev, atunci cînd cetățenii au trăit ca un afront nesemnarea acordului de asociere cu Europa.

Dar miercuri 19 februarie, străzile de la Kiev au semănat mai mult cu tabloul lui Goya, intitulat Trei mai: imagini de violență de o intensitate rară, cu o încarcătură emoţională ce nu poate inspira decît un sentiment de oroare şi dezgust. Această confruntare între călăi și victime, precum și contrastul dintre atitudinea trupelor și cea a demonstranților par să încurajeze comparația acestei zile triste cu împușcarea la care s-au dedat trupele lui Napoleon în Spania, după revolta din mai 1808. Printr-un joc de lumină, Goya descrie cu forță executarea inocenţilor, aidoma celor care au căzut cu zecile pe Maidan. Prin obscuritatea sa, el amintește, de asemenea, de vremurile grele prin care trece Spania. Astăzi, pe lîngă această violență care va trebui canalizată, Kiev se află în pragul falimentului, țara rămîne divizată, în timp ce mulțimea nu pare să aibă nicio încredere în liderii politici actuali. Faţă în faţă cu o mișcare care cere o reînnoire completă a clasei politice, politicienii tradiționali par cu totul inexpresivi și îndepărtaţi de preocupările cetățenilor.

623375-1024px-el_tres_de_mayo_by_francisco_de_goya_from_prado_in_google_earth

Dacă şi există un tablou care ne-ar putea permite să întrevedem cum vor arăta săptămînile viitoare în Ucraina, marcate de alegerile prezidențiale din 25 mai, acesta ar fi, probabil, Improvizație 21A de Wassily Kandinsky. Tabloul colorat, de parcă anume pentru a ului spectatorii, dar şi pictorul, pare la prima vedere simplu de înțeles. Tot atît de ușor de imaginat că – aşa cum a făcut-o fără îndoială presa internațională – Iulia Timoșenko va deveni președinte și va semna rapid acordul de asociere, miza inițială a mobilizării de pe Maidan… Cu toate acestea, dacă ne uităm mai atent, Improvizație 21A cuprinde de fapt nenumărate implicații, făcînd referinţă în special la exprimarea tensiunilor și a emoțiilor spontane cu ajutorul punctelor și al liniilor, eliminând orice perspectivă liniară: acest tablou se referă atât la haosul cît și la tulburarea unei societăţi.

Punem pariu că perioada care se deschide pentru Ucraina va fi cea de apariție a unui stat de drept atît de așteptat de manifestanți, împotriva arbitrarului, a corupției și a violenței: calea va fi totuşi anevoiasă, iar starea de grație efemeră.

 

Articolul a fost publicat în original pe 26 februarie 2014 în Libération.

 

Traducere de Petru Negură

 

Despre autor

Florent Parmentier

Florent Parmentier, doctor in Political Science, lecturer at Sciences-Po Paris (The Paris Institute of Political Studies). His research work focuses on the concept of the "great Europe" (notably the Eastern Partnership countries) and on European energy policy.

6 Comentarii

  • A existat intr-adevar un aspect performativ al „revolutiei ucrainene”. Maidanul, prin faptul ca a rezistat cateva luni, a trebuit nu doar sa scoata muschi pentru a se opune politiei, ci si sa faca, zi de zi, performance politic, sa demonstreze ca se poate autoorganiza, ca poate construi microsocietati, ca poate opera o diviziune a functiilor in aceste microsocietati.
    Cumva a reusit. In contrast cu descrierile ce-i aratau ca fiind niste „huligani”, maidanul a parut dintr-o parte o comunitate foarte organizata, chiar daca atat de eclectica. S-ar putea ca aceasta „performativitate” (nu doar te opui puterii ci si construiesti un fel de alternativa a puterii sau cel putin un sistem care exista paralel cu puterea – spital, cantine, forte de ordine, traininguri) sa fi fost una din cauzele majore ale succesului lor in Kiev si in Ucraina in general.

  • In locul acestei traduceri poate ar trebui discutat ceva mai serios si mai la obiect. Am si eu o intrebare pentru voi:

    Nu credeti ca ACUM ar fi momentul pentru o declaratie comuna de Unire?

    Adica sa se sincronizeze lumea si sa faca un PR de sedinta de presedinti + parlamente unite Romania-Basarabia si sa declare toti anularea Ribbentrop-Molotov din ’39 in legatura cu Basarabia si UNIREA.

    Ar fi momentul perfect acuma, si-asa Putin o sa cam faca Ucraina bucatele.

    Ei? Asta-i intrebarea!

  • Pai uite Dane, aditional la aceasta traducere pe platzforma s-a discutat si subiectul unirii. E pacat ca arhiva platzformei nu e strucurata dupa data si tematica, sa fie mai usoara cautarea. Insa aceasta discutie, in opinia mea, nicidecum nu poate fi „in locul” – pentru ca a) sunt teme diferite; b) sunt ambele teme importante si merita atentie individuala.

    Mai e ceva. De ce crezi ca tocmai „ACUM” ar fi momentul pentru o declaratie comuna de unire? Eu m-as intreba de ce la general asa declaratie nu exista cel putin din partea Republicii Moldova. Si apoi m-as intreba daca motivul din care ieri nu era posibila asa declaratie, ar mai fi activ si ‘acum’.

    In schimb, am si eu o intrebare importanta pentru tine. Ar fi legitim si democratic ca parlamentul unei tari sa ia o decizie de importanta majora nationala, contra careia se pronunta mai mult de jumtate din populatia acestei tari? Si, in calitate de escorta logica primei intreberi – daca presupunem ca s-ar intimpla ce propui tu, in conditiile existente, – cum crezi care ar fi consecintele?

  • @DanCanada,
    @Dumitru,
    Toate materialele din rubrica „Dosare (tematice)” se afla la rubrica „Dosar PZF”, inclusiv cele despre Unire.
    Asa le-am compartimentat deocamdata. Se poate si mai bine cu siguranta, dar nu am gasit inca o solutie mai buna.

  • Ok, am citit textele din Dosar PZF – multumesc!

    Textul din link la dl. Druc mi s-a parut extraordinar. Si cel al doamnei Stoiciu e oleaca bun.

    Cit despre cel al domnului Ernu, ca sa fiu politicos: sorry. Parerea asupra unui subiect asa serios venind din partea unui mindru nascut in URSS si vajnic stingist mi se pare nula chiar toxica.

    De ce ACUM: pai Ucraina nu are nici-un interes sa intervina, e ocupata cu altele, iar Rusia n-ar putea interveni. S-ar putea chiar ca Vestul sa incurajeze asa ceva. Iar statisticile ca lumea nu e interesata sau nu e de acord cu o unire, ca basarabenii ar fi mai mult cu rusii – sint aberatii strecurate de rusi/pro-rusi care, stim bine, sint campioni in dezinformare.

    Cit despre consecinte, sa n-o faci doar ca esti speriat de consecinte posibile e echivalent cu proverbialul drob de sare al lui Creanga. Ce consecinte ar fi: pai in primul rind ar fi mai multa speranta, mai multa incredere nationala. S-ar termina si pentru noi romanii in sfarsit al doilea razboi mondial. Apoi pe plan concret Uniunea Europeana, NATO. Facilitati comerciale, oportunitati mai multe.

  • Aha – acum iti inteleg punctul de vedere. Pai, in dependenta de ce se doreste si ce este gata sa sacrifice conducerea politica, ar putea fi baza unei politici ‘bune’. Totusi, datele la care m-am referit privind preferintele populatiei nu pot fi contestate, cel putin in principiu. Insistind ca ele sunt aberatii, pentru ca nu ne plac, ne-ar face sa fim rupti de realitate. Si apoi, ar fi bine sa faci cunostinta cu aceste date – de fapt nu am spus ca basarabenii ‘sunt cu rusii”. Am spus ca o mare parte a populatiei, in numere de semnificatie electorala, nu doreste unirea. Acest fapt nu inseamna neaparat ca ei sunt cu rusii. In rest, in comentariile la textele PZF pe unire s-a oferit suficiente argumente sa raspunda la restul obiectiilor tale.

Lasa un comentariu