[label shape=”” type=””] Vitalie Sprînceană [/label]

 

În loc de prolog.

Istoria e următoarea: niște șmecheri (organizați juridic într-o firmă, FINPAR INVEST SRL, administrată de un oarecare Ghenadie Sajin, însă despre care ziarele scriu că ar aparține lui Vlad Plahotniuc) vor să construiască un ditamai hotel cu 13 etaje chiar în Grădina Publică, pe terenul unde se află acum fosta cafenea Guguță.

Șmecherii se grăbesc – în luna decembrie au organizat, de mîntuială, niște consultații publice ale proiectului (care au fost anunțate cu doar o zi înainte!) și au trimis schițe la Consiliul Național al Monumentelor care a respins de cîteva ori proiectul.

La această etapă cîteva grupuri și inițiative civice s-au băgat pe fir și au cerut organizarea unor discuții publice corecte, anunțate din timp, cu participarea tuturor părților interesate. Primăria mun. Chișinău a dat curs cererii noastre și a dispus, la 23 ianuarie, desfășurarea consultațiilor pe data de 27 februarie (am obținut un termen de pregătire de peste o lună!), ora 14.00, în incinta Preturii Buiucani.

În perioadă premergătoare discuţiei am lansat, împreună cu alte cîteva grupuri de activişti şi cetăţeni implicaţi, o petiţie on-line în română şi rusă, al cărei scop era de a sensibiliza opinia publică în privinţa construcţiei hotelului. Petiţia a adunat deja vreo 400 şi ceva de semnături (o variantă în rusă a fost plasată pe un alt site, unde a fost semnată de aproape 200 oameni).

Elaborarea acestor petiții a avut şi scopul de a formula, concis şi clar, argumentele noastre împotriva construcţiei hotelului.

Am mers pe transparență atît în motivații cît și în argumente (e drept, am purtat cîteva discuții pe intern dacă ar fi bine să dăm chiar toată informația în public – ne gîndeam că ”oponenții” noștri ar putea vedea lista întreagă de argumente și s-ar putea pregăti excelent pentru discuții. Am decis totuși să publicăm toate considerațiile, atît de dragul transparenței și deschiderii, cît și de dragul publicului care poate nu a avut timp să urmărească cazul în întregime ori nu are o perspectivă completă a problemei.)

O scrisoare pierdută… la Uniunea Scriitorilor.

În dimineaţa zilei cînd urmau să aibă loc discuţiile publice, am sunat la Uniunea Scriitorilor din Moldova (USM) ca să vedem opinia lor. Le cerusem anterior, printr-o scrisoare pe hîrtie şi una electronică trimisă pe e-mail-ul preşedintelui USM Arcadie Suceveanu, vice-preşedintelui Teo Chiriac şi pe adresa electronică a USM (aşa cum sunt indicate pe site-ul oficial) să se expună public pe acest subiect. Cum viitorul hotel ar urma să se înalțe la vreo 100 m  de Aleea Clasicilor (cu Eminescu cu tot), ne-am gîndit că scriitorii n-ar fi tocmai interesați ca Aleea să fie mărginită de un șantier și ulterior, de un monstru de sticlă și beton…

Mi-a răspuns la telefon cineva de la secretariat, o doamnă care mi-a spus că scrisoarea pe hîrtie… n-a ajuns (deşi fusese depusă la USM încă la începutul lunii februarie). De pe e-mail-uri la fel nu a venit nimic.

Am tradus, pentru mine astfel: Uniunea Scriitorilor tace. Laş. Dar tace. Nu vrea să se pronunţe: o fi din cauza că nu are chef să se pună rău cu puterea și mai ales cu oligarhul din spatele hotelului care mai scapă din cînd în cînd cîțiva bănuți spre scriitori.

Nu că, aşa cum îmi reproşa cineva într-un schimb de mesaje pe facebook, aş fi aşteptat miracole de la USM, şi nici nu mă gîndeam că o să văd scriitori făcînd lanţuri vii în jurul Grădinii Publice. Cum însă noi – locuitori ai orașului, grupuri de activiști, inițiative civice – suntem prea puţini, prea slabi şi prea mici în comparație cu interesele de afaceri ce vor să construiască în Grădina Publică și care au în serviciul lor justiţia, consilieri lobişti (despre aceasta mai jos), pîrghii administrative  şi altele, ne-am adresat la USM pentru un ajutor simbolic. Pentru că încă mai credem că peniţa uneori poate învinge bărdiţa, pentru că ne gîndim că poate reuşim să convingem administraţia locală, agenții economici şi opinia publică că simbolurile sunt mai importante decît banii.

Deocamdată nu a ieşit nimic, dar vom mai trimite scrisori la USM şi la alte Asociaţii de creaţie (am scris și la Uniunea Artiștilor Plastici, tăcere și acolo).

Administraţia lipsă.

În petiția on-line am divizat argumentele noastre, pentru comoditate, în cîteva blocuri tematice: comunitar, cultural-simbolic, ecologic, economic, administrativ,  transport, social. Lista nu e completă, desigur: mai rămîneau în minte alte cîteva teme: juridică (o parte a presei şi a activiştilor vorbeau despre faptul că există un litigiu între unul din foştii proprietari ai cafenelei Guguţă şi actualul proprietar), una de securitate (hotelul cu pricina va fi chiar lîngă clădirea parlamentului, organul suprem al ţării).

Fiecare bloc tematic urma să se transforme într-un subiect aparte de discuţie cu responsabili la primărie (la această etapă, deși credem că Grădina Publică e un obiect cultural și simbolic de importanță națională așa că ar trebui să cooptăm la discuții și Guvernul) care ar fi răspuns la întrebările noastre.

La întrebările despre ecologie am fi dorit ecologi care să răspundă. La transporturi – cineva de la direcţiile şi serviciile municipale care se ocupă de transporturi şi ne-ar fi explicat care va fi impactul construcţiei şi amplasării unui asemenea obiectiv în plin centrul oraşului asupra sistemului de transport. Şi tot aşa.

Rolul acestor specialiști nu era de a transforma discuția în una de experți în care părțile fac schimb de argumente tehnice: orice dialog despre un asemenea obiect precum Grădina Publică nu poate fi menținut exclusiv în limitele tehnicității pentru că e prea mare încărcătura sa simbolică, și nici de a arunca discuția doar pe terenul expertizelor. Din contra, am dorit prezența responsabililor pentru că aceștia pun semnăturile finale ce vor permite/interzice construcția hotelului și am dorit ca ei să-și argumenteze semnătura în public, cu toate argumentele funcției și competențelor ce le au.

Socoteala de acasă însă nu se potrivește cu cea de la tîrg pentru că administrația locală a decis să continue tradiția de a organiza discuții de mîntuială așa încît, în loc de specialişti sau funcţionari publici care decid chestiunile astea şi-şi vor pune semnătura pe documente, la așa-zisele consultații au venit doar reprezentanţi ai proiectantului care au adus nişte desene colorate…

Asaltat din toate părţile în privința neseriozității cadrului de organizare a discuției precum și în privința extravaganței construcției, proiectantul s-a dezis rapid de hotel și a spus în genere că, de fapt, antreprenorul caută sugestii de la societatea civilă şi cetăţeni, că hotelul ar fi o idee printre altele și că societatea nu are decît să vină cu ceva alternative iar antreprenorul le va implementa.

Reprezentantul FINPAR INVEST SRL în genere a preferat să stea discret și cuminte, să tacă mîlc și să nu participe la discuție…

…și despretotvorbitorul Victor Gurău.

Dacă proiectantul și reprezentantul agentului economic s-au făcut că plouă și că discuția nu-i privește, hotelul a avut totuși un susținător aprins și convins: Victor Gurău, consilier municipal din partea PCRM. Dl. Gurău a încercat dintr-odată să acopere (fără prea mult succes!) absența structurilor abilitate ale administrației publice locale.

Rînd pe rînd dl. Gurău a vorbit ca ecologist, ca jurist, ca economist,  ca arhitect, ca inginer-proiectant, ca primar.

Nu a vorbit în calitate de antreprenor şi beneficiar al obiectului deși în anumite momente era atît de pasionat, atît de angajat, atît de părtinitor în favoarea construcţiei hotelului cu pricina încît antreprenorul se putea lipsi la aceste discuții atît de reprezentant cît și de inginerul-proiectant!

Mă rog, în calitate de consilier municipal şi cetăţean al orașului, dl. Gurău are dreptul şi libertatea deplină de a adopta orice poziţie, inclusiv cea de a susţine interesele unor businessmani dubioși care vor să construiască un ditamai hotel de 13 etaje în Grădina Publică.

Două domenii, însă, îi sunt inaccesibile. Primul este cel de expertiză-competenţe (dl. Gurau nu poate pretinde că e deopotrivă ecolog, economist, jurist şi că ar fi delegat cu abilităţi administrative în acest domeniu). Are o singură funcție, delegată prin vot: cea de reprezentant al voinței locuitorilor orașului. Și această funcție nu include ștampilarea/avizarea certificatelor ecologice, de exemplu.

Al doilea domeniu e cel al interesului public… Şi Victor Gurău nu a găsit încă (sper că nici nu găseşte!) o cale coerentă de a convinge că e în interesul orașului să fie construită o asemenea clădire în Grădina Publică (vînturatul pseudoargumentelor economice de genul: 50 milioane de euro investiții nu ține de argument pentru că nici nu-i clar de unde vin milioanele, nici de unde s-a luat cifra asta, nici care sunt costurile totale – economice, ecologice etc. – ale proiectului așa încît cele 50 milioane mitice să fie comparate cu ceva).

Despre anularea consultațiilor publice din 27 februarie.

Am făcut, la sfîrşitul şedinţei de ”discuţii”, o declaraţie prin care am declarat consultațiile  drept NULE şi NEVALABILE (spre marea tristețe a dlui. Gurău care ne tot convingea că nu avem dreptul să facem așa ceva. Ei și? Tocmai ne-am cîștigat acest drept!).

Ne-am anunţat intenţia de a solicita alte dezbateri, organizate corect şi cu participarea, pe de o parte, a tuturor părţilor ce au interese în prinvinţa acestui obiect (cetăţeni ai oraşului, societate civilă, anterprenor etc.) şi pe de altă parte, structurile abilitate ale administrației publice locale și centrale.

E un subiect pe care-l credem de importanță mai mult decît locală (la întîlnirile cu inițiativele civice am discutat și faptul că putem, la limită – dacă prietenii cu bani ai dlui. Gurău decid să continue aventura cu hotelul în Grădina Publică – să solicităm și implicarea altor instituții precum Guvernul sau, de ce nu, convocarea unui referendum local).

Grădina Publică trebuie păstrată intactă, ca bun public și colectiv accesibil tuturor.

P.S. Scurt dosar mediatic al discuțiilor.
Înregistrarea completă a întîlnirii pe site-ul privesc.eu
Declarația noastră în privința solicitării unei alte runde de discuții publice.

Au mai scris:
Victor Chironda. Jurnal de Chișinău. Vedomosti (rus). Diez.