[label shape=”” type=””] Victor Chironda [/label]

Oricine ar candida și oricine ar învinge în viitoarele alegeri locale din Chișinău, situația actuală nu se va schimba tare mult.

Poate asfaltul va deveni un pic mai calitativ sau Primăria va pierde mai puține loturi de pămînt prin instanțe dar asta nu va însemna o schimbare esențială a sistemului de administrare a orașului.

De ce? Pentru că administrare înseamnă în primul rînd raspilul de bablos distribuirea banilor din bugetul public. Iar decizia de distribuire a acestor bani este prerogativa unui grup mic de oameni, pe care noi, chipurile, îi delegăm o dată la patru ani să se ocupe de această ”muncă silnică”.

Pîinea publică și cuțitul municipal

Primarul General, 51 de consilieri municipali (de fapt o majoritate de 26-27 de consilieri) și cîțiva șefi de Direcții municipale au atribuții legale de a decide cum, unde, cînd și cîți bani se alocă din bugetul public. Omit aici procedurile, pentru că ele sunt doar niște formalități făcute de ochii lumii pentru a da impresia că noi tot participăm la distribuirea banilor publici. Vezi exemplul ”consultărilor publice” ale Bugetului Municipal de acum o lună:

consultari

În realitate, cam 10-15 persoane cu atribuții legale sau cu influență politică reală se ocupă de distribuirea banilor chișinăuienilor. Bani care cu fiecare an devin tot mai mulți și mai mulți.

Dacă în 2009 bugetul municipal abia depășea 1,5 miliarde lei, în 2015 acesta se apropie de 3 miliarde lei.

Democrația reprezentativă presupune că noi, în cadrul alegerilor delegăm unor oameni dreptul să ne reprezinte, și inevitabil, să distribuie banii publici. Teoretic, ei trebuie să facă asta:

1. Transparent – așa ca publicul larg să aibă acces și să cunoască cîți bani, unde și de ce au fost alocați.

2. Argumentat – de ce banii au fost direcționați anume acolo și nu dincolo, în baza cărui studiu, prioritate, strategie sau politică.

3. Echilibrat – să nu suprafinanțeze sau subfinanțeze un serviciu public, un sector, un cartier sau un anume agent economic pe criterii politice, de rudenie sau în funcție de mărimea otkat-ului.

4. Reprezentativ – să reprezinte interesele acelor grupuri care i-au delegat acolo prin vot, în funcție de promisiunile preelectorale (pensionari, bugetari, tineri, șomeri, automobiliști etc.)

Cum se întîmplă asta în realitate nu voi descrie aici. Este suficient să vedeți ședințele CMC, saitul oficial al Primăriei și să faceți o plimbare prin oraș. Nici unul dintre principiile de mai sus nu este respectat, iar distribuirea banilor publici este departe de a reflecta adevăratele interese ale oamenilor.

Bugetul Participativ

Atunci cînd reprezentanții nu te mai reprezintă nu îți rămîine decît să te implici singur și să preiei controlul asupra situației. Așa au și făcut locuitorii orașului Porto Alegre, unul dintre cele mai populate oraşe din sudul Braziliei.

Ei au implementat Bugetul Participativ – un proces prin care cetăţenii îşi prezintă cererile şi priorităţile pentru administrarea urbană, influenţând, prin discuţii şi negocieri, modul în care municipalitatea face alocările bugetare.

Începând din 1989, toate repartiţiile bugetare pentru asistenţă socială din Porto Alegre au fost făcute numai la recomandarea delegaţilor populaţiei şi cu aprobarea consiliului local.

Bugetul participativ a dus la îmbunătăţirea serviciilor de utilitate publică din Porto Alegre. Conectările la reţeaua de apă şi canalizare, spre exemplu, au crescut de la 75% din totalul gospodăriilor în 1988, la 98% în 1997. În mai puţin de un deceniu, numărul celor care participă la alcătuirea bugetului a atins 40.000 pe an, ilustrând capacitatea BP de a spori gradul de implicare al cetăţenilor.

De atunci, BP a fost adoptat de sute de oraşe din întreaga lume şi chiar şi de unele guverne. Cu anumite deosebiri, bugetul participativ presupune adunări publice ce oferă cetăţenilor obişnuiţi şansa de a dezbate şi a exercita un oarecare grad de control asupra modului în care sunt cheltuiţi banii publici.

De la democrația reprezentativă la democrația participativă

Deși este un proces lung și complex în aplicare, bugetarea participativă (BP) este mai mult decît o administrare a orașului. Este o construire a comunității urbane în sensul cel mai direct, benefică mai ales pentru comunitățile post-sovietice.

Pentru că oamenii, locuitorii comunității sunt îndemnați să evolueze de la o societate de bebeluși, care așteaptă mereu ca ”cineva” (Președintele, guvernul, primarul, pretorul) să le schimbe scutecele, spre o societate de oameni maturi, implicați și responsabili. Pentru că sunt cîteva lucruri pe care le oferă bugetarea participativă:

1. Informare și transparență – având acces liber la informațiile de interes public, cunoscându-și drepturile și posibilitățile legale dar și problematica locală, oamenii pot să conteste dominaţia autorităţilor asupra alocării resurselor publice.

2. Includere și implicare – bugetarea participativă asigură participarea activă a diverselor pături ale societăţii civile într-un proces care, înainte de asta, nu-i implica decât pe aleşii locali. BP acordă întâietate săracilor în alocarea resurselor, căci aceştia constituie majoritatea populaţiei. Asta îi incurajează pe oameni să se implice în soluționarea problemelor locale.

3. Răspundere și responsabilitate ca să poată începe discuțiile cu oamenii despre dezvoltarea locală, administraţia trebuie să dezvăluie populaţiei care este situaţia economică şi financiară reală a municipalităţii. BP le oferă cetățenilor o platformă pe care aceștia îşi pot formula cererile şi pot afla în ce stadiu se află lucrările publice care le-au fost promise în anul anterior. Astfel, autorităţile sunt nevoite să acorde mai multă atenţie opiniei publice. Interacţiunea permanentă şi presiunea constantă a publicului contribuie la responsabilizarea întregului sistem.

4. Capacitatea de organizare localăînțelegînd că au pîrghii reale de schimbare, oamenii tind să se organizeze în grupuri și să își delegheze reprezentanți care le vor face vocea auzită. Acești reprezentanți trebuie să se asigure că alocările bugetare sunt făcute în baza unor necesități importante pentru comunitate, nu în baza unor interese individuale. Influenţa pe care astfel de grupuri cu o largă bază de susţinere o au asupra consiliilor locale pare să restrângă puterea celor câţiva aleși care domină, în genere, administraţiile publice locale.

Exemplu din regiune

Un model de bugetare participativă este orașul Cluj-Napoca din România. Primăria și Consiliul Local au ales să susțină și să dezvolte un buget participativ și acest lucru începe a da rezultate.

1483296_264651403687464_422354983_n

”La sfarsitul anului trecut am propus un proiect fara precedent in Romania – un proiect de buget participativ – prin care cetatenii vor avea oportunitatea de a decide cum sa fie cheltuita, pentru comunitate, o anumita suma de bani din bugetul orasului. Ca proiect pilot am propus sa incepem cu cel mai mare cartier al municipiului, Manastur, urmand sa facem tot posibilul pentru a ne asigura de reusita initiativei si extinderea ei la toate cartierele orasului… Vor urma o serie de alte intalniri cu reprezentanti ai societatii civile, consultari, dezbateri cu cetatenii s.a.m.d. Oricine doreste sa se implice in aceasta initiativa importanta pentru comunitatea noastra este binevenit.” Emil Boc, Primarul Municipiului Cluj-Napoca.

Bugetarea participativă se implementează și în marele orașe precum New-York sau Chicago. De fapt, cu cît orașul este mai mare, cu atît Administrația locală e mai departe de cetățeni. Iar cu cît legătura dintre AP și cetățeni e mai slabă, cu atît cheltuielile publice sînt mai netransparente și ineficiente.

963899_198150057004266_772721613_o

Bugetarea participativă în Chișinău. Cum e posibil?

Se poate începe cîte puțin. În primul rînd Primarul trebuie să accepte ideea că el nu are nici capacitatea administrativă, nici financiară să rezolve toate problemele din oraș și că are nevoie de ajutorul oamenilor. Iar Primăria și Consiliul Local, ca instituții publice, trebuie să deschidă ușa societății civile și să instituie o colaborare cît mai strînsă.

Deja în Chișinău activează peste 20 de organizații și grupuri de inițiativă focusate pe problematica dezvoltării urbane: Oberliht, Orașul Meu, Schuarul Cehov, Chisinau is me, Salvgardare, Chișinăul Terminat, StopHam, Восстановим Кишинев, Триумфальная арка, OldChisinau, ALGA și multe altele. Toate aceste organizații și grupuri sunt formate din cetățeni activi, care cunosc foarte bine problemele de care se ocupă și care și-au dovedit capacitățile și eficiența.

Pentru început, Primăria și CMC ar putea crea o platformă de colaborare cu societatea civilă și liderii locali care ar servi drept bază insituțională și legală pentru implementarea bugetului participativ. Ulterior, în fiecare an, să consulte repartizarea unei părți din buget cu această platformă.

Este nevoie doar de un primar și un consiliu care să vrea asta. Care să zică, uite, 10% din bugetul de investiții al primăriei va fi cheltuit așa cum vor cetățenii. În bază de proiecte depuse, sau în bază de concurs, sau în bază de consens. Așa cum bugetul pe proiecte ar fi deja făcut de cetățeni cu ajutorul organizațiilor, va fi puțin probabil să includă comisioane și alte taxe care intră în alte buzunare.

Dar mai important este că o astfel de inițiativă va determina diverse grupuri de oameni să acționeze, să se implice și să contribuie la soluționarea problemelor comune: de la infrastructura pietonală la transportul public și de la evacuarea gunoiului la organizarea sărbătorilor în oraș.

Faptul că suntem aproape de alegerile locale poate fi o oportunitate pentru promovarea acestei idei. Forțele politice și viitorii candidați deja își pregătesc planurile de campanie. Staff-urile lor deja lucrează la închegarea promisiunilor electorale.

Anume acum am putea promova ideea bugetării participative, astfel încît ea să se regăsească în toate programele de guvernare a viitorilor candidați și să fie una dintre marile lor promisiuni electorale, de care nu vor putea scăpa după alegeri.

Bugetarea participativă este unica metodă eficientă de a lărgi cercul oamenilor care au acces la distribuirea banilor publici. Iar asta este o premisă importantă pentru asigurarea unui proces de administrare publică transparentă și în interesul cetățenilor pe viitorii 4 ani.

A fi Primar, înseamnă să te ocupi de dezvoltarea orașului pentru bunăstarea locuitorilor acestui oraș. Iar Bugetarea participativă poate oferi posibilitatea fiecărui dintre noi să fie un pic de Primar :)

 articol preluat de pe blogul lui Victor Chironda cu acordul autorului.