Ce zice lumea
Analize

Europele Moldovei

Julien Danero Iglesias  Cristina Stănculescu 

 

În 28 aprilie 2014, cu ocazia eliminării vizelor de intrare în ţările Uniunii Europene pentru cetățenii moldoveni, Prim-Ministrul Republicii Moldovei spunea: „Sunt convins că fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să trăiască momente de jenă la solicitarea vizei ori scoțând pașaportul moldovenesc din buzunar la trecerea frontierei… Am vrut ca cetățenii Republicii Moldova să nu se mai simtă niciodată inferiori față de semenii lor europeni. Abolirea vizelor nu este nici pe departe un sfârșit de cale. Dimpotrivă, este continuarea drumului nostru spre acasă, în Europa”[1].

Cuvintele sale ne arată încărcătura simbolică pe care frontiera dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană o are pentru cetăţenii molodoveni. Potrivit Primului-Ministru, dificultăţiile întâlnite ani de-a rândul la trecerea graniţei au făcut moldoveni să se simtă inferiori, să traiască momente de jenă. Astfel că, uşurarea condiţiilor de intrare în Uniunea Europeană înseamnă libertate, ziua de 28 aprilie fiind una istorică[2].

Convinşi de valoarea simbolică a unei frontiere, cu ceva timp în urmă am decis să căutăm a înţelege relaţia (sau relaţiile) pe care Moldova o (le) întreţine cu Europa pornind de la graniţă. Ne-am dus astfel la Cahul, care se găseşte la 5 kilometri de Uniunea Europeană. Timp de câteva săptămâni am intervievat şi discutat cu locuitori de-ai oraşului. Am încercat să înţelegem cum e văzută Europa la frontierele ei, de către cetăţenii moldoveni. Locuitorii Cahului ne-au vorbit despre călătoriile lor în Uniunea Europeană sau despre lipsa acestora. Ne-au povestit de asemenea despre hârtiile, cozile şi aşteptarea pe care o implică intrarea într-o ţară ce aparţine Uniunii. Ne-au vorbit de România, de ceea ce înseamnă să fii moldovean, despre Rusia şi despre Transnistria…

Şi în toate aceste subiecte, Europa a fost prezentă sub o formă sau alta. Uneori, Uniunea Europeană era vizibilă de pe geamul încăperii unde ne aflam, căci aşa cum am precizat, Cahul e la câţiva kilometri de graniţa cu România. Am găsit-o şi pe biroul fostului primar al oraşului sub forma unui „Mic dicţionar al acquis-ului comunitar”. Şi mai ales a fost invocată de nenumărate ori în discuţiile pe care le-am purtat.

De-a lungul acestora însă nu am găsit o Europă, ci mai multe. Printre căhuleni, Europa nu are o imagine omogenă. Sunt mai multe Europe. Unele dintre imaginile acesteia se completează, altele se opun. Adesea Europa atrage, fascinează, e un model, e acel „acasă” pe care îl menţiona şi Primul Ministru. Câteodată însă are o influenţă nefastă asupra Moldovei, o îndepărtează de la propria-i tradiţie. Uneori, şi Letonia e europeană, altădată Europa înseamnă numai ţările occidentale. Uneori Uniunea Europeană înseamnă viitorul, altădată e un proiect ce e condamnat să dispară. Moldova nu are o Europă, ci mai multe. În cele ce urmează vom încerca să conturăm Europele pe care le-am regăsit la Cahul în discuţiile cu locuitorii oraşului pe care le-am avut, ştiind însă că acestea nu epuizează lista Europelor moldoveneşti.

Un spaţiu al prosperităţii

Europa este pentru mulţi dintre cei cu care am avut ocazia să discutăm în săptămânile pe care le-am petrecut la Cahul sinonimul bogăţiei. În ţările europene, „mai bogate, mai dezvoltate”, potrivit uneia dintre intervievatele noastre, salariile pe care cei care lucrează le primesc sunt decente,”îţi permit să trăieşti”. Desigur, aceste salarii există pentru că în Europa se munceşte „eficient şi calitativ”, însă beneficiile sunt pe măsură. O tânără de un pic mai mult de 20 de ani care locuise trei luni la Paris, a fost surprinsă să constate că femeia de serviciu de la locul ei de muncă reuşea să meargă în vacanţă. Bogăţia se concretizeză deci pe de o parte în faptul că europenii „îşi permit mult mai multe”. Pe de alta, ea se observă în calitatea drumurilor, a insfrastructurii, acolo unde „Moldova este clar în urmă”. Această bogăţie se reflectă de asemenea în curăţenia ce domneşte în oraşele europene, care sunt curăţate „noapte de noapte”.

 Un spaţiu al „civilizaţiei”

Faptul că în Europa „este foarte curat peste tot” ţine de asemenea şi de gradul de „civilizaţie” al cetăţenilor europeni. În primul rând aceştia menţin curăţenia. Unul dintre intervievaţii noştrii, întros recent de la Riga, ne-a povestit că: „într-o dimineaţă, am văzut nişte băieţi punk, cu frizurile astea ale lor, cu metal şi se vede că toată noaptea au fumat marijuana acolo, au băut bere. Erau la o distanţă de 200 de metri de hotel. Niciunul nu a aruncat un chibrit jos, dar l-au luat şi l-au dus la hotel să îl arunce”. De aceea consideră că pentru a deveni european, nu trebuie schimbată „numai legislaţia”, ci şi mentalitatea. Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de un alt intervievat care consideră că pentru a avea o ţară curată e nevoie pe lângă „mătură şi lopată” de un simţ al cetăţeniei. Or, europenii au acest simţ : „europeanul este patriot, altfel de patriot decât cum se defineşte patriotismul la noi; este un patriot local aşa, ţine la cetatea lui, la comunitatea în care locuieşte”.

 Un spaţiu al libertăţii şi al toleranţei

Europa a fost de asemenea carcaterizată ca fiind un spaţiu al libertăţii. Un intervievat ne-a explicat faptul că „europenii sunt mult mai liberi, pe când noi, moldovenii, suntem mai complexaţi; ei spun ce au de spus, nu se tem de nimic practic”. În plus, europenii ştiu să îşi apere această libertate, „căci ei cunosc legea”. Potrivit unui intervievat, „îşi cunosc drepturile chiar mai mult decât obligaţiile”. Pentru căhulenii care ne-au vorbit despre Europa ca un spaţiu al libertăţii, acest lucru se resimte în lipsa de teamă în exprimarea opinilor, corelată cu toleranţa societăţii. Pentru una dintre tinerele cu care am discutat, ce plănuieşte să plece din Moldova pentru o „viaţă mai bună”, „acolo nu este ură, nu sunt bârfe, nimeni nu are treabă cu tine, ţi-ai făcut treaba responsabil, nimeni nu te judecă, nu e ca la noi”. Gradul ridicat de toleranţă din societatea europeană se poate observa, porivit unei tinere, şi din faptul că societatea este mult mai variată şi că acest lucru pare absolut „natural” : „Eu pentru prima dată am văzut oameni de culoare acolo. Am reacţionat foarte normal la chestia asta pentru că nu ar fi corect, şi ştiu şi din cultura care mi-a fost cultivată că nu e corect să facem discriminări între… Culoarea-i culoare”.

Un continent cu geometrie variabilă

„Cel mai bătrân dintre continente”, aşa cum a numit una dintre intervievatele noastre Europa, este compus din ţări care, deşi geografic sunt „europene”, au totuşi grade diferite de europenitate. Din punct de vedere al dezvoltării economice, al nivelului de civilizaţie, al gradului de ataşament faţă de principiile de libertate şi de toleranţă, nu toate ţările de pe continent sunt la fel de europene. Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, ca foste „mari puteri” sunt considerate a fi europene. Printre căhuleni cu care am discutat însă nu există un consens asupra celorlate ţări care „merită” să primească acest adjectiv. Ungaria spre exemplu este definită ca europeană în unele cazuri, iar în altele nu. Ţările baltice sau România de asemenea. România spre exemplu are o imagine europeană pentru o parte dintre căhulenii care o vizitează des, ducându-se spre exemplu la Galați. Pentru o parte din interlocutorii noștri, acest oraș apare ca prima poartă spre Europa, unde căhulenii se duc în weekend, să se plimbe pe faleză, să facă cumpărături sau să mănânce o înghețată la MacDonald’s. Imaginea pozitivă a orașului ce se suprapune imaginii pozitive a României şi, prin urmare, a Europei, se întărește atunci când Galațiul este comparat cu Giurgiuleşti, ultima etapă înainte de graniță: „ De îndată ce treci frontiera la Giurgiulești, ai impresia că ai aterizat între gunoaie şi praf, oamenii sunt agitați, nervoși, foarte supărați, merg așa supărați, nu știu”.

„O familie”

Aceste ţări mai mult sau mai puţin europene „trăiesc astăzi împreună ca o familie”. Uniunea Europeană este astfel „o familie mare în care ţările se ajută unele pe altele: dacă unul a căzut, ei în ajută şi pun la loc”. În această familie, unii dintre interlocutorii noștri adaugă că Mama si Tata sunt, de exemplu, Franța, Germania sau Mare Britanie, pe când țări ca România sau Bulgaria sunt copii mici. În timp ce Austria este văzută şi ea de unii dintre căhuleni ca parte importantă a familiei, Moldova este văzută precum „copilul adoptiv” sau „bastardul”. Existenţa acestei familii se explică potrivit uneia dintre intervievatele noastre prin faptul că „europenii au vrut după al Doilea Război Mondial să îşi consolideze puterile, ei fiind la vremea aceea slabi individual”. Prin urmare, „atâta vreme câtă va exista globalizarea va exista şi Uniunea Europeană”, căci numai împreună ţările europene pot fi puternice.

Un fel de URSS”

Unei părţi dintre intervievaţii noştri Uniunea Europeană le aminteşte de URSS. Astfel, pornind de la aceeaşi metaforă a familiei, un intervievat ne-a explicat că Uniunea Europeană este organizată în acelaşi mod ca Uniunea Sovietică care era o „familie cu 15 republici”. Pentru un alt interlocutor, Uniunea Sovietică reprezintă mai ales un model de viitor pentru Uniunea Europeană, pentru că scopul final este ca „ţările să se ajute între ele aşa cum o făceau în interiorul URSS”. În Uniunea sovietică, se trăia mai bine decât astăzi, pentru că măcar aveai „perspective de viitor” bine stabilite de la început, dar mulți dintre căhulenii care au trait atunci adaugă că, totuși, lipsea libertatea de exprimare.

Un vis

Europa imaginată ca un spaţiu al prosperităţii, al civilizaţiei şi/sau al libertăţii (în funcţie de cine se exprimă) este pentru o parte dintre moldovenii pe care i-am întâlnit la Cahul, „un vis, un ideal”. De aceea, ne explică un intervievat „atâţia tineri pleacă astăzi din Moldova”. Aceştia sunt în cautarea unei vieţi mai bune. „Nu vor”, potrivit unui alt intervievat, „să facă parte din generaţia de sacrificiu”. Cu atât mai mult cu cât probabil „nu va fi vorba doar de o generaţie, ci de mai multe”. Moldovenii care au ramas în ţară vor să traiăscă şi ei bine, nu peste mai multe generații, ci astăzi. Viața li se pare scurtă şi se declară frustrați că lucrurile nu merg mai repede.

 Un model

Europa este însă şi o sursă de inspiraţie pentru Republica Moldova. Mentalitatea, organizarea, economia europenilor devin astfel modele de urmat. Şi cerinţele pe care Uniunea europeană le are faţă de Moldova sunt prin urmare privite în această perspectivă în mod pozitiv pentru că: „apropierea de Uniune face ţara noastră să trebuiască să respecte nişte reguli, nişte principii şi asta o face să trebuiască să se mai schimbe puţin, să mai mişte puţin carul, ideologia conducătorilor noşti şi mentalitatea cetăţenilor noştri”. Asta a făcut şi România. Desigur, România nu e încă bine pusă la punct, însă este ceva mai europeană decât Moldova. Europa devine astfel o sursă de schimbare pentru Moldova şi o direcţie pentru viitor.

 Un spaţiu sortit dispariţiei

Dacă pentru o parte din intervievaţi, familia europeană are un viitor împreună pentru alţii este un „un model care mai devreme sau mai târziu o să se destrame”. Motivul care va duce la dispariţie sunt extinderea prea mare a familiei şi prin urmare a problemelor: „cât a fost mai mică a fost altfel, adică coeziunea dintre ţări a fost altfel. Acum deja se măreşte şi problemele se măresc şi ele”. Potrivit unuia dintre intervievaţii noştri, experienţa românească demonstrează de altfel că integrarea europeană „aduce mai degrabă probleme decât soluţii”. Creşterea şomajului şi a preţurilor în România după 1 ianuarie 2007 sunt pentru acesta dovezi că „românii mai bine nu intrau în Uniunea Europeană”, care nu e un spaţiu profitabil tuturor.

 Un pericol

Pentru câţiva dintre intervievaţii noştri, modelul civilizaţional încarnat de Europa are potenţialul de a schimba Moldova în sens negativ. Astfel, potrivit unei intervievate de aproximativ 35 de ani, „înainte îţi cunoşteai vecinii”, dar de când s-au resimţit în Moldova infuenţele Europei, „nu mai ştii lângă cine locuieşti”. Ceea ce vine din Europa „strică sufletul oamenilor”. În Moldova, în urma influenţelor europene, „nu se mai pune accent pe viaţa aceea spirituală, frumoasă, pe înţelegerea între oameni”. Răceala europenilor este de altfel antonimul umanităţii moldoveneşti. Dar dincolo de răceală, pericolul european se resimte şi la nivel alimentar căci „legumele europene nu au gust”. Or, pericolul este ca de pe piaţa moldovenească să dispară produsele adevărate, calitative, moldoveneşti. Mai mult decât atât, potrivit unui intervievat există de asemenea pericolul ca moldovenii să fie folosiţi de către restul europenilor ca mână de lucru ieftină cu atât mai mult cu cât, „rareori sunt de fapt plătiţi moldovenii la nivelul cetăţenilor europeni”.

 

Un spațiu al libertății, al prosperității, al civilizaţiei, un continent cu geografie variabilă, un fel de URSS, o familie, un vis, un model, un pericol, o entitate pe cale de dispariție… acestea sunt imaginile Europei așa cum le-am regăsit la Cahul. Revenind însă la cuvintele Primului-Ministru rostite în 28 aprilie, cetățenii moldoveni au astăzi posibilitatea de a merge şi vedea „cum se trăiește în Uniunea Europeană”[3]. Rămâne prin urmare de văzut dacă aceste călătorii pe care moldovenii le vor face în viitor (știind că o parte dintre ei au calatorit deja în Europa şi pot deja să compare, și, desigur, o parte din moldoveni nu au un pașaport biometric și nu își permit să călătorească ușor) vor modifica acest imaginar moldovenesc ce înconjoară termenul de Europa.

 


 

[1] http://www.dw.de/28-aprilie-2014-moldovenii-au-redob%C3%A2ndit-libertatea/a-17600560

[2] Ibidem.

[3] http://www.politicaromaneasca.ro/republica_moldova_din_28_aprilie_fara_vize_in_europa-18183

 

2 Comments

  1. IMB (Ion)
    IMB (Ion) Reply

    @ Julien & Cristina

    Mi-a placut articolul. Se pare ca la Cahul coexista imagini contradictorii ale Europei. Din cate imi dau seama unii dintre intervievati nu au calatorit prin Uniunea Europeana. In legatura cu asta am cateva intrebari:

    a) Credeti ca aceste imagini ale Europei exista si in state care sunt membre ale UE sau sunt acestea specifice periferiei europene, adica apar de-a lungul frontierei externe a UE?

    b) Oare care sunt sursele si cum se formeaza aceste imagini ale Europei? Daca o persoana nu a calatorit prin Europa cum isi formeaza imaginea despre Europa? Exista vreo legatura intre orientarea politica a intervievatului si imaginea pe care o are despre Europa?

  2. Ghenadie Dodita Reply

    Civilizatia Europeana s-a construit practic pe bogatiile tuturor tarilor pe care le-au avut tarile mari ale Europei drept colonii. Multa lume , nimerind in conditiile urbane , atat moderne cat si stravechi , se minuneaza . Dar putini isi dau seama ca dupa aspectul cosmetic al urbei urmeaza crunta dezamagire de la individualismul cetateanului cult european, care nicicand nu va considera ca egal pe un strain venit de undeva. Situatia se inrautateste atunci , cand persoana cu pasaport biometric este pusa in situatia de a munci la negru. Astfel toata palavrageala despre circulatia fara vize in UE se restrange la bucuria multor concetateni din RM de a pleca intracolo pentru a-si vedea rudele si apropiatii pe care nu i-au cuprins de ani buni. Si atunci te intrebi – oare nu se urmareste scopul de a favoriza plecarea moldovenilor peste hotar mai usor, ca la multi le vine apa la moara si vad ca nu-i asteapta nimeni in UE ?! Ba mai mult , cei care au gustat din amarul painii din strainatate tot mai des spun – fie painea cat de rea tot mai buna-i in tara mea !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>