RECENTE REVISTA PZF

Revista de duminica (nr. 44)

ARTICOLE.

Un dialog la Europa Liberă, de Liliana Barbăroşie cu Andrei Deviatkov, specialist în politică internaţională şi conflicte „îngheţate”: Andrei Deviatkov: „În statele occidentale contemporane, noţiunea de „putere” se bazează în primul rând pe forţa economică. Statul este puternic prin potenţial economic, financiar, umanitar. Pe când Rusia înţelege termenul de „putere” în primul rând din perspectivă teritorială. (…) Este una din cauzele esenţiale din care Rusia se teme astăzi nu doar de extinderea NATO, ci şi de extinderea UE. În înţelegerea sa, prin asta ea şi-ar pierde această imagine de super-putere. Al doilea motiv este psihologic. Rusia suferă de „complexul  învinsului”. NATO este percepută în Rusia ca un bloc din vremea Războiului Rece, care, spre deosebire de blocul de la Varşovia, nu s-a destrămat şi continuă să asimileze, cum zic experţii ruşi, statele Europei de Est. Rusia nu vrea să continue să piardă. Acestea sunt două explicaţii de bază de ce Rusia nu poate accepta extinderea NATO.// Europa Liberă: Totuşi, de ce atâta frică: chiar dacă NATO ar ajunge, să admitem, la hotarele sale, asta doar n-ar însemna probabil că NATO va trimite tancurile pe teritoriul rus? // (…) Pentru Rusia nu contează intenţiile NATO, pentru ea contează potenţialul. Da, ce se poate întâmpla mâine.  Politicienii ruşi nu au garanţii că mâine, intenţiile NATO, în contextul crizei ucrainene bunăoară, nu se vor schimba.”

Florin Poenaru face o analiză sumară a campaniei prezidențiale în România: ”Klaus Iohannis va fi noul președinte al României. Felicitări. E un moment important pentru că victoria sa a ieșit din logica naționalistă, ortodoxă, “românească”. Acesta nu este deloc puțin lucru. E important totodată și pentru că a pus capăt ascensiunii politice a lui Victor Ponta și a tot ceea cereprezintă acesta. Din aceste motive însă, votul de ieri nu a fost unul politic, ci cultural. Nu s-a votat un program, nici măcar un candidat. Mobilizarea istorică de la vot a fost una negativă, anti-PSD și anti-Victor Ponta. În ultimă instanță, a fost un vot anti-politic. Ceea ce a câștigat ieri a fost nu o viziune despre politică, ci exact negarea acesteia. Klaus Iohannis a fost votat nu pentru vreun program sau pentru vreo idee politică, ci pentru promisiunea că nu va face politică, că va face doar administrație, că va fi un “bun gospodar” pentru țară așa cum a fost pentru Sibiu. Fără partide, fără agendă, fără negocieri – imaginea perfectă a tehnocrației administrative. Alegerea lui Iohannis la 25 de ani după 1989 consființește finalul politicii românești. Nu mai vrem idei, nu mai vrem dezbateri, nu mai vrem viziuni semnificative pentru viitor. Vrem doar normalitate: adică asigurarea libertății, securității și prosperității pentru populația productivă. Restul e comunism și poate merge la gunoi.”

Un reportaj la Europa Liberă despre ultimul colhoz sovietic funcțional din Moldova: colhozul Pobeda de la Copceac. Dacă jurnaliștii băgau mai puțin senzaţionalism și exotism (O-ho, ultimul colhoz!) și se apucau să cerceteze mai pe îndelete cum funcționează chestia aia de colhoz, ieșea un material excelent… (V.S.)

Eve Hepburn pe Open Democracy despre mișcările independentiste regionale din Europa: ”The EU – and its member-states – should not rest on their laurels: these movements are not going to go away. Ironically, the EU appeared to have undercut independence demands in the 1990s by giving sustenance to the idea of a ‘Europe of the Regions’ whereby substate regions could sit alongside – or even replace – the states in the governance of Europe. However, when these hopes were dashed with the state-reifying bias of the Lisbon Treaty, nationalist movements across Europe radicalised their demands in favour of independence in a Europe of the States, as this now seemed to be the only way to get a seat on the top table of the Council of the EU. The onus is now on the EU to figure out how internal secession within its borders might actually work – because there are now several wannabe states knocking on its doors. If the citizenry of these ‘stateless nations’ believe that their future is best secured with the trappings of statehood, the resulting configuration would be a ‘Europe’ fractured into a number of smaller territorial entities. Ironically, this map of Europe may be very familiar to historians. Once upon a time, before the rise of the modern nation-state in the nineteenth century, Europe was a patchwork of city-states and small self-governing regions. ‘Small is beautiful’ was the mantra then; with the spread of independence referenda, are we seeing the natural return to this model?”

Vintilă Mihăilescu în Dilema Veche despre ”societatea românească reală” și lumile paralele ce o populează: ”S-a vorbit mult despre nevoia românilor – sub-specia „prostime“ – de un tătucsalvator al naţiei, cu trimitere directă la comunism şi la cei vinovaţi de nostalgie. Nu e chiar aşa. Povestea e mai veche şi a fost inaugurată de nimeni altul decît Eminescu: se cheamă mitul voievodal. Cu toţii ne întrebăm de atunci, continuu,unde eşti tu, Ţepeş Doamne? Şi Ţepeş nu mai vine… S-a încercat repartizarea DNA-ului în acest rol, dar nu a fost prea convingător. Ne încăpăţînăm deci în continuare să credem în basme sau să construim propriile poveşti mesianice în jurul cărora ne strîngem, pe înserat, la gura presei; realitatea ne încurcă, nu ştim cum şi de unde să o apucăm… Se vorbeşte mult despre societatea civilă, activism şi activişti, ca variantă mai civilizată şi democratică a eroului salvator. În ciuda fragilităţii sale, aceasta chiar a început să existe. Doar că se împarte în activişti care vor să activeze şi activişti care vor să realizeze, ultimii – angajaţi în „societatea reală“, ceilalţi – în propria lor poveste de succes. Activiştii activismului văd mai degrabă idei, precum intelectualii lui Camil Petrescu, şi le povestesc între ei, se minunează cît sînt de vizionari şi se supără pe realitate că nu este la înălţimea conceptelor şi preceptelor. Unii merg mai departe şi se cred ei înşişi Făt-Frumos (sau Regele Soare, după rang şi posibilităţi): societatea civilă c’est moi! Sau Adevărul, Dreptatea, Binele, mă rog, o Idee care să le legitimeze propria valoare. Activiştii care vor să realizeze sînt mai modeşti, se ocupă de iniţiative mici şi mijlocii şi rămîn aproape anonimi; realitatea este mai complicată…(…) Nu am de ales… Doar în basme nu mai e nimic de ales după lupta finală dintre Făt-Frumos şi Zmeu. În realitate, există – trebuie să existe! – totdeauna şi alte alegeri, oricît ar fi ele de neplăcute. Nu este „detaşare“ sau împăcare cu soarta, defetism mioritic şi toate cele, ci dimpotrivă, aş zice, un crunt optimism convins că trebuie să ne plasăm alegerile în „societatea reală“ şi să le ducem la capăt, oricît de puţin atractivă ar putea fi uneori această opţiune. „Alegerea“ mea, dacă mi se permite să-mi dau şi eu cu părerea, rămîne deci aceasta: înapoi la societatea reală!”

Natalia Antonova despre războiul stereotipurilor dintre Occident și Rusia: ”Russophobia’ has become a charge as common as fascism in the information war between Russia, Ukraine and the West. The accusation brings to mind the tale of the boy who cried wolf. The fact that the charge is levelled indiscriminately, doesn’t make the wolves, (in this case the ‘russophobes’), any less real. In fact, the Russian government has been able to brilliantly co-opt public russophobia in the West in order to conflate it with a much more specific phenomenon, one that I like to call ‘Kremlinphobia,’ as a means of legitimising its policies at home and, to a lesser extent, abroad. (…) In actual fact, the Russian state is a hybrid regime. It combines elements of autocracy with elements of democracy, and its future isn’t nearly as clear-cut as domestic propagandists or foreign hawks would like everyone to believe. As the unexpected twists and turns in the Ukraine crisis have demonstrated, it’s impossible to make confident predictions. And as this crisis wears on, with thousands of lives lost in a cruel and senseless conflict in eastern Ukraine, the domestic and foreign stereotyping of Russians has, unsurprisingly, intensified, undoing years of progress towards greater acceptance and understanding in the process. I personally have lost the will to argue with every self-righteous xenophobe who shows up — online or otherwise — to tell me that Russians are ‘inherently’ evil. I no longer have the will to explain to people that, by doing so, they only aid the Kremlin in its worst impulses. There seems to be little use in arguing for civility on either side anymore. The pain and damage of the last few months has been too severe.”

Albrecht von Lucke face, în Blätter für deutsche und internationale Politik, o concluzie a celor 25 ani care s-au scurs de la prăbușirea Zidului Berlinului: ”25 Jahre nach dem annus mirabilis ist die Lage eine völlig andere. Heute liegt die von George Bush senior propagierte „Neue Weltordnung” in Trümmern. Statt einer „neuen Ära, freier von der Bedrohung durch Terror, stärker im Streben nach Gerechtigkeit und sicherer in der Suche nach Frieden”, erleben wir das annus horribilis – ein Jahr der Kriege, Krisen und Katastrophen. (…) Von den ungeheuren Hoffnungen der revolutionären Umbrüche von 1989 ist wenig geblieben. Stattdessen haben wir es in weiten Teilen der Welt mit Diktaturen oder hybriden Systemen zu tun, mit „Demokraturen”, wie der Journalist Boris Reitschuster das Russland unter Wladimir Putin nennt. Von den zivilgesellschaftlichen Aufbrüchen, die noch vor wenigen Jahren Tausende auf die Straße brachten, ist kaum mehr etwas zu sehen. Ob in Russland oder China, Indien oder der Türkei, Thailand oder Ägypten: Autoritäre Herrschaft geht vor Demokratie und Macht vor Menschenrecht. Oder um es mit den Worten des vor Kurzem gestorbenen einstigen Kommunisten und späteren Kommunismuskritikers Wolfgang Leonhard auszudrücken: Die Revolution hat ihre Kinder entlassen.(…) Und hier liegt das vielleicht größte Versagen des Westens. Seit 1989 haben wir das Scheitern, genauer: die Zerstörung jener Friedensordnung zu bilanzieren, die eigentlich die demokratische Lösung des letzten und der kommenden Jahrhunderte sein sollte – nämlich der Vereinten Nationen. Durch die USA, deren „Koalitionen der Willigen” und ihre Politik des regime changes ohne völkerrechtliche Grundlage wurde die Legitimation der UNO immer stärker untergraben, von Kosovo über Irak bis Libyen. Nicht zuletzt deshalb ernten wir heute nicht die erhoffte Friedens-, sondern eine Kriegsdividende, von Mali bis Syrien.”

Vadim Dubnov despre modul în care separatismul (la vecini) devine idee națională a Rusiei: ”Тогда, 20 лет назад, было не очень понятно, какая россиянам радость с того, что Приднестровье отделилось от Молдавии, а Абхазия от Грузии. В украинском же вопросе сошлось все. Украинцы как коллективный ответчик оказались такими же идеальными, как подбор тезисов для кремлевского техзадания на повсеместную ненависть к ним. Этих тезисов два. Все, что случилось на Украине, было инспирировано Западом, и единственный язык, способный случившееся описать, — язык Великой Отечественной. (…) Украина в телеверсии происходящего — реванш за все, тем более упоительный, чем меньше в него верилось. В том числе и за то, что Приднестровье таким реваншем не стало. А теперь в новой концепции реванша находится место и сепаратистам со стажем, прежде всего Приднестровью. Оно долго оставалось вещью в себе, сегодня актуализируется в полном соответствии с украинскими ритмами.”

Gheorghii Bovt despre militarizarea discursului în Rusia: ”Мы десятилетиями жили в условиях «осажденной крепости», оттого туда сейчас многие так легко эмоционально готовы вернуться («нас, русских, все ненавидят, все против нас плетут козни, особенно треклятая Америка, которая всем в мире заправляет»). Мы привыкли многие вполне рутинные вещи описывать в «милитаристском стиле». У нас канонически сложилось так, что даже уборка урожая — это «битва» за него. (…) На первом же месте — эстетика «патриотической, справедливой войны». И эта «эстетика» чем дальше, тем затягивает все глубже. Она становится самодовлеющей, ограничивая пространство для рассудочных политических и дипломатических маневров. С нее все труднее соскочить на голую прагматику по типу «слив в обмен на отмену санкций». Если потребует военно-полевая обстановка, скажем, если украинские войска развернут полномасштабное наступление на ополченцев с целью военным путем «решить вопрос», то Москву не остановит любое ужесточение санкций.”

Dana Domsodi scrie o istorie personală a tranziției românești din perspectiva muncitorilor și a grupurilor sărace: ”Proiectele politice ale Românei din ultimii douăzeci de ani au vizat doar realizarea intereselor capitalului străin și național, poveste deghizată sub straiele creării clasei de mijloc. Nașterea ei a coincis cu exodul masiv al muncitorilor români, spre zone geografice mai avansate din punct de vedere al productivității economice, acolo unde forța de muncă exploatată se vinde ceva mai bine. Acasă, investiția străină a luat forme din cele mai diverse. Multinaționalele au oferit locuri de muncă celor tineri, educați și calificați ( oferindu-le salarii mult sub media europeană, însă puțin peste cea românească). Textul ăsta e despre cei care au rămas acasă, despre cei care au rămas pe lângă valul de acumulare primitivă de bogăție din anii 90, despre cei care au cules melci în loc să se apuce de bișniț, despre cei a căror calificare de muncă era depășită în raport cu noile tehnologii, despre cei cu prea puțină școală ca să devină manageri de fonduri, despre cei fără moșteniri sau pământ la țară. Despre aceia a căror lume începe și se termină în cartierele socialiste de la periferie, acolo unde oamenii ok s-au prefăcut că nu au mai călcat vreodată. Despre garda veche, ale cărei veșnicii și misiuni istorice s-au terminat odată cu închiderea ultimei uzine. Mă număr printre aceia care s-au născut într-o familie de muncitori. Un proletar clandestin prin clasa de mijloc, care duminică nu a putut vota nici Ponta, nici Iohannis. Povestea care urmează e o istorie personală, dar destul de tipică, despre cei care, ca și părinții mei, duminică au votat cu PSD, nu din convingere politică, ci din necesitate. Pe scurt, o poveste de cartier.În abstract și în concret a fost așa: dacă ai fost un simplu muncitor în socialism, și n-ai emigrat, atunci, după revoluție, ai mai lucrat câțiva ani în fabrica de cauciuc/teracotă/etc.. sau în mină până când s-au închis. Acasă, am văzut, de aproape, sfârșitul Artei Textile (fabrică de țesături) și al Dermatinei (fabrică de prelucrare a maselor chimice și plastice). Au venit primele luni de șomaj în România iliesciană a anilor 90. PSDR urma în curând să lase locul PNȚCD-ului la guvernare. Rațiu, Constantinescu nu au păcălit prea multă lume prin cartierele de la periferii. Revenirea lui Iliescu la putere a însemnat pentru muncitori un mare pas înainte în mersul înapoi. În cartier, lumea a început să înțeleagă că democrația și capitalismul sunt despre sărăcie. (În paranteză fie spus, a fost o mană cerească să îți poți cumpăra la prețuri minime apartamentul, mai ales într-un oraș mare. Prima proprietate privată aducea cu sine visul capitalist. Totuși, clasa muncitoare s-a vândut pentru un apartament și o dacie, clasa de mijloc pentru un apartament și un audi. În rate.)”

Un interviu cu antropologul Aleksandr Yetkind: ”– Как окончательно похоронить эти мифологемы и стереотипы, чтобы войны памяти не возобновлялись? – Войны памяти пусть идут. У них свой срок годности. Но они могут перейти в реальную войну. Если мы ценим человеческую жизнь, то понимаем, что холодная война лучше горячей. А мир еще лучше холодной войны. Пусть войны памяти идут сами по себе. Их никто не может блокировать.Всевозможные реконструкторы пусть занимаются своей исторической реконструкцией. Пусть играют в какую угодно мировую войну. Но несмотря на это реконструкторы должны, просто обязаны понимать различие между прошлым и настоящим. Они сейчас играют в странное прошлое. Надо понимать различия между игрой и действительностью. Между сном и явью. Пускай они видят сны и играют в свой детский сад. Пусть реконструкция останется на своем месте. Когда все это начинается путаться, смешиваться и подменяться, то это действительно опасно. Страшен отказ видеть различия с настоящим. Здоровая память должна признавать эти различия, скорбеть о прошлом, но понимать, что к нему не вернуться. Отказ признания этого различия, вера, что прошлое сейчас возвращается, – это патология. Реконструкция, которая поглощает настоящее, ни к чему хорошему не ведет.”

Elena Cernova explică de ce spațiile publice din orașele rusești sunt doar imitație a urbanismului: ”Современная ситуация российских городов существенно отличается от ситуации современных западных городов. У нас ещё не произошла замена мегамашинной организации сферы городского управления и планирования. Урбанистика как целеполагание, исходя из потребностей человека, а не мегамашин, — это проблема, а не достигнутое состояние. Поэтому большинство действий, связанных с переносом западных образцов «урбанистики», являются имитацией. Власти сегодня поддерживают «урбанистику» как профессиональную область дизайна, как механизм переноса образцов. Инициируют социологические исследования в сфере урбанистики, которые проводятся теми же инструментами сбора социальной статистики, как и в советское время. Только в советское время власти нужно было фиксировать степень удовлетворённости потребностей населения в некотором наборе гарантированных благ. Формула «от каждого по способностям, каждому по потребностям» предполагала, что отследить движение к коммунизму можно, фиксируя неуклонный рост удовлетворения потребностей советского человека. Сегодня сложилась идеологическая «формула урбанизма» (партиципация, общественные пространства, велодорожки…), по которой можно отследить неуклонное приближение к «урбанизму».”

Un articol AFP în Libération, despre un codamnat la moarte de origine afroamericană, Rick Jackson, declarat nevinovat după 39 de ani de detenţie, în urma mărturiei martorului, pe atunci un copil,  care a recunoscut că a minţit. „Jackson avait toujours clamé son innocence. Après près de 15 000 nuits en prison, il est sorti sans un sou, ni vêtements d’hiver, selon l’Ohio Innocence Project, qui lui viendra en aide avant une éventuelle compensation de l’Etat. Selon le Centre d’information sur la peine capitale, il s’agit du 148e condamné à mort innocenté aux Etats-Unis depuis 1973, le cinquième cette année. En mars, un autre Noir américain, condamné à la peine capitale pour meurtre par un jury exclusivement blanc, avait été libéré après 30 ans passés dans le couloir de la mort en Louisiane (sud), à la faveur de nouveaux éléments l’innocentant.”

Jean-Claude Monod, în Libération, propune un articol limpede şi revelator de despre uitarea unui concept fertil în ştiinţe sociale, cel de autoritate (care aduce un surplus esenţial de semnificaţie faţă de cel de putere sau forţă), util mai ales pentru a explica „criza de autotitate” prin care trec astăzi guvernările moderne, criza ucraineană sau regimul lui Putin: „Hannah Arendt observait, au début des années 1950, que le sens véritable de la notion d’autorité avait été oublié, et qu’on l’identifiait le plus souvent à la force, à la domination ou à une forme de violence plus ou moins dissimulée. Retrouver l’authentique diversité de ces concepts (force, violence, domination, autorité…) est d’autant plus important que notre expérience immédiate nous montre ces dissociations : par exemple, on peut constater qu’un État qui recourt à la violence contre ses citoyens est un État dont l’autorité s’effondre ou s’est effondrée, et que ce recours ne fait le plus souvent que rendre plus manifeste sa perte d’autorité : la révolution ukrainienne ou la chute des autocraties miliaires lors de «révoltes arabes» en 2011 l’a encore illustré. L’emploi de la violence signe l’échec de l’autorité. C’est également vrai à l’échelon pédagogique, où une longue tradition a souligné la différence essentielle entre crainte du châtiment et respect de l’autorité.”

Nu ne-am născut în locul potrivit, un spectacol de Alice Monica Marinescu și David Schwartz, prezentat de Simina Guga în Gazeta de Artă Politică: „Spectacolul Nu ne-am născut în locul potrivit reprezintă unul dintre primele demersuri ale teatrului românesc care abordează viața refugiaților, bazându-se exclusiv pe interviuri realizate cu aceștia. Spectacolul s-a jucat de fiecare dată cu sala plină, fiind urmat de discuții în cadrul cărora publicul a adresat diferite întrebări legate atât de statutul legal al refugiaților din România și de contextul migranților în societatea românească, cât și de modul în care a fost scrisă piesa și de experiența actorilor care au intrat în pielea personajelor reale. Subiectul piesei și al discuțiilor i-au făcut pe mulți dintre spectatori să poată vedea lucrurile din perspectiva Celuilalt, să își dea seama că privilegiile și confortul unui spațiu sau al unui statut nu sunt niciodată sigure sau definitive, că viața oricărei persoane este legată de viața celorlalți și, nu în ultimul rând, că rolurile se pot inversa în orice moment.”

 

AUDIO.

Ion Druţă. Cine a stins lumina în România.1989, o comunicare la Radio Europa Liberă din 30 noiembrie 1989, la emisiunea „Actualitatea românească” (Moderator: N.C. Munteanu), în care scriitorul moldovean îi ceartă pe fraţii români că rămîn ultimii din Europa care acceptă un dictator şi o dictatură. Le reproşează preoţilor şi scriitorilor din acel moment că au acceptat confortul material asigurat de partid cu preţul tăcerii adevărului sufletului şi al minţii. Un document interesant despre Ion Druţă de atunci şi despre România de dinainte de revoluţie. (P.N.)

 

CĂRȚI.

 

FILME.

Interstellar (2014, regizat de Christopher Nolan) Filmul e pretențios – are un fizician adevărat printre scenariști și cică omul a băgat știință „reală” acolo…
Subiectul e destul de sofisticat și credibil (nu vi-l zic, poate ajungeți și voi să-l vedeți). Unele întorsături ale subiectului par improbabile – cele 10 min din film în care eroul vorbeste cu fiica și ulterior se întîlnește cu ea peste nu știu cîte zeci de ani.
Dialogurile sunt pe alocuri patetice – sensul vieții, inima vs rațiune dar astea sunt lucruri normale cînd subiectul filmului e ditamai salvarea omenirii…
Ridicolă inventia „blight”-ului ca serie de evenimente ce au determinat dispariția omenirii cînd se putea zice simplu – schimbare a climei. (V.S.)

Contact (1997, regizat de Robert Zemeckis). Cine vede Interstellar trebuie neapărat să vadă Contact. Așa, pentru a vedea etalonul cu care măsurăm genul sci-fi. (V.S.)

Kraftidioten (2014, Hans Petter Moland, Norvegia – Suedia – Danemarca): Unde credeţi că se fac cele mai bune filme despre mafie, droguri, banditism? În SUA, în Rusia, în Italia? Posibil şi acolo, dar dacă priviţi Kraftidioten (căruia nu i-am găsit un echivalent în română) e foarte posibil, dacă nu să vă schimbaţi părerea, cel putin să-i puneţi un bemol. Absolut neaşteptat acest film! În primul rând cadrul: cine să creadă că în calma şi idilica Norvegie pot exista clanuri mafiote şi războaie între aceste clanuri? Surprizele sunt numeroase în acest film, splendoarea lui compunându-se din detalii. O scenă pe-aici, o imagine pe dincolo, actori de excepţie! şi iată că dintr-un scenariu relativ plat: tatăl unui tânar, simplu şofer, implicat în traficul de droguri nu crede că feciorul său este un drogat şi este ferm convins că a fost omorât, dar nu victimă a unei supra-doze. El începe propria anchetă şi vendetă. Bineînţeles, mafioţii suedezi nu pot bănui un simplu muncitor la originea primilor victime şi atacă clanul sârbilor drept răspuns. Urmează un război în toată firea… (V. Vovc)

Hross í oss (2013, Benedikt Erlingsson, Islanda. Rom: Cai şi oameni): Ce ştiţi despre Islanda? Dar despre o rasă locală de cal: calul islandez? Benedikt Erlingsson realizează o splendidă poveste, un fel de saga nesfirşită scandinavă despre oamenii şi caii Islandei… O poveste, care, după tonalitate, melodie, ritm, aminteşte mult de ultimul film al lui Andrei Konchalovski, Белые ночи почтальона Алексея Тряпицына… O poveste despre oameni şi cai, deci, în care, de dragul dragostei oamenilor, dragostea cailor este pedepsită cu moartea, în care alteori calul îl duce pe omul care-şi caută pierzania până şi hăt pe mare şi îl aduce la ceea ce acesta din urmă căuta – moartea, o poveste despre cum omul supravieţuieşte în maruntaiele calului, o poveste în care calul supravieţuieste prin grija omului. Moarte, viaţă, prietenie, devotament, mândrie, disperare, dragoste, – un film-poezie! (V. Vovc)

Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb – o comedie neagră clasică de marele Stanley Kubrick, care satirizează o mare dramă, cea a fricii generalizate a americanilor (dar în acelaşi timp a sovieticilor şi a tuturor locuitorilor de pe glob) faţă de un posibil război nuclear total, care ar aneantiza întreaga omenire. În film, un general american nebun (convins că sovieticii au pus în funcţiune un program de poluare a „preţioaselor lichide trupeşti” a americanilor) decide să pornească un atac nuclear asupra URSS, sprijindu-se pe o clauză secretă (aşa-zisul „Plan R”), conform căreia un comitet de generali ar putea decide demararea unui atac nuclear împotriva URSS în condiţiile în care Preşedintele şi Pentagonul ar fi în incapacitate de decizie. După ce o duzină de avioane încărcate cu bombe atomice sînt trimise cu misiunea de a supune Uniunea Sovietică unui atac nuclear, preşedintele american Muffley (construit aluziv după prototipul preş. Kennedy) încearcă să oprească o eventuală catastrofă nucleară, inevitabilă mai ales după ce se află că sovieticii ar avea un program secret de răspuns nuclear automat asupra SUA imediat ce o bombă atomică se atinge de solul URSS. Un astfel de răspuns ar face planeta de nelocuit vreme de 93 ani. Preşedintele şi Pentagonul reuşesc să oprească toţi piloţii de avioane, în afară de unul care, din cauza unei erori tehnice, îşi duce misiunea la îndeplinire. Filmul exprimă printr-un limbaj comic (al unei comedii negre) absurdul unei situaţii în care un eventual holocaust nuclear depinde pînă la urmă de nişte oameni (generali, ingineri sau preşedinţi), iar în unele cazuri nici măcar atît, ci de logica mecanică şi imprevizibilă a unei maşini. (A se vedea aici continuarea cronicii). (P.N.)

 

Sursă imagine de fundal.

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu