ANALIZE RECENTE

Economia politică a crizei mortalității în țările post-socialiste

Gabor Scheiring

Supraviețuirea și moartea sunt cele mai importante mize ale vieții. Pandemia de coronavirus a accentuat acest truism. Mult înainte de începutul pandemiei fenomene precum scăderea speranței de viață și aprofundarea inegalităților în sănătate în zonele ce trec prin declin industrial au semnalat o criză existențială a aranjamentelor economice contemporane. Cercetările recente efectuate de Ann Case și economistul Nobel, Angus Deaton, laureat al Premiului, au atras atenția asupra stării de sănătate în declin a lucrătorilor din Rust Belt din America de Nord (n.tr. din engleză, centura de rugină – regiune situată în Nord-Estul și Vestul Mijlociu al SUA ce trece prin dezindustrializare).
Această observație a dat startul dezbaterii asupra fenomenului „deaths of despair” (din engleză morțile disperării – Case și Deaton 2020).

Case și Deaton susțin că această criză a mortalității este cauzată de către dezindustrializare, care reprezintă unul dintre „defectele cruciale ale capitalismului contemporan”, defecte  care sunt „frecvente”. În același timp, „America este pur și simplu liderul unui dezastru mai general, care între timp a prins rădăcini și în altă parte”. Într-adevăr, SUA nu este singura țară în care se întâmplă morțile disperării. 

Criza mortalității din țările post-socialiste oferă paralele istorice care ne permit să înțelegem mai bine fenomenul.
Actuala epidemie a morților disperării în rândurile clasei muncitoare din SUA poate fi analizată prin prisma experienței țărilor post-socialiste din Europa de Est, care se confruntă cu o asemenea criză deja de 30 ani, din momentul în care aceste țări au trecut la capitalism. 

Potrivit lui David Stuckler (2009), numărul deceselor în exces în Europa de Est ar fi fost de aproximativ 7.3 milioane în întreaga regiune între 1991 și 1999, dintre care 5 milioane în Rusia. Această estimare se situează la mijloc între cifra mai mică a UNICEF de 3.3 milioane pentru Europa de Est (UNICEF 2001) și estimarea mult mai mare de până la 6.1 milioane de decese în exces doar în Rusia (Rosefielde 2001). Chiar dacă speranța de viață s-a îmbunătățit după timpurile tumultuoase de la începutul anilor 1990, criza de mortalitate a lăsat răni de durată în țările post-socialiste, contribuind la apariția unor profunde inegalități de sănătate care continuă să existe până astăzi. Cu excepția foametei și a războaielor din istoria modernă, această criză reprezintă una dintre cele mai mari catastrofe demografice (Eberstadt 2010). După cum subliniază Case și Deaton (2020: 108), „compararea mizeriei de lungă durată a est-europenilor cu valul disperării care provoacă sinucideri și abuz de alcoolul și droguri în rândul americanilor albi mai puțin educați nu este o exagerare”.

Care sunt cauzele ce explică criza mortalității în țările post-socialiste?

Cauzele sunt multiple. În cadrul unui număr de studii care au alcătuit proiectul de cercetare privind privatizarea și mortalitatea (a se vedea Irdam și colab 2016 și Scheiring și colab 2020a pentru o prezentare generală a metodologiei și a modelului proiectului), am făcut claritate în privința cauzelor economice principale. Cercetările noastre privind literatura de specialitate arată (Scheiring și colab 2018b, Scheiring și colab 2019) că există consens între cercetători că criza de mortalitate în țările post-socialiste nu a fost legată de sistemul de sănătate, de poluare sau de malnutriție generată de sărăcie profundă. Toate aceste probleme i-ar fi lovit pe cei mai vulnerabili, pe vârstnici și pe tineri. Profilul crizei de mortalitate în țările post-socialiste scot în evidență centralitatea stresului și a disperării care a afectat bărbații din clasa muncitoare de vârstă mijlocie fără studii universitare, care au murit din ce în ce mai mult din cauza suicidului, a tulburărilor psihice, a atacurilor de cord și a abuzului de alcool.

Cercetătorii sunt de acord că consumul abuziv de alcool a fost o cauză proximală crucială a excesului de decese post-socialiste. Consumul abuziv de alcool a crescut numărul de atacuri cerebrale, de infarct, de ciroză și de accidente. Epidemiologii și sociologii sunt de acord că tranziția de la socialismul de stat la capitalism a fost un exemplu de schimbare instituțională extrem de brutal și a contribuit la creșterea consumului abuziv de alcool, consum care juca rolul de strategie de apărare sau escapism în fața stresului (Perlman și Bobak 2009: 1818; Walberg și colab. 1998).

Cu toate acestea, există un dezacord puternic cu privire la cauzele economice. Unii cercetători susțin că dezorganizarea economică a provocat stres și disperare, fiind responsabilă de comportamente negative și stări proaste de sănătate. De exemplu, în Ungaria, între 1988 și 1995, aproape fiecare a doua (!) persoană angajată în industrie și-a pierdut locul de muncă. Aceasta înseamnă mai mult de 40% dezindustrializare în șapte ani; nicăieri altundeva în lume nu veți găsi un colaps atât de rapid al industriei. În același timp, la începutul anilor 1990, Ungaria avea unul dintre cele mai dezvoltate regimuri de asistență socială din regiune, care salva multe vieți. Alți cercetători cred că politicile economice și sociale nu au nimic de-a face cu aceste decese. De fapt, consumul abuziv de alcool moștenit ca parte a unei culturi disfuncționale muncitorești și politicile populiste de alcool ar fi fost factorii cheie (Bhattacharya 2013, Treisman 2010).

Un studiu de pionierat care este citat foarte des a susținut că privatizarea în masă a fost un factor crucial al politicii economice care a condus la excesul de decese în Rusia (Stuckler și colab. 2009). Economiștii au atacat rapid acest argument (Earle și Gehlbach 2010). 

Ca răspuns, am lansat proiectul Privatizare și Mortalitate utilizând un model cvasi-experimental. Într-unul dintre studii, am arătat că sistemul de proprietate de stat pare să fi protejat sănătatea mai bine în comparație cu regimul de proprietate privată instituit în Ungaria prin procesul de privatizare (Scheiring și colab 2018a). Am colectat date pe mai multe niveluri referitoare la Ungaria între 1995 și 2004, la nivel de oraș, de companie și nivel individual, pentru a evalua relația dintre forma de proprietate dominantă într-un oraș și mortalitate. Am grupat orașele în trei categorii de proprietate: proprietate predominant de stat, proprietate privată a capitalului național și proprietate privată străină. Am făcut sondaje în rândul populației acestor orașe pentru a colecta date despre starea vitală și alte caracteristici ale rudelor respondenților la sondaj. Am colectat date despre 78 622 persoane din cele 52 de orașe, dintre care 27 694 au fost considerate eligibile. Am evaluat relația dintre proprietatea dominantă și mortalitatea la nivel individual. Am folosit modele de supraviețuire discrete în timp la nivel de oraș și la nivel individual ajustate pentru a lua în calcul și alți factori de influență posibili. 

După ajustarea multivariabilă, am constatat că femeile care trăiesc perioade îndelungate în orașe în care predomină proprietatea de stat au șanse semnificativ mai mici de a muri decât femeile care trăiesc în orașe dominate de proprietatea privată a capitalului național. Femeile au fost suprareprezentate în sectoarele cu proprietate de stat în comparație cu populația generală, ceea ce ar putea explica acest efect al privatizării în funcție de gen.

Într-un alt studiu bazat pe sondaje efectuate pe indivizi din mai multe orașe din Rusia și în cadrul căruia am folosit o metodologie similară cazului ungur, am reușit să confirmăm relația dintre privatizarea în masă și mortalitate (Azarova și colab. 2017). Am intervievat rudele supraviețuitoare ale persoanelor care au trecut prin tranziția post-comunistă pentru a afla caracteristicile demografice și socio-economice ale părinților, fraților și partenerilor bărbați. Am intervievat rude în 20 de orașe monoindustriale din partea europeană a Rusiei. Am comparat zece orașe cu privatizare rapidă și zece orașe cu privatizare lentă, selectate în baza scorului de predilecţie. În orașele selectate, s-au făcut sondaje în care respondenții au furnizat informații despre starea lor vitală, despre caracteristicile socio-demografice și socio-economice ale gospodăriilor lor și despre comportamentele legate de sănătate ale rudelor lor. Am calculat ratele  standardizate indirecte de mortalitate în funcție de vârstă în orașele cu privatizare rapidă și lentă, iar apoi, în analize multivariate, am calculat ratele raportului incidenței proporționale Poisson pentru a estima efectul privatizării rapide asupra riscului de mortalitate din toate cauzele. Am constatat că privatizarea rapidă a fost într-adevăr puternic asociată cu rate mai ridicate ale mortalității printre bărbații în vârstă de muncă.

Într-o cercetare publicată recent arătam că dezindustrializarea ar putea fi un alt factor determinant crucial (Scheiring și colab. 2021). Ne bazăm pe un nou set de date multinivelar, care încadrează supraviețuirea și modele de date cu efecte fixe bidirecționale ce acoperă, în perioada 1989-1995 date despre 42 800 de persoane și 52 de orașe din Ungaria și 514 orașe de dimensiuni medii din partea europeană a Rusiei. 

Rezultatele arată că există o asociere semnificativă între dezindustrializare și mortalitatea masculină în ambele țări, asociere mediată direct și indirect de un comportament negativ de sănătate (abuzul de alcool) ca strategie disfuncțională de combatere a stresului. Ambele țări s-au confruntat cu o dezindustrializare severă, dar politicile sociale par să fi compensat efectul negativ al pierderii mai dramatice de locuri de muncă din Ungaria asupra sănătății. În plus, programul de privatizare rapidă în masă a Rusiei a făcut ca criza mortalității să fie mult mai gravă decât în țările cu o privatizare mai graduală, cum ar fi Ungaria.

Sursă: Scheiring și colab. 2021

Într-un studiu pe aceeași temă demonstrăm, de asemenea, că argumentele care doresc să reducă criza mortalității post-socialiste la o politică greșită a alcoolului și la o cultură disfuncțională a consumului de alcool în rândul clasei muncitoare nu rezistă examenului empiric (Azarova și colab. 2021). Abuzul de alcool a fost în primul rând un rezultat al stresului creat de dezorganizarea economică și nu de politica populistă a alcoolului, de sfârșitul campaniei anti-alcool a lui Gorbaciov sau de scăderea relativă a prețului la vodcă în Rusia, așa cum au sugerat unii economiști (Bhattacharya 2013, Treisman 2010). În contrast constatările noastre care leagă privatizarea de mortalitate iau în calcul campania anti-alcool și accesibilitatea alcoolului.

O altă cercetare publicată recent, realizată în baza a 82 de interviuri despre istoria vieții  lucrătorilor din fostele zone industriale ale Ungariei, cartografiază mecanismele care leagă dezorganizarea economică de problemele individuale de sănătate prin dezagregarea comunității, inegalitate, precaritate și distrugerea serviciilor (Scheiring et al 2020b). Dezindustrializarea favorizează emergența unor procese individuale și sociale care afectează sănătatea prin creșterea stresului și erodarea resurselor necesare pentru a face față. 

Atunci când vorbesc despre dezindustrializare ca fiind o cauză fundamentală a sănătății proaste, sociologia economică și economia politică au un potențial mare de a contribui la politici mai bune, bazate pe evidență, pentru a îmbunătăți sănătatea populației prin reducerea tensiunilor economice fundamentale.

Durkheim(2002 [1897]: 207) a concluzionat că „ori de câte ori au loc reajustări serioase în ordinea socială, indiferent dacă acestea se datorează sau nu unei creșteri bruște sau unei catastrofe neașteptate, bărbații sunt mai înclinați spre autodistrugere”. Engels (2009[1845]: 106) a surprins un alt mod în care schimbarea economică poate duce la mortalitate: „Când societatea plasează sute de proletari într-o astfel de poziție, în care ei inevitabil se confruntă cu o moarte prea timpurie și nefirească; când societatea lipsește mii de oameni de chestiile necesare vieții, îi plasează în condiții în care nu pot trăi și permite ca aceste condiții să dăinuie, această faptă este omucidere”. 

Criza de mortalitate în țările post-socialiste din anii 1990 și decesele actuale ale clasei muncitoare cauzate de epidemia de disperare sunt dovezile acestor perspective îndrăznețe.

Doar analize și politici la fel de îndrăznețe pot preveni decesele similare în exces. Politicile sociale și economice care abordează cauzele fundamentale ale stresului și disperării pot îmbunătăți starea sănătății și pot salva vieți.

REFERINȚE:

Azarova, Aytalina, et al. (2017), ‘The effect of rapid privatization on mortality in mono-industrial towns in post-Soviet Russia: a retrospective cohort study’, The Lancet Public Health, 2 (5), e231-e38.

Azarova, Aytalina, et al. (2021), ‘Did Alcohol Policy Really Cause the Postsocialist Mortality Crisis? Revisiting the Rebound and Affordability Hypotheses’, (University of Massachusetts, Amherst: Political Economy Research Institute (PERI), Working Paper Series, Number 540).

Bhattacharya, Jay, Gathmann, Christina, and Miller, Grant (2013), ‘The Gorbachev Anti-Alcohol Campaign and Russia’s Mortality Crisis’, American Economic Journal: Applied Economics, 5 (2), 232-60.

Case, Anne and Deaton, Angus (2020), Deaths of Despair and the Future of Capitalism (Princeton: Princeton University Press).

Durkheim, Émile (2002[1897]), Suicide: A study in sociology (London & New York: Routledge Classics).

Earle, John S. and Gehlbach, Scott (2010), ‘Did mass privatization really increase post-communist mortality?’, The Lancet, 375 (9712), 372.

Eberstadt, Nicholas (2010), ‘The Enigma of Russian Mortality’, Current History, 109 (729), 288.

Engels, Friedrich (2009[1845]), The Condition of the Working-Class in England (Oxford: Oxford University Press).

Irdam, D., et al. (2016), ‘Mortality in Transition: A Multilevel Indirect Demographic Cohort Study PrivMort’, BMC Public Health, 16 (672), 1-8.

Perlman, Francesca and Bobak, Martin (2009), ‘Assessing the Contribution of Unstable Employment to Mortality in Posttransition Russia: Prospective Individual-Level Analyses From the Russian Longitudinal Monitoring Survey’, American Journal of Public Health, 99 (10), 1818-25.

Rosefielde, Steven (2001), ‘Premature Deaths: Russia’s Radical Economic Transition in Soviet Perspective’, Europe-Asia Studies, 53 (8), 1159-76.

Scheiring, Gábor, et al. (2018a), ‘The gendered effects of foreign investment and prolonged state ownership on mortality in Hungary: an indirect demographic, retrospective cohort study’, The Lancet Global Health, 6 (1), 95-102.

Scheiring, Gábor, et al. (2018b), ‘The wounds of post-socialism: a systematic review of the social determinants of mortality in Hungary’, Journal of Contemporary Central and Eastern Europe, 26 (1), 1-31.

Scheiring, Gábor, et al. (2019), ‘Cross-Country Evidence on the Social Determinants of the Postsocialist Mortality Crisis in Europe: A Review and Performance-Based Hierarchy of Variables’, Sociology of Health & Illness, 41 (4), 673-91.

Scheiring, Gábor, et al. (2020a), ‘Analyzing the Health Impact of Economic Change: Insights From a Multilevel Retrospective Cohort Study’, (doi: https://dx.doi.org/10.4135/9781529711189: SAGE Research Methods Cases: Medicine and Health).

Scheiring, Gábor, et al (2020b), ‘Deindustrialization and deaths of despair: mapping the impact of industrial decline on ill health’, (University of Massachusetts, Amherst: Political Economy Research Institute (PERI), Working Paper Series, Number 530, November 30, 2020).

Scheiring, Gábor, et al. (2021), ‘Deindustrialization and the Postsocialist Mortality Crisis’, (University of Massachusetts, Amherst: Political Economy Research Institute (PERI), Working Paper Series, Number 541, April 2021).

Stuckler, David (2009), ‘Social Causes of Post-Communist Mortality: A Macro-Sociological Analysis [dissertation]’, (Cambridge, UK: University of Cambridge).

Stuckler, David, et al. (2009), ‘Mass privatization and the post-communist mortality crisis: a cross-national analysis’, The Lancet, 373 (9661), 399-407.

Treisman, Daniel (2010), ‘Death and prices: The political economy of Russia’s alcohol crisis’, Economics of Transition, 18 (2), 281-331.

Walberg, Peter, et al. (1998), ‘Economic change, crime, and mortality crisis in Russia: regional analysis’, BMJ, 317 (7154), 312-18.

 

Articolul a apărut, cu titlul The political economy of the post-socialist mortality crisis pe platforma LeftEast și a fost tradus din limba engleză de Cristian Velixar. 
Imagine de fundal: Nóra Ugron / @norkadorkaa

Gabor Scheiring este economist, fost deputat în Parlamentul Ungariei, autor al cărții The Retreat of Liberal Democracy (Palgrave, 2020).

Despre autor

Platzforma Redacția

Lasa un comentariu