Ce zice lumea
Analize

Fără frică despre ”Fără Frică!”

Vitalie Sprînceană 

Marșul ”Fără Frică”, care s-a desfășurat duminică în centrul orașului, a fost relativ pașnic. Aproape ca oricare alt marș (dacă nu am pune la socoteală cele cîteva rînduri de polițiști care au desfășurat cordoane și filtre pe cîteva străzi adiacente spațiului unde urma să se desfășoare marșul).

E deci, întîi, meritul poliției (deși tot la capitolul poliție ar trebui să ne întrebăm de ce aceasta nu a ”filtrat” întregul traseu pînă la strada Maria Cebotari, așa cum fusese plănuit și solicitat de către organizatori).

A fost probabil și rezultatul mobilizării mult mai scăzute (în comparație cu alți ani) a ”contra-manifestanților”. S-o fi plictisit lumea de Ghenadie Văluță și de obsesia bisericii ortodoxe față de sexualitate și corp. Pentru prima oară de cînd particip eu (de vreo 4-5 ani) numărul participanților la marș l-a depășit pe cel al contra-manifestanților.

O fi fost, probabil, și ”meritul” altor cîtorva organizații și inițiative care au desfășurat activități în diverse sectoare ale orașului (festivaluri cu dulceață, concerte, competiții sportive) astfel că ”parada gaylor și susținătorilor lor” nu a fost unicul eveniment major în oraș la care să se înghesuie toți gură cască.

Așa sau altfel n-a fost loc și timp de ciocniri, iar ”contra-manifestanții” nu au găsit nici măcar în cine să arunce tradiționalele ouă, așa că jurnaliștii care au scris despre ”incidente” n-au avut de ales decît să fotografieze ouă sparte de asfalt.

Participanți.

Cine a fost: am văzut destul de multă lume nouă, inclusiv din cei care în alți ani au preferat să stea într-o parte (cadre universitare, jurnaliști, oameni din IT). Cîțiva cunoscuți, absenți în alți ani, au venit cu un motiv clar: să protesteze împotriva implicării Bisericii Ortodoxe în viața politică, împotrivă gălăgiei acesteia pe teme precum sexualitatea și tăcerii ei absolute pe teme precum sărăcia, furtișagul organizat de elitele politice la care și Biserica ortodoxă este parte etc. (În dorința ei de a imprima ”manifestației anti-gay” un caracter pretins religios, Biserica Ortodoxă s-ar putea trezi că, dacă nu reușește prea mult să își mobilizeze enoriașii, reușește prea bine să își trezească adversarii.)

Lipsesc aproape cu desăvîrșire relatările din interiorul celuilalt marș, al contra-manifestanților (ceea ce e ”firesc” de vreme ce mass-media s-a mulțumit să îl asculte pe Ghenadie Văluță și să relateze despre ”scandal”). Doar Viorica Tătaru de la Ziarul de Gardă s-a încumetat, într-un interviu revelator, să meargă printre cei de partea ailaltă a baricadei și să îi întrebe despre motivația lor. Răspunsurile sînt, bineînțeles bizare și reprezintă deopotrivă atît rodul ignoranței personale a oamenilor pe teme ce țin de sex, corp, sexualitate, cît și rodul eforturilor instituționale imense ale bisericii de a se opune introducerii educației sexuale în școli, de a propaga stereotipuri și sperietori legate de gay care vin ”să sodomizeze pămîntul strămoșesc”. Dar Viorica Tătaru a mai surprins un fenomen interesant: zeci de enoriași și enoriașe care au fost aduși la Chișinău cu microbuzul ”să apere țara de murdărie”, organizați fiind, cum recunosc chiar ei, de vreo mănăstire din ”Republica Moldova”. Cum ar veni, dintre toate structurile Bisericii Ortodoxe anume mănăstirile, localizate de obicei în provincie, aleg să trimită (ori sînt rugate să delege) oameni să spargă marșurile ”păcătoșilor” la capitală.

Și aici ar trebui închegate discuțiile despre nivelul scăzut de cunoaștere și de deschidere pe teme ce țin de sexualitate și corp, starea sistemului educațional în genere și a celui ce ține de corporalitate în particular, mai ales în mediul rural, promovarea de către biserică a unor mesaje homofobe, toleranța statului moldovenesc la anumite forme de activism, pe alocuri violent, al Mitropoliei Moldovei.

Cine n-a fost: ca de obicei, de la marș au lipsit cei mai activi promotori ai valorilor “europene” (toleranța etc.) – politicienii din formațiunile “proeuropene” (de la ceilalți nu prea așteaptă nimeni nimic). Nu au fost nici partidele parlamentare mamut (PD), nici alea în cădere liberă cu rating de 2% (PLDM, PL), nici partidele extra-parlamentare în ascensiune (dintre politicieni a venit Grigore Petrenco, care și-a anunțat solidaritatea și anul trecut, dar cu un singur Grigore Petrenco nu se face primăvara).
De ce ar fi contat? Ca să fie măcar o singură dată coerenți – că tot culegi voturi ”pro-europene” vorbind despre toleranță și unitate în diversitate – ar fi fost fain să ieși în stradă să explici electoratului pe îndelete chestia cu toleranța…

Mass-media.

Cînd marșul abia începea și participanții se adunau lîngă gardul Stadionului Republican, s-a apropiat de marș activistul-ortodox Ghenadie Văluță, însoțit de 2-3 suporteri, inclusiv o femeie ce ținea o pancartă cu un cocoș cu fundul gol… Mass-media îndată a tăbărît spre Văluță ca să-l asculte. Pe de o parte, cîteva sute de oameni ce au înfruntat toate stereotipurile, prejudecățile și exercițiile de ură și au ieșit să facă o acțiune de solidaritate. Pe de altă parte, un ”activist” religios aflat în treabă. Și mass-media le acordă atenție egală. Un fel de ”balanță”. Ca și cum efortul, contextul și gestul lor ar fi similar. (Nu e de mirare că majoritatea reportajelor apărute după marș relatau conflicte și încăierări și scandaluri, care n-au fost.)

Tot legat de mass-media, ar trebui să amendăm și un alt trop mediatic utilizat pînă la saturație: că marșul ar fi opus ”credincioși ortodocși” (contra-marșul) și ”necredincioși”. Pentru că nu toți participanții la marș ar fi fost atei (majoritatea sînt anti-clericali, dar asta e cu totul altă discuție). Pe de altă parte, au fost și destui oameni care se declară explicit creștini, cum e teologul și creștinul declarat Ion Andronache, bunăoară, al cărui curaj îl admir. E adevărat că majoritatea dintre ei sînt critici față de anumite poziții ale Bisericii Ortodoxe. La fel de adevărat e că aceștia caută punți de comunicare cu grupul LGBT (și alte grupuri) contrar poziției oficiale a Mitropoliei Moldovei. Dar o fac dintr-o perspectivă creștină, folosind mesaje biblice și creștine, invocînd figura lui Hristos și parabolele acestuia.

Lupte ”mari” și ”mici”.

La stînga a existat și o mică bătălie de idei în ce privește poziționarea față de marșul LGBT. Pe de o parte, destui amici stîngiști au argumentat pentru o reținere sau participare rezervată. Argumentele lor pot fi grupate  în două teme. Pe de o parte a fost argumentul tradițional că revendicările culturale – identitate, sexualitate (cum sînt cele înaintate de comunitatea LGBT) ar distrage de la luptele adevărate pe teme economice. În acest sens, participarea la o acțiune publică în sprijinul comunității LGBT ar contribui la consolidarea și legitimarea revendicărilor culturaliste (în detrimentul celor economiste). Pe de altă parte, un grup de colegi anti-imperialiști au formulat argumentul că luptele pentru recunoaștere culturală ale unor comunități precum LGBT ar fi puncte pe o agendă impusă de capitalismul neoliberal și deci o cooptare a activismului civic, o cădere în capcană și chiar o cedare în lupta pentru emancipare.

Ambele argumente pornesc de la îngrijorări valide. Dar, și aici îmi asum riscul de a exprima opinii ce sînt în dezacord cu aceste (precum și altele similare) linii de stînga, ambele argumentări sînt parțiale – iau un aspect particular al luptei și îl generalizează.

Mai mult, generalizarea ignoră nu doar alte lupte mai mici ce se desfășoară în paralel ci și mize strategice importante. Exemplific: demersul comunității LGBT pentru recunoașterea unui tip de sexualitate ca fiind la fel de legitim ca și altele are drept punct central discuția despre sexualitate. Discuția despre LGBT este, în societatea moldovenească, o discuție despre sexualitate, corp și uzullor. Dar comunitatea LGBT nu este neapărat ținta principală a acestui discurs venit din medii conservatoare – Biserică etc. Ea este substituentul – adevărata țintă sînt femeile, corpul lor și libertatea lor de a dispune de propria sexualitate. Pentru că discursul despre familia tradițională, despre rostul acesteia de a face cît mai mulți copii, despre caracterul inevitabil al familiei tradiționale (în interpretările cele mai radicale ale călugărilor de la mănăstiri – grupurile de oameni care prin definiție nu vor avea niciodată copii) – toate aceste discuții sînt despre femei și despre corpurile lor, despre dreptul lor de a construi relații în care scopul principal nu e reproducerea speciei. Discursurile patriarhal-sexiste despre familia tradițională construiesc comunitatea LGBT ca pe un personaj colectiv feminin – femei și bărbați hiperfeminizați. Adică, violența anti-LGBT este de fapt o violență anti-feminină transferată. Iar aici – în lupta de emancipare a femeilor – sîntem în plină stîngă clasică și legitimă.

Cu atît mai bine e faptul că, cel puțin la Chișinău, puțina mișcare feministă care există a înțeles această miză și a participat în mod solidar la marș. Solidaritatea e punctul în care mișcările ”economiste” și cele ”culturaliste” ar trebui să vină laolaltă.

Argumentul ”anti-imeprialist” trebuie cercetat și el cu delicatețe. E perfect adevărat că drepturile LGBT au devenit un cîmp de bătaie geopolitic în care o parte a lumii (Vestul) luptă cu o altă parte a lumii (Rusia și lumea ei) și că această luptă geopolitică cooptează de multe ori inclusiv luptele LGBT (dar și alte lupte). La fel de adevărat e, că unele mișcări LGBT au demonstrat suficientă aroganță și autosuficiență culturală și au preferat să se replieze în interiorul bătăliilor și preocupărilor interne ignorînd alte bătălii din societate. În acest sens, o comunitate LGBT narcisistă care ar fi preocupată exclusiv de propriile ei probleme ar reprezenta un tip-ideal al unui subiect neoliberal. Însă aceasta nu este cazul pentru organizațiile LGBT din Chișinău care au știut să se implice și în alte discuții, exprimîndu-și solidaritatea cu diverse ocazii cu alte proteste și lupte: atît culturale (feminism, anti-violență domestică), cît și politice (în alegerile prezidențiale din toamna trecută) cît și economice (pe subiectul transparenței organizațiilor financiare internaționale, pe subiectul miliardului furat transformat în datorie publică etc).

 

Sursă imagine: MoldNova

16 Comments

  1. Andrei Reply

    Pe la inceputul anilor 70 a ajuns si la sate moda de a dansa șeic, dar era interzis ca “element strein ideologiei comuniste”. Din aceasta cauza aparuse o noua forma de a se evidentia: cineva mai istet esea si dansa, sectoristul il lua si ca pedeapsa il tundea chilug si doua-trei saptamini satul discuta cazul, iar “flacaul satului” umbla mindru de isprava sa.
    Cam asa si voi cu marsurile voastre (poate cu diferenta interesului financiar) va folositi de ocazia de a fi “flacaii satului” dar ati ramas dezamagiti ca sectoristul nu era :-)
    Miscarile femeniste si lgbt nu sunt altceva decit efecte secundare a crizei totale a institutului familiei, ele nu rezolva nimic, ba chiar aduc dauna prin promovarea unor false aprecieri a motivelor reale care au adus la criza institutului familiei la nivel global.

  2. Vitalie Sprînceană
    Vitalie Sprînceană Reply

    Andrei, care-s motivele reale ”care au adus la criza institutului familiei la nivel global”?

  3. Andrei Reply

    Progresul Vitalie. Imbunatatirea conditiilor de trai. Viata in familie nu este o moda sau un capriciu, ci o forma de adaptare la mediu inconjurator, forma impusa de insasi acest mediu inconjurator, la fel ca si patriarhatul. Si daca in relatiile de gen au aparut schimbari esentiale atunci aceste schimbari se datoreaza nu miscarilor de emancipare a femeelor ci datorita schimbarii mediului inconjurator, conditiilor si modului de a-ti asigura existenta. Atita timp cit omul era nevoit in acelas timp sa are, samene, coseasca, repare caruta si soba, sa spele scutece, gateasca, croseteze – e si normal ca viata in comun si impartirea lucrului dupa gen era cea mai optimala varianta, era o conditie de a-ti indestula existenta.
    Astazi conditiile sunt altele, chiar si cel ce munceste fizic, dupa opt ore de munca vine acasa unde nu mai are vitel, catel, purcel si saci de dus la moara ci in lacas amenajat, cel putin cu minim de comoditati si in acest caz de ce anume femeia trebuie sa incalzeasca mincarea (pe care nu o pregateste ci o cumpara) sau sa scoata albiturile din masina ?
    Deci schimbarea a facuto nu miscarile de emancipare ci schimbarea conditiilor de trai. In noile conditii familia nu mai este o necesitate stricta, acest institut este in criza, in transformare, se incearca noi forme ca concubinaj, “familie in ospetie”, etc. Familia din forma strict necesara a devenit pur si simplu o forma de avantaj, pentru cei ce au reusit sa formeze o familie normala le este mai simplu sa faca fata greutatilor. Cam asa ca si studiile universitare – e foarte bine sa le ai dar nu si strict necesar. La fel ca si exemplu cu studiile, o mare importanta o au cei ce ne inconjoara, cei ce formeaza scara de valori. Bine, hai sa spunem ca institutul familiei si-a pierdut valoarea si sa-l anulam, dar ce in loc? Daca nu la personal dar la nivel de societate, noi suntem gata sa ne indestulam existenta si viitorul ca indivizi aparte, fara familie? Daca nu atunci de ce darimati temelia pe care sta familia?

  4. Vitalie Sprînceană
    Vitalie Sprînceană Reply

    Cand vorbesti de familie la ce te referi? La familia extinsa (multigenerationala) care a predominat de-a lungul istoriei? La diversele forme de convietuire intre diferite combinatii de partneri (masculini si femini)? La retorica recenta a familiei monogame? La familile mono-parentale care aproape sunt regula, inclusiv in Moldova (din cauza divorturilor, migratiei masive, nasterilor extra-maritale etc)? sau la altceva?
    Pentru ca, familia e o chestie complexa..pe de o parte.
    pe de alta parte, cel putin dupa ce am iesit din pesteri, viata sexuala conteaza…
    pe de a treia parte, multa lume se afla in treaba pe langa lgbt desi au in minte alte grupuri (femeile etc), asupra carora vor sa impuna o anumita interpretare a prezentului si viitorului.

    1. Andrei Reply

      Pentru ce sa ne bagam in sofistica? Asta voi sociologii divizati, sistematizati dupa anumite criterii, restul in majoritatea lor inteleg familia ca cel mai mic grup social care duce gospodarie comuna, are valori, bucurii si nevoi comune si de regula fac si cresc copiii impreuna. Viata sexuala desigur conteaza, dar ea totus e doar o latura din multe altele pe care la are familia, e doar intre soti si… intr-o oarecare masura este limitata de obligatiunile familiare, in afara familiei iti poti satisface mai calitativ necesitatile fiziologice sexuale.
      Deci, pornind de la aceia ca familia ca si toate celelalte are plusuri si minusuri pentru un individ concret, la moment a intrat in criza din cauza ca plusurile devin tot mai putine, iar la aceasta se mai adauga si modificarea scarii de valori pe care incercati sa o faceti voi promovind sexul liber si netraditional. De ce voi credeti ca minoritatea poate anula cursul obisnuit fara a propune ceva in loc si inca si sunteti nemultumiti ca nu se accepta?

      1. Vitalie Sprînceană
        Vitalie Sprînceană Reply

        nu e sofistica, e realitatea. realitatea diversitatii formelor de concubinaj in care intra oamenii. o realitate in care familia monogama e minoritara…
        la un nivel paradoxal, ceea ce vor cele mai radicale miscari pro-LGBT este posibilitatea ca acestia sa poata crea familii. deci nu vor distrugerea familiei ci consolidarea ei

        1. Calin Reply

          Ba faci sofistica. Si chiar simt in ce spui o ura fata de familia monogama. Tot ce a spus Andrei, desi e marxism pur, nici nu te afecteaza. Tu iti inchipuie ca asa din senin in zona asta au aparut niste state democrate si ca ele fiind in esenta lor democrate, indiferent de cat de mult se modifica sistemul juridic si institutional al acestor state, ele vor ramane democratice.
          Asta e esenta marxismului cultural. Cand esti pe linia asta, parca cineva iti blocheaza toate celelalte cunostinte pe care le ai. Pierzi toata moderatia si te mandresti cu eticheta de progresist si pisc al moralitatii universale. Te uiti in oglinda si parca nu prea e clar ce vezi: ori esti Obama, ori Martin Luther jr.
          Eu iti dau un sfat: Aprinde lumina!

  5. Sergiu Reply

    Huioznaiul…

  6. Calin Reply

    Vitalie, mata ori nu stii despre ce vorbesti, ori chiar crezi ce spui. E grav si intr-un caz si intr-altul.

    1. Familia monogama nu este ceva recent. Subiectul este discutat de Sofocle in Oedip rege, scrisa pe la1430.
    Din varii motive, monogamia a fost si este inca considerata o solutie civilizata si democratica. Ceva mai bun inca nu exista. Sigur, numai daca iti place solutia din Curajoasa lume noua. Deci vorbesti aiureli.

    2. Familia sufera o criza in RM nu din motive culturale, ci chiar din motive economice. Si in Occident este o problema asemanatoare. Businessul a scos cu ajutorul feministilor femeile la munca si acuma femeile sunt mai nefericite, iar familia e in criza. A se citi niste Thomas Sowell, economist si care tare bine le explica.

    3. Si cum ramane cu evolutia, cu selectia sexuala, cu rolurile de mii de ani ale femeii si barbatului? Chiar nu s-a produs nicio schimbare sau aici evolutia nu se aplica?

    Iti dau 2 linkuri cu doua poze ca sa te mai edifici, iletristule! :) Ca sa intelegi ca mai e si o natura in spatele culturii. Inapoi la Marx, baiete!

    https://media.giphy.com/media/3ohze048vBWaExFjuE/giphy.gif (e un gif, nu te speria)

    https://www.reddit.com/r/pics/comments/3fe7oi/watermelon_evolution/

    1. Vitalie Sprînceană
      Vitalie Sprînceană Reply

      cind gayii vor familie monogama voi va rupeti in 7 ca nu va place, de ce? ar trebui sa va fie aliati naturali, ei, si nu preotii si calugarii si calugaritele care nu vor avea copii niciodata…de exemplu

  7. Calin Reply

    scrisa pe la 430 i.H.

  8. Calin Reply

    Ti-am citit, Vetali, articolul. E relativ bine scris, felicitari. Insa explici cam slab diversele opinii din sanul stangii. Incurci anti-imperialistii cu “colaborationistii” cooptati economic de capitalisti. (In realitate cine stie cum s-au definit si cum si-au argumentat pozitiile prietenii tai…) Dar primii ar trebui sa vorbeasca de eurocentrism si de impunerea unor valori vestice urmarind distrugerea culturilor locale. Cei din a doua categorie ar trebui sa vorbeasca doar de “crearea unei perdele de fum culturale” , sigur pe bani, pentru ca exploatarea sa continue.
    De fapt imi dau seama de ce le-ai incurcat. Pentru ca e vorba de un continuum. Tu le divizezi in mod artificial pentru a le intelege. Insa e vorba de o elita antidemocratica care are o agenda antidemocratica pe care vrea s-o impuna la nivel institutional prin legiferarea de infractiuni hate si hate speech. Hate speechul este foarte important. Obama a ramas cu aura de semizeu doar pentru ca s-a aparat cu aceasta retorica. Sigur ca nu e vorba de grupurile minoritare. Acestea sunt folosite drept pioni pentru a obtine controlul asupra majoritatii. In definitiv de la LGBT, de la femei si de la celelalte “grupuri” se cere o inregimentare de fier. Am vazut o gramada de exemple in acest sens. Obama certand negrii americani, Hilarry si oamenii ei certand femeile, etc. Iar de colo si unul si alta colaboreaza intens cu Wall Streetul si cu regimurile nedemocratice, exact ca ceilalti politicieni pe care ii blameaza.
    Tu vorbesti de toleranta, dar efectiv nu intelegi termenul. Porti aceeasi ochelari antiistorie pe care ii poarta toti leftistii. Crezi in progres, dar nu il vezi in trecut, ci doar in viitor. Trecutul nici nu trebuie tolerat, doar doua-trei idei leftiste scoase din contextul lor istoric. Cum ar fi Revolutia Franceza, dar fara Napoleon, ghilotina si restauratie pentru ca ar fi blasfemie. Iar trecutului ii este interzis sa fie luminos.
    Vinzi sloganuri si pentru ca tie ti se par frumoase (ce visuri nu sunt frumoase?!), ni le bagi si noua pe gat. Dar poate chiar esti dependent de niste granturi pe tema asta?! Probabil asa e. Eminescu, cel pe care il tot hulesti, are un citat interesant in care spune ca parerea individului depinde de sursa lui de bani. In definitiv… treaba ta. Doar ca nu gandesti atat de liber cum pare. Inapoi la Marx si la бытие определяет сознание!
    Cat priveste opinia ta privind femeile, aceasta este una totalmente paternalista. Femeile impreuna cu barbatii fac societatea asa cum este. Mai putin tari fundamentaliste ca Arabia Saudita. Dar ideile tale privind societatea patriarhalista moldoveneasca numai stiinta nu sunt. Nici nu ma chinui sa combat aceasta parafraza orwelliana “barbati rai – femei bune”. Poti sa-mi spui cat vrei ca nu e vorba de biologic (ideologie, bla, bla, bla), dupa aceea poti sa-mi spui ca e vorba de biologic (vagin, penis, bla, bla), nu te cred nici intr-un caz, nici in celalalt.
    Ideea fundamentala pe care nu o intelegi tu este ca controlul sexualitatii si distributia echitabila a partenerilor sexual realizata de catre societate a dus la civilizarea omului. Mai mult, limitarea “libertatii absolute” a omului a dat nastere la libertatea de care ne bucuram acum. O libertate pe care tu o vrei si mai ingradita, dar care nu o sa mai fie libertate. Dar asta este deja alta discutie. Legata de maturitate, egalitate, democratie, proprietate privata, drept civil, libertate de expresie, drepturile omului. O discutie mai profunda pe care tu nu esti pregatit s-o porti pentru ca pur si simplu nu te intereseaza cu adevarat.

  9. Petru
    Petru Reply

    Vitalie, imi place articolul tau. Vreau doar sa pun doua accente la cele spuse de tine.

    1) Sint de acord cu constatarea ta ca „Discuția despre LGBT este, în societatea moldovenească, o discuție despre sexualitate, corp și uzul lor.” Si intr-un comentariu ai punctat bine ca, aparent paradoxal, revendicarea de baza a miscarii LGBT este posibilitatea de a crea familii (deduc mai departe: nu de a exhiba o sexualitate excesiva). Dupa mine, unul din interesele acestei miscari conservatoare de „apărare” a „familiei tradiționale” de păcătoși, este de a menține LGBT în sfera sexualității fără familie, deci de a reduce cumva tot ce ține de LGBT la SEXualitate. Asocierea distorsionată a cuvintelor homosexual și homosexualitate, cu sexul și sexualitatea; la fel, uzul unor expresii comune cum sint „minorități sexuale”, reduc mereu fenomenul LGBT la sex și la sexualitate. Or, la fel ca si pentru ceilalti oameni (heterosexuali și ceilalți), interesele cuplurilor LGBT depășește cu mult problema sexului și sexualității, deși nici asta nu este neglijabilă. Pe scurt, ce vreau să spun este că semantizarea fenomenului LGBT exclusiv cu sexualitatea – și denegarea oricăror altor trăsături ale cuplurilor LGBT, similare cu cele ale oricăror cupluri, are drept efect și consecință stigmatizarea comunității LGBT pe criteriu moral (într-un cadru de moralitate creștină austeră, în care sexualitatea este cumva reprimată).

    Al doilea lucru: de acord că activismul anti-LGBT este o emanație a unui proces și discurs hegemonic în care este vizat corpul femeii (reproducere, sexualitate…), dar aici aș vrea să adaug că și corpul și psyche-ul bărbatului este supus unui control nu mai puțin drastic, de ex. prin educarea unui corp puternic și corectarea oricăror trăsături „feminine”. La fel, normativitatea de gen că bărbatul trebuie să fie întreținătorul familiei, între altele, este o constrîngere puternică care apasă asupra bărbaților (presiune la care nu toți bărbații educați și socializați într-o asemenea normativitate de gen îi fac față). Desigur, aceasta diviziune a controlului asupra corpurilor (femeii și bărbatului) produce efecte inegale în termeni de (auto-)dezvoltare, de exemplu. Dar este bine totuși să nu pierdem din vedere controlul corpurilor în întreaga configurație de gen, femei și bărbați. Presupun că stigmatizarea mai ales a homosexualilor bărbați provine din această ideologie de gen și de control asupra corpului și psyche-ului masculin.

    1. Vitalie Sprînceană
      Vitalie Sprînceană Reply

      Petru,
      1) mie mi se pare tare ingrata si incorecta simplificarea asta – de a caracteriza un grup exclusiv dupa orientarea sa sexuala (la fel cum, in alta ordine de idei, a caracteriza alt grup exclusiv dupa apartenenta sa religioasa etc). pentru ca e evident ca lgbt nu sunt niste persoane obsedate exclusiv de sex, dupa cum la fel de evident e ca gloata ce li se opune nu e compusa din sfinti si proroci crestini. is oameni complecsi care au mai multe ”identitati” intre care navigheaza si care isi asuma anumite aspecte ale personalitatii in contexte diferite…de aia discutia despre lgbt nu e o discutie ci o incaierare de stereotipuri…
      2) absolut de acord – presiunea ordinii masculine asupra barbatilor e un fapt cat se poate de real. au scris multi oameni despre el – imi amintesc de Philip Zimbardo acum. doar ca barbatii locali nu prea vor sa scrie despre asta si nici sa discute, ei prefera sa se considere marginalizati si oprimati de feminism…ceea ce, intr-un final, eo o chestie formidabila pentru ordinea masculina – n-o chestioneaza decat femeile iar barbatii vor sa dea in cap femilor care o chestioneaza desi sunt si ei victime…adica victimele agreseaza victime

      1. Petru Negură
        Petru Negură Reply

        Undeva la Marx este asa o butada: asupritorul (sau cel dominant) este asuprit de propria opresiune. De acord ca, in cazul dat, barbatul ar avea interesul sa se emancipeze de hegemonia grupului sau de apartenenta si sa instituie o egalitate de drept si de fapt cu femeile (si cu toti oamenii, pe alte criterii), pentru a beneficia de capacitatea deplina de diviziune echitabila a rolurilor in familie sau la locul de lucru. Sint sigur ca o multime de barbati ar prefera sa-si ia mai in serios rolul de parinte al copiilor sai (mici), in loc sa lucreze de dimineata pina in seara, sau invers. Ne nastem din pacate (si partial din fericire) intr-o lume in care rolurile ne sint prestabilite. Putina reflectie nu strica totusi pentru a le mai chestiona pertinenta, eficienta si legitimitatea, macar din cind in cind.

  10. Calin Reply

    “Oprimarea Gay îsi are rădăcinile în represiva institutie a familiei heterosexuale, monogame – rădăcină a oprimării femei, care a apărut împreună cu instituirea moștenirii “legitime” a proprietătii private. Împreună cu religia organizată, familia este un element-cheie pentru regimentarea ideologică a societății capitaliste, inculcând moralitatea burgheză și “normele” sexuale precum și ascultarea de autoritate.
    Orice “deviație” care amenință prezervarea aceste instituții cruciale este considerată “păcătoasă” – de la relatiile homosexuale la avort, la sexul întregenerațional.
    Doar revoluția muncitorească poate depune bazele pentru înlocuirea familiei cu un model de creștere a copiilor și întreținerea gospodăriilor pe principii socialiste, permitând astfel femeilor participarea deplină în toate domeniile vieții sociale și politice. Înlocuirea familiei va stabili condițiile pentru eliminarea finală a reacțiilor și a prejudecăților anti-gay.

    Lupta împotriva oprimării Gay e inseparabilă de lupta pentru a obține drepturi democratice pentru toți cei oprimați. Creerea unei societăti autentice libere și egalitare, sexuală și de altă natură, necesită distrugerea regulilor de clasă capitaliste și crearea unei lumi comuniste.”

    Workers Vanguard No. 1072, International Communist League,
    7 August 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>