În ultimul timp în Moldova au apărut tot mai multe traininguri, seminare și proiecte oferite femeilor cu scopul de a le dezvolta resursele şi capacităţile. Într-o societate patriarhală precum este Moldova, femeile chiar au nevoie de încurajare pentru a-și urma dorințele și visurile. Prea des femeile care îşi doresc o carieră sunt supuse presiunilor de a forma o familie și a naște copii. Aceasta considerîndu-se menirea absolută a femeilor. În același timp femeile care stau acasă și au grijă de familie nu sunt apreciate pentru lucrul domestic pe care îl fac, astfel rămînînd dependente în totalite de soții lor. Pe de altă parte, femeile mai ambiţioase, încurajate de abordări de genul “You can have it all” , se epuizează lucrînd în două schimburi: serviciul de la 9 la 6, și lucrul domestic neapreciat.
Astfel, aceste traininguri sunt binevenite pentru a oferi sprijinul și imboldul necesar femeilor, care de altfel au responsabilități cel puțin de două ori mai multe decît de obicei au bărbații în societatea noastră, căci foarte rar aceștia se implică în lucrul domestic. Cu toate acestea, majoritatea acestor traininguri mai pun o povară în plus pe femei, în momentul în care încep să pună accent pe feminitatea femeilor și necesitatea de a avea grijă de sine, pentru că sunt “femei”. Adevărul este că trăim într-o societate cu un anumit standard de frumusețe feminină, o societate întrețesută la diferite niveluri cu cerințe față de femei și felul în care ar trebui acestea să arate. Din păcate, persoanele responsabile de aceste traininguri/proiecte nu realizează că insistînd asupra feminității ca o componentă vitală pentru “succesul unei femei”, ei/ele de fapt consolidează structurile patriarhale care ţin femeile captive într-o poziție social vulnerabilă și, cel mai important, adaugă o povară economică asupra femeilor care și așa au un venit mediu mai mic decît bărbații. Cea mai mare problemă este că valoarea acestor traininguri, care pot fi într-adevăr de folos (project management, administrarea timpului, bugetare, scrierea proiectelor, planificare, negocieri, arta comunicării etc.) se reduce la zero în momentul în care femeile sunt reduse, şi de această dată, la fizicul lor. Li se amintește din nou faptul că feminitatea este cea mai importantă și valoroasă caracteristică pe care o posedă.
Mai mult decît atît, felul în care este înţeleasă feminitatea creează impresia că aceasta ar fi o caracteristică înnăscută a femeilor, ceea ce este eronat. Feminitatea se însușește cu timpul printr-un șir de valori, modele de comportament şi ritualuri pe care femeile le învață de la vîrsta cea mai fragedă, pe care ele continuă să le practice şi să le reproducă pe parcursul vieții sale. O femeie nu se naște știind cum să meargă legănîndu-și șoldurile dintr-o parte în alta, o femeie nu se naște știind cum să aplice un machiaj de zi, seară și de vreo ocazie specială, nici nu se naște știind diferența dintre acestea. Practicile de înfrumusețare, vestimentația, mișcările corpului și efortul emoțional de a zîmbi și de a fi agreabilă etc., aceste ritualuri sunt normalizate și consolidate prin industria frumuseței, publicitate și reprezentarea femeilor în media, precum și de către alte femei din jur care le practică.
Pe lîngă aceasta, ritualurile de frumusețe necesită de asemenea o stăpînire avansată a multor instrumente de frumusețe, precum feonul și placa de îndreptat părul, rimelul, fardurile, penseta, aparatul de ras sau ceara epilatoare, un întreg set de manichiură etc. Chiar dacă femeia însușește aceste instrumente, ea poate să o dea în bară la aplicarea lor, căci trebuie să arate nici prea vulgară, nici prea ștearsă, nici prea sexy, nu prea indisponibilă etc. It’s a fine line to walk, cum zic englezii. Deseori pentru a nu eșua în tot ce ține de feminitate și frumusețe, femeile apelează la serviciile de frumusețe. Și acest cost invizibil al feminitiății este rareori menționat și discutat. Iar femeile aleargă după standardele frumuseții fără să-şi dea seama că aceste standarde sînt fluide, că ele se schimbă mereu. Ele reușesc să scape de greutate astăzi, dar mîine feminitatea “absolută” va avea curbe, azi blondele sunt mai atractive, pe cînd mîine „it girl” poate fi brunetă cu păr lung etc. Femeile niciodată nu vor atinge standardul feminității pentru că acesta este prea îngust pentru multitudinea de tipuri de femei care există în societate. Femeile se află într-o luptă continuă ca să arate aşa cum le prescrie vreo publicitate nouă, un nou fashion trend etc. Dar toate acestea costă bani. Pe lîngă timpul investit în practici de frumusețe, necesitatea cărora este discutabilă, apare o întrebare: cît costă să fii femeie după standardele valabile la noi?
Am întrebat prietenele mele apropiate despre practicile de frumusețe la care recurg în mod regulat, am mai adăugat de la mine și astfel am obținut următoarea listă:
Tunsoarea și vopsirea părului
Costul: 700 de lei (depinde de lungimea acestuia)
Timpul: 2 ore cel puțin, o dată pe lună.
Manichiura
Costul: 150 -330 lei
Timpul: 1oră- 1.5 ore, fiecare două-trei săptămîni.
Pedichiura
Costul: 200-400 lei
Timpul: 1.5 – 2 ore, o dată la 5-6 săptămîni.
Sprîncenele
Costul: 80 -150 lei
Timpul: 30min, o dată pe lună
Epilarea zonei pubiene
Costul: cel puțin 100 lei
Timpul: 40 minute – 1 oră, o dată pe lună.
Cosmetologie (de exemplu: proceduri de exfoliere pentru față)
Costul: 300 lei pentru fiecare şedinţă
Timpul: 1-2 ore, 1 şedinţă o dată pe săptămînă.
Genele (extensie)
Costul: cel puțin 300 lei
Timpul: 1-2 ore, fiecare 4-5 săptămîni.
Cost total: 1 830 lei -2 280 lei
Timp total: 7.7 ore – 11 ore
Multe femei care nu au capacitatea financiară de a-şi permite aceste cheltuieli, oricum practică aceste proceduri în condiţii de casă, fie îşi cumpără un aparat de ras, fie îşi fac măşti pentru faţă din ingrediente de casă, fie singure îşi fac manichiură o dată pe săptămînă. Aşa sau altfel, toate femeile cheltuie destul de mult timp ca să arate bine. Chiar şi acelea care au un venit lunar în jur de 1803,1 de lei, ceea ce, conform Biroului Național de Statistică (BNS), este suma de bani cu care o femeie aptă de muncă, locuitoare a orașului Chișinău, ar trebui să supraviețuiască, să achite facturile, să-și cumpere mîncare, haine necesare, medicamente dacă e nevoie etc.
Așadar, feminitatea nu este înnăscută. Ea se însușește cu preţul a două costuri care sînt trecute cu vederea – costul financiar și costul de timp. Dacă vorbești despre feminitate și nu menționezi costurile acestei feminități, înseamnă că omiţi un element important din ecuaţie pe care niciodată nu vei reuşi să o rezolvi anume din cauza acestei omiteri. Costurile inerente feminităţii deseori determină capacitatea unei femei de a fi feminină. Prin urmare, e important şi e necesar să vorbim despre aceste costuri, dar şi despre cât de realiste sunt standardele frumuseţei şi cine de fapt poate să le atingă.
Imagine de fundal: sursa.
