[label shape=”” type=””] Vasile Ernu [/label]

 

Despre proiectul de ţară „Unirea Moldovei cu România” am scris înşiruind cîteva puncte la care preşedintele Traian Băsescu mi-a răspuns într-o formulă politicianistă. Esenţa reproşului meu este simplă: nu există niciun proiect, ci doar o strategie şi un joc propagandistic pe care Preşedintele îl joacă în vederea alegerilor ce vor să vină. Înţeleg. Însă jocul făcut de Preşedintele Băsescu la acest capitol este foarte periculos. După un astfel de joc riscant, după ce fumigena propagandistică îşi va pierde din putere, s-ar putea ca relaţiile dintre cele două state să capete multe nuanţe noi,  poate chiar o distanţare surprinzătoare. Dar nu aceasta ar fi cea mai mare problemă. O să punctez scurt cîteva din problemele importante pe care o astfel de atitudine o implică.

  • Cea mai mare problemă e că „falsul proiect” anunţat şi modul în care este el utilizat, anume ca instrument propagandistic, să producă pe termen lung ceea ce deja a şi făcut: radicalizarea diverselor grupuri din Republica Moldova care păreau să se fi calmat. Este mult prea evident că nimeni nu-şi pune problema asta la Cotroceni. Nimeni nu-şi pune problema că nişte banale fraze care la Bucureşti sînt spuse „la mişto” sau doar ca să creeze mici efecte electorale locale şi polemici de cîteva minute, la Chişinău să producă adevărate mobilizări de masă şi să împingă lumea din nou pe baricade. Consilierii Preşedintelui pe acest domeniu sînt fie inconştienţi, fie incompetenţi. Însă cu siguranţă este multă lipsă de responsabilitate cînd de dragul unui electorat destul de mic eşti dispus să destabilizezi o societate şi aşa destul de fragmentată, tensionată şi disperată. Cu astfel de strategii ai şanse mari să produci nişte explozii cu efecte riscante.
  • Acest tip de fumigenă, folosită de mai toate puterile lumii, dar ambalată în diverse problematici, mai produce un efect pervers: mai toată presa şi societatea încep să discute despre ceva iluzoriu, inexistent, lăsînd de o parte problemele cu adevărat importante acum. În Republica Moldova, această fumigenă „marca Cotroceni”, aparent nevinovată, are un efect mult mai puternic decît în ţară. E un soi de efect butterfly regional: cînd Cotroceniul sau Kremlinul face o glumă nevinovată legată de Moldova, la Chişinău se pot produce tragedii.
  • Şi apropo de glumă: basarabenii nu înţeleg şi nu au ureche pentru băscălie, dar asta nu înseamnă că nu au simţul umorului. Băşcălia este citită de basarabeni în cheie tragică. Pînă şi Caragiale e citit mai degrabă în cheie tragică. Personal mi-a trebuit ani buni ca să pot citi şi rîde la lecturi de tip Academia Caţavencu. Eu citeam ca fiind tragic acel umor. E o chestiune de cod cultural. Dar aceasta e o altă poveste.
  • A analizat cineva ce efect are asupra societăţii moldoveneşti mesajul unionionist tot mai agresiv al Preşedintelui? Ştie cineva în mod real cum vor reacţiona gruprile etnice atît de pestriţe sau chiar grupul etnicilor moldo-români care la rîndul lor se identifică etnic, cultural mult mai divers decît trîmbiţează unioniiştii de pe ambele maluri ale Prutului? Ne consultăm numai cu grupul de unionişti de dincolo de Prut, grup care este foarte mic, dar e adevărat, foarte zgomotos? Cu lucrurile acestea nu e de jucat într-un context şi aşa foarte fragil şi ferbinte.
  • Îşi pune problema cineva de la Cotroceni ce efecte are acest tip de „proiect politic” asupra grupurilor politice de la putere care şi aşa au o marjă de manevră politică destul de mică, sau asupra opoziţiei care e destul de puternică? De ce oare a reacţionat cum a reacţionat puterea de la Chişinău la mesajul unionist al preşedinteui Băsescu? Adică negativ. A analizat cineva riscurile politice pe care le poate crea în RM aceste joc? Şi nu vorbesc de Rusia, ci efectiv, de grupurile din Moldova.
  • Oare de ce mesajul lui Banciu a trezit atîta furie, reacţii cu nemiluita şi chiar proteste de stradă? Credeţi că acum cîţiva ani acest tip de mesaj ar fi creat tot atîtea reacţii? Cu siguranţă nu. Ar fi trecut neobservat. Ce este însă foarte important  în acest mesaj e următorul fapt: Banciu a transmis în esenţă mesajul Cotroceniului către Republica Moldova în formă de înjurătură. Voi îmi datoraţi ceva pentru că am chelutit mulţi bani cu voi. Vă mai amintiţi? De ce au recţionat atît de dur consilierii de la Cotroceni şi chiar Preşedintele la vizita recentă a premierului Leancă la Bucureşti, acesta nevoind să facă jocul Preşedintelui? De ce după aceea, cei de la Chişinău au trebuit să revină cu o declaraţie de mulţumire „pentru sprijinul acordat de preşedintele Băsescu Republicii Moldova” etc.? Pentru că tipul de mesaj şi practici instituite mai ales de Preşedintele Băsescu în legătură cu RM ţin de acest tip de raport: cel care plăteşte comandă muzica. Aşa că cei de la Cotroceni ar trebui să se gîndească de mai multe ori înainte de a face astfel de  de jocuri, pentru că efectele s-ar putea să fie catastrofale. Una e înjuratura lui Banciu care nu merită nicio recţie, şi cu totul altceva este jocul Preşedintelui care implică două ţări şi o relaţie delicată.
  • Interesant este că unioniştii şi patrioţii au ieşit în stradă să protesteze împotriva aberaţiilor lui Banciu, în faţa la B1, televiziunea cea mai Pro-Băsescu. Şi la fel de interesant e faptul că „oamenii Preşedintelui” au votat în CNA împotriva amenzii postului de televiziune proprezidenţiale în „cazul Banciu”.
  • Despre faptul că reacţionam numai cînd sîntem înjuraţi „noi” şi sîntem total insensibili la celelalte forme de discriminare pe care societatea românească le tolerează şi chiar le foloseşte cu prisosinţă, nu mai zic nimic. Citiţi aici la Petre Florin Manole: ”Lunga tradiţie a publicaţiilor şi discursului PRM, multe dintre emisiunile lui Mircea Badea şi toate emisiunile lui Banciu, mizeriile de pe scenă şi din afara ei ale Paraziţilor şi multe alte asemenea exemple dovedesc că stilul de exprimare infect nu este deloc o noutate în România. Vi se pare urât cum se vorbeşte despre moldoveni? Corect! Dar dacă în loc de moldoveni spunea evrei cred că se putea trece cu vederea, nu? Că doar s-a putut 20 de ani. (…) Pe cine înjură Radu Banciu? Moldoveni, femei, romi, ţărani. Vedeţi vreo noutate? Sunt grupuri favorite pentru articole negative în presă, pentru bancuri pe stradă sau pentru ura publică. Banciu nu e nici mai rău nici mai bun decât o parte importantă, poate chiar majoritatea societăţii româneşti.” 
  • Şi ca un cetăţean modest repet pentru „patrioţi”: nu am nimic cu existenţa unui astfel de proiect de ţară, regiune etc., ci doar, cred eu, nu aşa se face şi nu aşa se pune problema. Un astfel de proiect jucat pe cartea naţionalismului va deveni o catastrofă.