Angoasă, dezamăgire, nedumerire și furie, acestea sunt sentimentele pe care turcii le încearcă în ultima perioadă sau mai exact în ultimile 3 luni, de cînd Banca Centrală a Turciei a luat decizia de a reduce ratele dobînzilor de bază. Drept urmare, valoarea lirei turcești a scăzut considerabil atingînd un nou nivel minim record de 16.42 lire pentru un dolar American (pentru ziua de duminică, 19 decembrie), record minim înregistrat ultima dată în 1970.

 De la începutul anului, moneda națională a Turciei a pierdut jumătate din valoarea sa, iar lucrurile par să nu se oprească aici.  Nivelul inflației a depășit 21 procente, ceea ce se traduce printr-o creștere exorbitantă a prețurilor produselor alimentare și a serviciilor publice, iar unii analiști economici prognozează o creștere a nivelului inflației de pînă la 30 procente. Situația din țară este una tensionată, oamenii au luat cu asalt casele de schimb valutar, preferînd să își păstreze economiile în valuta americană, euro sau aur. Mulți dintre aceștia cer angajatorilor să le fie plătite salariile în avans pentru a putea cumpără dolari sau euro, ceea ce atestă o neîncredere vădită a turcilor în propria valută națională.

Numan Kurtulmuș, vice-președintele partidului Justiției și Dezvoltării (partid care se află la guvernare din 2002 la guvernare) vede o „imoralitate” în faptul că cetățenii schimbă în valută banii pe care statul turc îi plătește în lire.[1] O bună parte din cetățenii turci preferă să ia credit de la băncile turcești în lire pentru a procura cît mai curînd posibil produse tehnice, imobiliare sau autoturisme, prețul cărora va crește inevitabil în viitorul apropiat. Sunt cazuri și mai extreme în acest sens. Mulți cetățeni turci împrumută credit de la bancă în lire (credit de care nu au nevoie, cu alte cuvinte) pe care îl convertesc imediat în dolari americani, euro sau aur, în speranța unui cîștig, chiar dacă vor trebui să achite ratele acestor credite. Acestea sunt unele dintre măsurile disperate ale cetățenilor turci pe care le întreprind aceștia în speranța evitării unei crize economice.


Puterea de cumpărare a produselor alimentare a scăzut considerabil, chiar și la renumitele piețe de cartier turcești, unde populația cu venituri mici și mijlocii fac de obicei cumpărături. Din cauza prețurilor foarte mari, oamenii nu mai cumpără legume și fructe în kilograme, ci în grame. Aceeași situație poate fi observată și în unele lanțuri de super market-uri, unde, spre exemplu crenvurștii nu se vînd întregi, ci pe jumătate.

Renumitul „simit”, covrigul turcesc considerat a fi „mîncarea săracilor” este o mîncare de stradă populară și ieftină. În unele zone ale Istanbulului acesta se vinde deja pe jumătăți, nu întreg, din cauza scumpirii exagerate, ajungînd la 2,5 lire. Oamenii sunt nevoiți să stea la cozi pentru a cumpăra pîine mai ieftină de la brutăriile deținute de primăriile orașelor și satelor.


Primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, considerat de mulți analiști politici turci ca fiind cel mai mare rival al lui Erdogan a declarat că: „aceste cozi nu sunt doar un semnal al unei crize economice, ci un semnal al căderii guvernului”, care demonstrează că este nevoie de schimbarea puterii politice în țară.[2]   

Economiștii turci, dar și cei străini avertizează, că dacă nu vor fi luate măsuri de redresare a situației, țara nu va putea face față acestei crize economice.

Ce face guvernul de la Ankara?

Președintele Turciei, Recep Tayip Erdogan salută politica financiară a Băncii Centrale a Turciei și prin declarațiile sale combative afirmă că astfel va putea cîștiga „războiul economic de independență” a țării.

Ce presupune acest război, pe care Erdogan îl repetă cu insistență? În opinia acestuia, politicile monetare aplicate de Banca Centrală vor stimula exporturile, investițiile și locurile de muncă, chiar dacă inflația a depășit 21 procente, iar devalorizarea lirei nu stă să contenească. Avertismentele economiștilor, pe care președintele turc îi numește „oportuniști” sau „acrobați financiari la nivel global”, de a majora ratele dobînzilor pentru a stopa devalorizarea lirei și a opri inflația nu par să-l convingă pe acesta să schimbe macazul. Încă în 2019, președintele Erdogan insista ca Banca Centrală a Turciei să scadă rata dobînzilor. Tot de atunci, președintele turc a concediat 3 guvernatori și 3 directori ai Băncii Centrale, pentru că s-au opus cu vehemență apelului acestuia.

Conform „canoanelor” economice internaționale, orice țară care se confruntă cu inflația crește dobînzile. În Turcia însă lucrurile se fac invers.

Mulți comentatori politici turci au comentat „enigma” care stă în spatele acestei politici monetare ca fiind una dintre politicile islamico-conservatoare ale regimului de la Ankara. Conform unui comunicat al Directoratului pentru Afaceri Religioase, Diyanet, dobînda este considerată a fi un păcat (tr.haram), pentru că contravine termenului de „drept personal”  specificat în sistemul de Drept și Morală Islamică. Dobînda duce la neglijarea sau desconsiderarea cotei de drept a oamenilor și oferă noi pîrghii de înșelătorie între oameni. Dobînda sau camăta duce nu doar la ratarea binecuvîntării proprietății, ci și a vieții.[3]  De altfel, președintele Erdogan descrie creșterea dobînzilor ca fiind „diavolul” care îi sărăcește pe săraci și îi îmbogățește pe bogați.

O altă explicație a scăderii ratei dobînzii este aplicarea de către guvernul conservator din Turcia a modelului de creștere și dezvoltare economică chinez. Prin pierderea valorii pe piața internă, autoritățile speră că lira turcească va fi deveni o monedă competitivă, care va mări exportul de mărfuri și va duce la creșterea locurilor de muncă. Economiștii afirmă că nu este corect să comparăm economiile acestor două țări, China fiind a doua economie națională la nivel mondial. Trecutul și experiența economică a Chinei nu are nimic în comun cu cea a Turciei.    

Economia Turciei se bazează pe importuri de bunuri, de materie primă și energie. Peste 90 la sută din necesarul de combustibili ai Turciei sunt importați din afara țării.  Deci mai întâi vor crește prețurile la importuri, abia apoi la exporturi, dar nu înainte de a afecta bugetul consumatorilor de rînd. 

Ce face opoziția?

În timp ce regimul de la Ankara nu pare dispus să își schimbe politicile, opoziția critică cu înverșunare acțiunile acestuia cerînd organizarea de alegeri anticipate. În ultimile zile tot mai des se discută ideea de a institui Stare de Urgență pînă la adoptarea unor măsuri reale de redresare a situației economice.

Turcii sunt cunoscuți în lume mai ales pentru spiritul lor combativ și întotdeauna au știut să ia atitudine sau să își exprime dezacordul în raport cu politicile și reformele implementate de guvernul turc. Și de această dată, turcii au ieșit în stradă în marele orașe ale Turciei, la Ankara și Istanbul. Dar protestele nu au luat amploare, așa cum se întîmpla în trecut, acestea fiind înabușite rapid de forțele de ordine și doar sporadic au fost subiect de știri. Se pare că rețelele sociale au devenit o alternativă a protestelor de stradă, acestea fiind o nișă de exprimare a sentimentului de indignare colectivă.


Reducerea veniturilor cetățenilor turci, dar și frica oamenilor de a deveni și mai săraci i-au făcut pe aceștia să ia cu asalt magazinele de produse alimentare și electrocasnice, dar și aici a fost introdusă o cotă anumită de cumpărare. Astfel unele maganize nu permit clienților să cumpere mai mult de 2 pachete de cafea sau țigări, 2 sticle de ulei sau alte produse nealterabile.


Mai mult, unii comercianți au scos din vitrine aceste produse, în speranța că le vor putea vinde mai scump o dată cu devalorizarea și mai mare a lirei. Oamenii fac stocuri de ulei, cafea, hîrtie de veceu, cu orice preț, o realitate pe care am putut-o observa înainte de pandemie, cînd turcii au golit rafturile magazinelor din frica de a rămîne închiși în case fără produse alimentare.

Cetățean turc în fața unui raft cu ulei. Fotografie capturată de autoare. 

 

Deprecierea monedei turcești a dus la creșterea vînzării numărului de imobiliare străinilor. Tot mai mulți cetățeni străini preferă să cumpere case în Turcia, aceștia obținînd automat cetățenia turcească, care le permite să desfășoare activități economice ca cetățeni ai Turciei. Din cauza embargoului impus Iranului, tot mai mulți iranieni investesc banii în sectorul imobiliar turcesc. Și vecinii bulgari au luat cu asalt magazinele și bazarurile din orașul Edirne, situat la 20 km de granița cu Bulgaria. Aceștia cumpără textile, detergenți și produse alimentare, la un preț destul de avantajos.

Ieri a fost anunțat care va fi salariul minim pe economie în 2022. Acesta a crescut de la 2826 lire la 4253 lire, fiind majorat cu 50 la suta, cea mai mare creștere de salariu minim în ultimii 50 de ani.  Acest lucru a ținut să îl anunțe chiar președintele Erdogan, cu toate că în anii trecuți noul salariu minim pe economie era anunțat de comisia de profil din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. 

În condițiile în care lira nu contenește să piardă din valoarea sa, iar prețurile la serviciile de bază cresc continuu, orice majorare de salariu este insignifiantă, pentru că ceea ce contează este puterea de cumpărare a banilor pe care oamenii îi dețin. Nu o spun eu, ci o spun regulile economice generale.

Situația financiară cu care se confruntă Turcia are un impact negativ psihologic puternic asupra turcilor și acest lucru poate fi simțit foarte ușor într-o societate în care multe familii sunt deja la limita subzistenței.

Turcia are cea mai tînără populație din Europa, dar fiecare al cincilea tînăr este șomer, acest indicator fiind și mai înalt în rîndul fetelor. Această criză va lovi cel mai tare în acest segment al populației pentru că tinerii sunt „motorul”, care poate asigura creșterea economică de lungă durată a unei țări. Prosperitatea unei țări înseamnă prosperitatea oamenilor acelei țări. O agravare a situației financiare a Turciei ar însemna retragerea și stoparea investițiilor străine, o criză geopolitică în regiune și o amenințare indirectă pentru statele europene, din moment ce Turcia este gazda cîtorva milioane de refugiați.  O adevărată criză însă ar avea loc atunci cînd turcii și-ar pierde complet încrederea în sistemul bancar turcesc și și-ar retrage economiile din băncile turcești. Pînă atunci, urmează să vedem dacă guvernul turc va  da dovadă de înțelepciune și maturitate politică.

REFERINȚE

[1] https://www.milliyet.com.tr/siyaset/numan-kurtulmus-devletin-kendisine-vermis-oldugu-turk-lirasini-gidip-dovize-yatirmak-bir-ahlaksizliktir-6659453

[2]https://www.duvarenglish.com/turks-wait-in-line-for-cheap-bread-as-inflation-eats-into-earnings-gallery-59795?p=4

[3] https://www.diyanet.gov.tr/tr-TR/Kisi/Baskan/11633/diyanet-isleri-baskani-erbas-faiz-haramdir-konulu-hutbe-irad-etti

 

Facebook Comments Box