Ce zice lumea
Analize

Convenția cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova: aspecte ignorate și/sau uitate

Octavian Rusu

Astăzi se împlinesc 25 de ani de la semnarea Convenției cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova (mai departe, Convenție) care a pus capăt războiului de pe Nistru. Eu cred că a fost un act indispensabil și poate fi considerat pe drept unul din cele mai importante documente în istoria post-sovietică a Moldovei. Dar ce știm, sau mai bine zis, ce nu știm noi de fapt despre acest document? Cred ca astăzi este tocmai momentul potrivit să ne adresăm această întrebare.

Voi prezenta în acest articol trei aspecte majore care, în opinia mea, sînt foarte importante și cu părere de rău ignorate sau uitate.
În primul rînd, este vorba despre semnătura lui I. Smirnov și cum M. Snegur a mințit la CEDO în această privință. În al doilea rînd, voi argumenta că ideea dominantă precum că prin semnarea acestui document Rusia și-ar fi recunoscut rolul ca parte la război, este total falsă. Și, în al treilea rînd, voi arăta care a fost modul de reglementare a conflictului și a retragerii armatei rusești, stipulat în două documente conexe acestei Convenții dar de care azi puțini care-și mai aduc aminte.

1) Despre cum Mircea Snegur și guvernul RM au mințit Curtea Europeană a Drepturilor Omului

rusu

În cadrul procesului grupului Ilașcu de la CEDO – CAUZA ILAŞCU ŞI ALŢII c. MOLDOVEI ŞI RUSIEI 1 – s-a adeverit că versiunile Convenției deținute de Moldova și Rusia diferă într-un aspect crucial: semnătura lui Igor Smirnov prezentă în versiunea documentului Rusiei și absentă în cea a Moldovei.

Iata ce spune hotarîrea CEDO la acest subiect:

87. La 21 iulie 1992, Preşedintele Republicii Moldova, dl Snegur, şi Preşedintele Federaţiei Ruse, dl Elţin, au semnat un acord cu privire la principiile de reglementare amiabilă a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova (în continuare – „acord de încetare a focului” – a se vedea paragraful 292 de mai jos).

Pe exemplarul prezentat Curţii de către Guvernul Republicii Moldova figurează numai semnăturile dlor Snegur şi Elţin. Din partea sa, Guvernul Federaţiei Ruse a prezentat Curţii un exemplar pe care figurează semnăturile dlor Snegur şi Elţin, în calitate de Preşedinţi ai Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse. Pe acest exemplar, sub semnătura dlui Snegur se află de asemenea semnătura dlui Smirnov, fără indicarea calităţii sale.

Semnătura dlui Smirnov nu figurează pe exemplarul prezentat de către Guvernul Moldovei. În declaraţia sa în faţa delegaţilor Curţii, dl Snegur a confirmat că documentul oficial întocmit în două exemplare a fost semnat doar de către dumnealui şi dl Elţin (anexa, dl Snegur § 228).

Cum a explicat atunci dl Snegur absența semnăturii lui Smirnov în documentul prezentat de Guvernul RM? Simplu: probabil Ruțkoi l-a lăsat ulterior pe Smirnov să-și pună semnătura în exemplarul rusesc. Iată cum a rezumat Curtea mărturiile lui Snegur:

228. Acordul de încetare a focului semnat la Moscova în iulie 1992 nu a fost semnat de Smirnov, deşi acesta a fost prezent. Atunci când acordul a fost semnat între Rusia şi Moldova, părţile au făcut schimb de textul acordului. În acord existau, ca atare, doar două semnături: ale lui Elţîn şi Snegur. Martorul nu ştie de unde a apărut semnătura lui Smirnov mai târziu. S-ar putea ca dl Ruţkoi să-l fi lăsat să semneze ulterior.

Pînă nu am citit memoriile d-lui Snegur, înclinam și eu să cred în această versiune a evenimentelor. Și iată ce scrie însuși Mircea Snegur în volumul 2 al memoriilor sale:

Întîlnirea cu B. Elțin a fost fixată pentru data de 21 iulie 1992. La Moscova am fost întîmpinați de către A. Ruțkoi, care m-a familiarizat cu scenariul întîlnirii la nivel înalt și semnării propriu-zise a Convenției. Am respins propunerea (făcută abia la Moscova) ca semnatar al documentului să fie și I. Smirnov (în rezultat, acesta doar l-a vizat înainte de momentul ceremoniei de semnare).”2

Evident, dl Snegur se joacă cu cuvintele – “semnat/vizat”, însă cert este că, 1) “viza”, adică iscălitura lui Smirnov, a dispărut de pe copia documentului remis la CEDO (aici trebuie de verificat la arhive, de stabilit dacă a fost “nimicit” și originalul sau doar numai copia), 2) Snegur a făcut mărturii false în instanță (bănuiesc că în așa cazuri sînt prevăzute anumite sancțiuni), și 3) Guvernul RM, intuiesc doar, fără bună știință, a furnizat un document fals.

2) Convenția nu demonstrează că Rusia și-a recunoscut rolul de parte la conflict

Deseori ni se spune că prin semnarea respectivei Convenții, Federaţia Rusă și-ar fi recunoscut calitatea de parte în conflict, sau chiar de agresor. Mircea Snegur declara într-un interviu că “acesta este singurul document care demonstrează asumat amestecul direct şi interesat al Rusiei în acel conflict”.3 Într-un alt interviu, dl Snegur merge mai departe și declară următoarele: “Noi am dovedit prin această Convenţie lumii că aţâţătorul şi participantul nemijlocit la acest război a fost Federaţia Rusă. Eu nici nu-mi închipui cum de-au semnat ei o astfel de recunoaştere că au fost parte implicată în război”.4

Să fie, oare? A semnat într-adevăr Rusia așa o recunoaștere ? Dacă da, atunci ar fi cu adevărat ceva ieșit din comun pentru diplomația rusească. Însă la o lectură atentă a documentului, nimic nu demonstrează o astfel de recunoaștere din partea Moscovei. Chiar din titlu citim că este vorba despre “principiile de reglementare pașnică” și nu despre “acord Moldo-Rus de încetare a focului așa cum deseori este prezentat. Rusia a semnat în calitate de “parte la reglementare”, care, pe lîngă Rusia mai figurează și cele două maluri. În articolul 2, alineat 1, citim: În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul 1, precum și al asigurării regimului de securitate în zona menționată, se instituie o Comisie de control unificată, formată din reprezentanți ai celor trei părți angajate în reglementare.5

Înțelegem că este vorba despre părți angajate în reglementarea” conflictului (în număr de trei), noțiune diferită de “părți în conflict”, care sînt considerate, fără a fi numite, Moldova și Transnistria, sau Chișinău și Tiraspol mai corect. În articolul 4, citim:

Unitățile Armatei a 14-a a Forțelor Armate ale Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta cu strictețe neutralitatea. Cele două părți în conflict își asumă obligația de a respecta neutralitatea și de a se abține de la orice acțiuni ilicite față de patrimoniul militar, față de militarii acestei armate și membrii familiilor lor.” Prima parte în conflict, e clar, e malul drept/Chișinăul. Care e a doua parte? Rusia? Adică ea se obligă să fie neutră față de armata sa și să nu facă nimic ilicit față de patrimoniul și de militarii A14-a? Absurd, nu-i așa? E clar că a doua parte la conflict e Transnistria, sau mai bine zis administrația de la Tiraspol. În plus, prin însuși faptul stabilirii “neutralității” A14-a, indiferent de cum acesta a fost realizat în practică, se exclude rolul de parte în conflict.

În articolul 1, alineat 2, la fel vedem destul de clar cine sînt părțile în conflict, diferite de părți ale Convenției:

Odată cu încetarea focului, părțile în conflict procedează la retragerea unitaților forțelor lor armate și a celorlalte formațiuni, a tehnicii de luptă și armamentului, urmînd să încheie acest process în decurs de șapte zile. Scopul unei asemenea dezangajări este crearea unei zone de securitate între părțile în conflict. Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părților angajate în realizarea prezentei Convenții.6

Deci e destul de clar că este vorba de Chișinău și Tiraspol ca părți ale conflictului care trebuie să creeze o zonă de securitate între ele. Dacă am presupune că Rusia ar fi drept a doua parte în conflict, semnarea acestui document ar însemna că Moldova recunoaște că Transnistria aparține Rusiei, fiindcă zona de securitate se crează între părțile conflictului… Și, o ultimă întrebare: dacă Transnistria nu este parte la conflict, și nu ar fi “vizat” Convenția, pe ce bază aceasta a obținut dreptul de a avea “forțe de menținere a păcii” și participă în Comisia Unificată de Control?…

3) Algoritmul și condițiile prevăzute pentru reglementarea definitivă a conflictului

Al treilea aspect major general ignorat este faptul că, Convenția stipula și modul în care trebuia să se procedeze pentru a reglementa definitiv acest conflict, inclusiv modul de retragere a A14-a. Referitor la reglementare în Convenție nu se spune nimic, iar în ceea ce privește retragerea A14-a se stipulează doar că întrebările cu privire la statutul Armatei a Paisprezecea, sau etapele și graficul retragerii acesteia vor fi soluționate prin negocieri între Federația Rusă și Republica Moldova.” Însă în preambulul Convenției se face trimitere la “înțelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992” între Snegur și Elțîn.7 Iată anume în acea înțelegere au fost stabilite succesiunea acțiunilor concrete în reglementarea conflictului. Este vorba despre, întîi de toate, acordarea Transnistriei a unui “statut politic” și, doar apoi, derularea negocierilor privind retragerea A14-a.8 Ulterior, 1994, acesta a fost numit principiu de “sincronizare”. Înțelegerea din 3 iulie a fost reconfirmată pe 21 iulie, în cadrul semnării Convenției, printr-un “Comunicat cu privire la întîlnirea dintre Președintele Republicii Moldova, M. Snegur, și Președintele Federației Ruse, B. Elțin.” Este un document care trebuie considerat în comun cu Convenția și anume acolo se regăsesc principiile menționate în Convenție. Printre aceste “principii fundamentale” cele mai importante ar fi:

Stabilirea, prin metode politice, inclusiv pe cale parlamentară, a unui statut special, în componența Republicii Moldova, pentru teritoriul de pe malul stîng al Nistrului din zona nistreană” și “Acordarea populației de pe malul stîng al Nistrului din zona nistreană a dreptului de a-și hotărî singură soarta în cazul modificării statutului de stat al Republicii Moldova”.9

Concluzii

Aceste trei aspecte nu sînt unicele ignorate în privința Convenției din 21 iulie 1992. Însă, în opinia mea, acestea sînt cele mai importante și trebuie evidențiate în mod special. Faptul ca dl Snegur și multi alți politicieni moldoveni au mințit de-a lungul anilor în privința semnăturii lui Smirnov, nu numai pe noi, poporul, dar pînă și CEDO, spune foarte multe despre “clasa politică” moldovenească. Înțeleg, politica și minciuna sunt “surori drepte”și uneori chiar este necesar să minți. Însă, după părerea mea subiectivă, acest tip de minciună, ca în cazul semnăturii, face mai mult rău decît bine deoarece împiedică înțelegerea reală a situației și, în cele din urmă, favorizează menținerea unui impas constant.

Al doilea moment, despre argumentul că această Convenție ar demonstra juridic că Rusia este parte în conflict și nu Transnistria, de asemenea, se manipulează pentru a fi mai ușor de ignorat Transnistria și, desigur, pentru a da toată vina pe Rusia. Desigur, Rusia a avut un rol important în conflict, așa cum am arătat cu lux de amănunte într-o analiză precedentă,10 însă a exagera rolul ei pentru a fi mai comod de ignorat Transnistria și înțelegerile din iulie 1992 în mod sigur nu va duce la rezolvarea conflictului.

Iar al treilea aspect, ne arată că, de la bun început, condițiile reglementării definitive a conflictului erau clare, explicite și acceptate inițial. Imediat după însă totul a fost întors pe dos. Este rezonabil că guvernările Moldovei le-a ignorat și, după 25 de ani, suntem cam tot acolo unde eram atunci? Eu zic că nu. Cît se mai poate de continuat așa? Există alternative reale la aceste condiții? O nouă aventură militară sau constrîngeri asupra Tiraspolului, astea nu sînt soluții, ba dimpotrivă. Ne vor ajuta partenerii externi în cazul unei noi escaladări a conflictului? Parcă ne-au “ajutat” deja o dată…

Referințe:

2 M. Snegur, Labirintul destinului. Memorii (Vol. 2), Chișinău, 2008, p. 655.

3 V. Călugăreanu, 18 ani de la încetarea focului la Nistru, Deutsche Welle, 21 iulie, 2010,

http://www.dw.com/ro/18-ani-de-la-%C3%AEncetarea-focului-la-nistru/a-5822372

4 A. Canţîr, Cincisprezece ani de la terminarea războiului de la Nistru,” BBC, 20 iulie, 2007,
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/07/070720_transnistria_razboi_15ani.shtml

5 M. Snegur, op. cit., p. 658.

6 Ibidem.

7 Ibidem, p. 657

8 V. Socor, “Russian-Moldovan Meeting,” RFE/RL Daily Report, Nr. 126, 6 iulie 1992.

V. Kuznetsova, “Eltsin i Snegur postavili sebja pod ogoni pridnestrovskogo konflikta, esli ogoni ne prekratitsa segodnja”, Nezavissimaja gazeta, Nr. 126 (297), 4 iulie, 1992, p. 1.

9 M. Snegur, op. cit., 656-57.

10 Tragedia de la Bender / Tighina și sfîrșitul războiului de pe Nistru, 19 iunie, 2017, Platzforma,

http://www.platzforma.md/tragedia-de-la-bender-tighina-si-sfirsitul-razboiului-de-pe-nistru/

7 Comments

  1. Andrei Reply

    //Înțelegem că este vorba despre părți angajate în “reglementarea” conflictului//
    // Prima parte în conflict, e clar, e malul drept/Chișinăul. Care e a doua parte? Rusia?//
    Atunci cind se intocmeste un document se exclud dualitatile, chiar si un simplu contract de vinzare-cumparare se incepe cu: “cetateanul X (mai departe numit vinzator) si cetateanul Y (mai departe numit cumparator)…” , deci luind in consideratie ca documentul a fost intocmit si impus de rusi , e clar ca dualitatile sunt bine gindite, Snegur sau nu l-a dus capul, sau nu a avut posibilitate sa schimbe ceva in folosul Moldovei.

    // Înțeleg, politica și minciuna sunt “surori drepte”și uneori chiar este necesar să minți.//
    Daca este asa cum spui tu si Snegur a mintit, atunci acesta este cazul cind e necesar sa minti. Unica sansa de a ne misca in acest conflict este internationalizarea lui.

    // Există alternative reale la aceste condiții?//
    Da, exista. Alte conditii care sa nu ne impedice a ne dezvolta ca stat.
    Acest conflict a fost zamislit la Moscova si cu adevarat Tiraspolul nu este parte a conflictului ci instrument, el nu rezolva nimic, nu este capabil sa supravetuiasca de sine statator, este finantat de rusi si indeplineste indicatiile lor.
    Nu inteleg, chiar asa mult te atrage maestria lui Kiseleov ca te inscrii in avocatii rusilor?!
    Ai sa dai in bara ca ei nu au nevoie de avocati, le e de ajuns agresiunea.
    Am crezut ca in acest articol vor fi aratate greselile diplomatiei noastre si modul de reparare, dar am citit propaganda ruseasca in stil dodonian. Cu parere de rau.

  2. Valentin
    Valentin Reply

    @Andrei
    1. Acordurile de încetare a focului/care privesc conflicte deseori sunt vagi și admit interpretări vagi fiind rezultatul unor negocieri dificile și a unor poziții ireconciliabile. Nu putem face nici o asemănare cu un contract obișnuit. Politica nu e economie.
    2. Din cauza internaționalizării conflictului în țările unde au loc asemenea conflicte se intervine foarte mult din exterior. De aceea primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă e anume evitarea internaționalizării lui (și respectiv intervenției în treburile interne). Deseori țările care intervin au interese departe de cele a populației locale, sunt ireconciliabile și duc un război de uzură cu implicarea resurselor din alte țări. Astfel de exemple avem o mulime – Siria ar fi unul din cele mai recente.
    3. În afară de acuzații aș prefera să văd argumente. Propagandă avem din diferite părți (de fapt spațiul nostru mediatic este foarte penetrat de opinii/interpretări departe de realitate avînd scopuri departe de cele ale societății noastre), cunoștințe tehnice, gîndire critică și deschisă mai puțin.

  3. Octavian
    Octavian Reply

    Andrei, inainte sa-ti raspund la acuzatiile tale deplasate, vreau mai intii sa-mi explici cum “internationalizarea” va duce la reglemantarea definitiva si in cadrul formulei “statului unitar” asa cum se doreste?

  4. Andrei Reply

    Valentin@
    1) //deseori sunt vagi și admit interpretări vagi//

    Care este logica? Fiecare doreste sa aiba posibilitate de a manevra pe viitor, asai?
    Daca da, atunci cum putem sa-l acuzam pe Snegur ca s-a folosit de aceasta posibilitate?

    2) De acord, numai ca argumentele tale nu se rafera la cazul nostru. Conflictul Chisinau-Tiraspol abea incepe (am in vedere posibilitatile Chisinaului aparute dupa rasturnarea situatiei la Kiev) si este derivata conflictului Moscova-Cisinau, care la rindul sau este unul politic si initiat de Moscova cu scopul de a retine fosta colonie in orbita sa de influienta. Daca ai adus ca exemplu Siria atunci iti poti inchipui ca in Siria sau Karabah partile conflictului sa aiba asa relatii ca transnistrenii cu restul moldovei? Exemlul lui Sevciuc nu-ti demonstreaza ca nu numai transnistrenii nu se afla in conflict cu restul moldovei, dar nici elitele de la Tiraspol si Chisinau ?
    Dar daca de la bun inceput conflictul este international (Moscova-Chisinau) si posibilitatile sunt atit de diferite incit in realitate este un simplu dictat, unica solutie nu este oare demascarea intentiei de a clasifica acest conflict ca unul local si includerea unor terte puteri comparabile dupa posibilitati in rezolvarea lui? Da, fiecare isi are interesele sale, dar noi trebuie sa aparam ale noastre interese, in cazul dat sa numim lucrurile pe nume, conflictul de la bun inceput este international, adica intre doua state si nu are rezolvare atita timp cit partea ce l-a provocat pretinde sa fie pacificator.

    3) //gîndire critică și deschisă//
    Cam aceasta am avut in vedere acuzind autorul de propaganda ruseasca in stil dodonian, adica in viziunea mea autorul nu este un reprezentant al “coloanei a cincea” care promoveaza interesele rusiei, ci un moldovean tipic care crede ca daca v-om sedea cuminti-cuminti si nu ii vom stingheri cu nimic pe rusi atunci ei se v-or face mila si ne v-or lasa in pace.
    Este o abordare gresita, factorii de decizie au dreptul la manevre si ciar si la greseli, insa cei ce pretind a forma opinia publica, scara de valori a societatii – nu au dreptul la promovarea mentalitatii de rob, neincrederii in sine si nerespectul pe sine insuti.

    Octavian@
    In viziunea mea internationalizarea conflictului nu este rezolvarea lui ci recunoasterea adevarului , care la rindul sau este un impuls spre rezolvarea lui.

  5. Octavian
    Octavian Reply

    Valentin, multumesc, subscriu in totalitate la ce ai spus!

    Andrei, hai sa le iau pe rind.
    1) “Atunci cind se intocmeste un document se exclud dualitatile, chiar si un simplu contract de vinzare-cumparare se incepe cu: “cetateanul X (mai departe numit vinzator) si cetateanul Y (mai departe numit cumparator)…” ”

    Spune sincer, tu ai ceva cunostinte si practica in drept? Eu am impresia ca nu prea. Nu incurca “contractele de cumparare-vinzare” cu dreptul international. In practica internationala deseori se semneaza acorduri care pot fi interpretate cum vrei. In privinta la acordurile dintre doua state, asa abordare se accepta atunci cind pozitia partilor este diametral opusa iar problema stringenta. Pentru a nu permite escaladarea unei situatii conflictuale, dar in acelasi timp pt a pastra “fata” in fata publicului intern, se semneaza acorduri cu ambiguitati. Iar mai departe, fiecare parte isi promoveaza propria interpretare si chestia devine politica si nu juridica: cistiga acea interpretare care are mai mare pondere politica. Am sa-ti dau doar un exemplu. In acorduri internationaloe deseori se face referinta la “respectul principiilor dreptului international”. Insa orice specialist de drept international o sa-ti zica ca sunt contradictii fundamentale intre aceste principii, de exemplu, principiul “autodeterminarii popoarelor” (“principle of equal rights and self-determination of peoples”) si cel al “suveranitatii egale ale statelor” (“principle of sovereign equality of States”) http://www.un-documents.net/a25r2625.htm
    Unde se termina autodeterminarea popoarelor (si ce este “popor”?) si unde se incepe cel al suveranitatii Statului? Niciun jurist nu o sa-ti poata raspunda univoc la intrebarea data. Din acest considerent, raspunsul a fost, este si va fi politic! In dependenta de situatie si interese (geo)politice, unele state vor accentua autodeterminarea, iar altele vor apara suveranitatea (vezi cazul Iugoslaviei, al URSS, etc.).
    Insa in privinta Conventiei in cauza, ambiguitatea apare anume din cauza ca s-a musamalizat semnatura lui Smirnov. Dar ambiguitatea e doar de suprafata fiindca daca citesti atent textul, totul devine destul de clar si fara semnatura lui Smirnov!

    2) “Daca este asa cum spui tu si Snegur a mintit, atunci acesta este cazul cind e necesar sa minti. Unica sansa de a ne misca in acest conflict este internationalizarea lui.”

    Eu is convins ca minciuna in cazul asta a facut numai rau si niciun bine. Dupa tot ce s-a intimplat, este imposibil sa ajungem la o reglementare pe baza formulei “statului unitar”. Oare chiar un sfert de veac e insuficient sa demonstreze asta?! Serios, hai sa lasam emotiile intr-o parte – eu tot is emotiv din fire dar problema asta e prea serioasa ca sa raminem la nivel de acuzatii reciproce – si sa judecam obiectiv reiesind din realitatile vietii internationale, dar si din necesitatile socio-economice ale statului (altminteri, pentru ce avem nevoie de stat dc nu pt asta?!). Ce facem, mai asteptam un sfert de veac? Asta-i suicid, incet dar sigur, atit al statului cit si a populatiei! Chiar nu-ti dai seama cum a afectat desprinderea Transnistriei si pierderea a aproximativ 40% din economia tarii? Chiar nu intelegi unde am fi putut fi acum daca se acorda acel “statut special” Transnistriei de la inceput si dc nu s-ar fi manipulat in aceasta problema pentru a ignora si mai departe Transnistria si a ne tine in conflict/impas constant? Nu vezi cum politicienii locali au facut averi pe Transnistria folosindu-se de “gaura neagra” si neplatind taxe la stat? Nu intelegi ca sintem utilizati in jocuri geopolitice straine si nu ni se permite dezvoltarea economica normala? Oare chiar nu intelegi ca drama noastra ce mai mare, a statului nostru, este ca din cauze economice tara se depopuleaza si oamenii is nevoiti sa robeasca in strainatate?!!! Nu vezi cum situatia creata a facut din “elita” moldoveneasca o armata de mercenari care apara interese straine, geopolitice, economice, etc., in loc sa atace probleme reale si stringente, sa dezvolte real economia si sa amelioreze viata pe acest tarim?… La urma urmelor, pentru ce avem noi nevoie de Stat? pentru ca o clica de bisnitari locali sa serveasca interesele altora scuipind pe nevoile reale ale oamenilor? Mie asa stat, care nu ma protejeaza, care nu-mi asigura niciun viitor, care-si bate joc zilnic de viata oamenilor, nu-mi trebu!!!

    3) Explica-mi cum “Unica sansa de a ne misca in acest conflict este internationalizarea lui”?

    Valentin ti-a raspuns la aceasta remarca, nu am nimic de adaugat. Poate doar faptul ca si o mai mare internationalizare va duce la un grad si mai mare de parazitism in societatea noastra.

    4) “// Există alternative reale la aceste condiții?//
    Da, exista. Alte conditii care sa nu ne impedice a ne dezvolta ca stat.”

    Despre ce ne impiedica real sa ne dezvoltam, ti-am raspuns mai sus. Iar conditiile sint asa cum sint, 25 de ani nimic esential nu s-a schimbat, si nu se va schimba. Iluziile si minciunile pot duce la consecinte grave!

    5) “Acest conflict a fost zamislit la Moscova si cu adevarat Tiraspolul nu este parte a conflictului ci instrument, el nu rezolva nimic, nu este capabil sa supravetuiasca de sine statator, este finantat de rusi si indeplineste indicatiile lor.”

    Prima parte a frazei denota ca ai o intelegere foarte vaga si grasita despre evolutia si cauzele reale ale conflictului, citeste mai atent primele mele articole pe acest site. Despre faptul ca Trn nu este capabila sa supravietuiesca de sine statatoare, iti intorc intrebarea: dar malul drept (RM) este capabil sa supravietuieasca fara injectiile din exterior? Vezi, asta si este problema! Asta-i stat?…

    6) “Nu inteleg, chiar asa mult te atrage maestria lui Kiseleov ca te inscrii in avocatii rusilor?!”

    Si daca lesi emotiile de-oparte si mi-ai explica pe ce te bazezi cind faci asemenea acuzatii ? Ce treaba are aici Kiseleov? El tot a punctat aceste trei momente? Nu cred pin nu vad. Da exemple si nu arunca vorbe in vint.
    Si de ce crezi ca as fi “avocatul” rusilor? Ai vazut vreodata ei sa fi spus ca Smirnov a semnat iar Snegur a mintit? Eu am cautat si nu am gasit, dc vei gasi, da sursa aici, ma va ajuta in lucrarile ulterioare unde voi prezenta si puncutl de vedere al Moscovei. Dar eu am impresia ca rusilor tot nu le convine sa vorbeasca despre asta, si stii de ce? Deoarece ei au anumite scopuri aici si nu vor recunoasterea “PMR”, iar semnatura lui Smirnov poate servi pt propaganda “vulturilor” rusi care ar vrea recunoasterea oficiala a “PMR”, astfel opinia publica interna ar putea pune piedici politicii oficiale a Moscovei. Asa ca eu presupun ca ce am scris nu va placea tare nici la Moscova.

    7) “Am crezut ca in acest articol vor fi aratate greselile diplomatiei noastre si modul de reparare, dar am citit propaganda ruseasca in stil dodonian. Cu parere de rau.”

    In primul rind, unde tu vezi aici “propaganda”? Eu scriu doar ceea ce consider adevarat, indiferent cum asta ar putea fi interpretat la Chisinau, Tiraspol, Moscova sau Bucuresti. Asta deja nu e problema mea, eu nu-s mercenar politic. Insa eu am dubii in verticalitatea ta. Pe de o parte scrii ca Snegur a facut bine ca a mintit, iar pe de alta parte, mais jos, zici ca internationalizarea va duce la “recunoasterea adevarului” si la reglementarea definitiva. Cum sa inteleg eu asta? Cum poti vorbi in acelasi timp de “minciuna buna” si “recunoasterea adevarului”?! Asta dublu standart se numeste si e indiciu ca e vb ori de propaganda, ori de altceva, precis nu pot spune.

    8) “Am crezut ca in acest articol vor fi aratate greselile diplomatiei noastre si modul de reparare,…”

    Andrei, eu ca orice autor care-si respecta cititorul, expun clar inca de la inceput intrebarea abordata si raspunsurile la aceasta. Daca doreai sa citesti ceea ce spui, nu trebuia sa citesti, or am anuntat clar de la inceput despre ce este vorba… de ce te-ai caznit asa? :)

    1. Andrei Reply

      //Spune sincer, tu ai ceva cunostinte si practica in drept? Eu am impresia ca nu prea.//

      Corecta impresie ai, eu sunt un meserias cu studii de zece clase sovietice. Apare intrebarea logica: in asa caz mai face sa discutam? Depinde. Articolul tau nu prea ajunge la nivelul unei analize pentru factorii de decizie, deci, ori tu faci parte din armata mulgatorilor de granturi si iti trebuie publicatii pentru CV (am impresia ca nu e asa) si in asa caz discutia e inutila, ori tu ai intentia prin publicatiile tale sa contribui la formarea opiniei publice si atunci trebuie sa cobori pina la nivelul cititorului si sa-l convingi.

      Totul ce tu spui despre acordurile dintre state (forma lor) este un adevar, o simpla constatare si exemplul meu cu contractul juridic a avut scopul sa evidentieze aceasta diferenta si sa sublinieze ca daca din start, intentionat, documentul este intocmit cu posibilitatea de a-l interpreta diferit atunci nu putem invinui pe cineva ca-l interpreteaza asa cum ii este convenabil. Deci, in viziunea mea, nu vad nimic eronat in interpretarea lui Snegur.

      // Chiar nu-ti dai seama cum a afectat desprinderea Transnistriei si pierderea a aproximativ 40% din economia tarii? Chiar nu intelegi unde am fi putut fi acum daca se acorda acel “statut special” Transnistriei de la inceput si dc nu s-ar fi manipulat in aceasta problema pentru a ignora si mai departe Transnistria si a ne tine in conflict/impas constant?//
      Imi pare rau dar aici tu esti pe o cale total gresita. Pentru situatia pe care astazi noi o avem conflictul transnistrean are un impact minor. Cauzele starii noastre, din punctul meu de vedere, sunt:
      1) Criza de identitate care impedica formarea unei societati civile capabila sa construiasca un stat. De ce ideile unioniste nu prind radacini la noi? – din simplu motiv ca la nivel statal nationalitatea predomina asupra etniei, romanii au trecut o cale lunga si complicata de la etnia de roman la nationalitatea roman, au trecuto fara noi, noi nu am luat parte la formarea acelui stat, din acest punct de vedere noi nu suntem romani, statul roman ne este strein. Unica sansa ca noi sa nu fim streini si vinetici la noi acasa este sa ne construim statul nostru.
      2) Lipsa persoanelor cu gindire de stat si necorespunderea sistemului politico-economico-social cu forma de guvernare. Noi pina in 1991 am trait in feodalism (ma refer nu la urss in general ci la moldova rasariteana), tatal meu pina in 1975 nu avea pasaport si pentru a da la abator un vitel crescut de el se ducea la “selsovet” dupa “spravca”, pe care putea sa-i dea, dar putea si sa nu-i dea. Cum putem noi in asa scurt timp sa trecem de la feodalism la republica parlamentara si sa mai avem si succes?!
      3) Factorul extern, mai precis coinciderea intereselor a doua parti diametral opuse in defavoarea noastra. Ma refer la rusia si romania. Rusia fiind in situatia cind nu mai poate stapini coloniile este cointeresata pe o perioada nedeterminata sa le tina in situatie de suspendare, sa le conserveze. Romania la rindul ei, la fel, fiind inca incapabila sa anexeze teritoriul pe care il socoate al sau, este cointeresata ca acest teritoriu sa nu progreseze, sa nu prinda radacini formatiunea statala, sa nu se formeze o natiune diferita de cea romana. Aici interesele au coincis si conflictul transnistrean este o gaselnita utila ambilor.
      Deci, este gresita parerea ca daca nu ar fi fost conflictul transnistrean la noi acum ar fi fost alt nivel de trai. In primul rind nivelul nostru corespunde capacitatii noastre de consolidare si formare al statului, in al doilea rind conflictul transnistrean este unul din multele instrumente ale cremlinului, in locul lui neaparat ar fi fost altul.
      Ar aparea intrebarea ca daca conflictul e creatura factorilor externi si rezolvarea lui depinde de factorii externi atunci de ce sa mai incercam a face ceva? Cred ca din considerente de lipsa de gindire statala factorii nostri de decizie incearca macar ceva foloase personale sa traga din acest conflict, in realitate trebuie de lucrat mult asupra consolidarii opiniei publice ca cu prima ocazie sa fim capabili sa ne folosim de greselile celor care au creat acest conflict.
      Deci, reesind din cele scrise mai sus, eu nu consider ca Snegur a facut o gresala strategica interpretind acordul asa cum a gasit de cuviinta, nu cred ca el (si succesorii) a avut vre-o sansa sa rezolve pozitiv acest conflict, iar gresala majora a tuturor guvernantilor (inclusiv si Snegur) este ca pe plan intern nu au lucrat absolut de fel.

  6. Octavian
    Octavian Reply

    Vedeti aici ultima mostra de “dorinta” de accelerare a “internationalizarii” conflictului http://thehill.com/blogs/congress-blog/foreign-policy/343526-an-east-west-flashpoint-that-needs-more-attention
    va duce asta la ceva bun? mergem iar pe muchie de cutit…
    In plus, asta mai demonstreaza fenomenul parazitismului (geo)politic: mulgi bani si sustinere din exterior si in tara faci ce vrei numai nu ce trebuie oamenilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>