Recunosc că uneori mă simt contrariat. Există momente în care înțelegi ce se întîmplă și momente în care totul este atît de complicat sau informațiile parcelare vin de peste tot în același timp așa încît nu îți rămîne decît să iei act de ele și să aștepți ca lucrurile să se clarifice. Asta în timp ce situația evoluează și, în cazul pandemiei, se degradează. 

Reacțiile și răspunsurile care îmi vin de la alți medici din oraș, de la infirmiere, de la învățători, de la muncitori salariați, de la părinți – toate scot la iveală dificultățile cotidiene ale fiecăreia, dar nu oferă un tablou coerent și complet, ci doar o tendință generală. Oamenii confruntă situația cum pot, dar aceasta le apare confuză, incomprehensibilă și disperată pentru unii. Nici unul din mesajele pe care le primesc nu abundă în optimism. Și totuși oamenii se țin încă. Și aș vrea să repet asta, pentru că în marasmul acestei crize sanitare este important să ținem capul sus: francezii sînt rezilienți și majoritatea dintre ei/ele dar dovadă de o răbdare, o bunăvoință și o înțelepciune a cotidianului pe care le găsesc admirabile. 

Pseudo-tribunii în halate albe

Nu pot suporta, și nu am putut vreodată, pe acești pseudo-tribuni în halate albe care strigă ”Nu vă relaxați, sînteți iresponsabili!”. Pentru că, fiind bombardată cu minciuni și cu îndemnuri contradictorii de la începutul crizei sanitare, majoritatea populației a dat dovadă de demnitate și a găsit resurse să se adapteze și să reziste. Unii au cusut măști pe care le-au dat celor cărora le lipseau – măști din acestea au ajuns și în comisariatele de poliție și chiar în spitale. Alții și-au ajutat vecinii mai în vîrstă sau mai fragili. O să repet: ca medic generalist, pe durata a mai multe săptămîni de pandemie, am fost ajutat, protejat și susținut mai mult de locuitorii orașului meu decît de autoritățile statului.
Aflat într-o vizită la Gers, președintele Macron a declarat pe 18 septembrie că ”dacă fiecare își face partea sa, putem învinge virusul…Trebuie ca fiecare să se responsabilizeze și să continuăm să explicăm și să dăm indicații fără a culpabiliza sau infantiliza.” Intenția este lăudabilă și personal sînt tentat să-i dau ascultare. Dar ea este, așa cum vom vedea, insuficientă.
”Dacă fiecare își face partea sa.” Da, fiecare din noi poate să își facă partea sa. Să poarte o mască. Pentru a se proteja, pentru a-i proteja pe alții. Cred că are rost să repetăm lucruri simple, de bază. Măștile nu sînt un subiect politic și nu ar trebui să fie. Nu trăim în America lui Trump unde, pentru multă vreme, a nu purta o mască însemna a fi un ”bărbat adevărat” și dur. A purta o mască nu înseamnă a fi slab sau a face parte din turmă. A purta o mască înseamnă a face parte din cei care gîndesc că societatea există. A purta o mască înseamnă că, chiar dacă sînteți tînăr și aveți o sănătate excelentă, vă pasă de cei care nu sînt nici tineri și nici nu au sănătate excelentă. 

Aiurelile glorioase de pe ecranele televizoarelor.
Să fiți siguri că nu prea aveți susținere și ajutor în efortul de a fi onest și grijuliu. Nu sînteți ajutați de vînzătorul/-oarea de la magazinul din cartier care poartă de patru luni masca sub nas de parcă nările sale nu ar face parte din căile sale respiratorii. Nu sînteți ajutați de inși ca Didier Raoult care după ce încă la începuturi își acuza criticii că ignoră lecțiile cercetătorilor din Asia (care recomandau purtarea obligatorie a măștii) a ajuns să afirme că nu vrede în ”fabula” transmiterii pe cale respiratorie a coronaviruslui și că, în opinia sa, contaminarea se face exclusiv prin intermediul mîinilor. Nu sînteți deloc ajutați nici de aiuriții pe care televiziunile îi invită pentru a-i lăsa să îndruge istorii halucinante despre cum măștile ar face parte dintr-un complot reptilian illuminate a cărui scop este să vă vaccineze și să vă introducă în organism cipuri pentru tehnologiile 5 G. 
Deci iată ce puteți face de la nivelul personal, oricare ar fi acesta. Purtați mască în transport și în locurile închise. În magazine și la locul de muncă. Pe stradă purtarea măștii nu este obligatorie, cu excepția zonelor cu concentrare masivă de oameni, dar guvernul francez oricum a introdus obligația asta, împotriva bunului simț, pentru a evita pe cît de mult posibil abordarea chestiunii contaminării la locul de muncă și la școală.
Purtați o mască. De asemenea trebuie să încetăm cu culpabilizarea celor care și-o mai scot din cînd în cînd. După cum zice grupul de medici ”Stop scuipatului”, creat în martie și care pleda pentru purtatul măștilor de către populați în timp ce guvernul nostru zicea că asta ar fi inutil și contra-productiv: ”A purta orice chestie e mai bine decît nimic. A avea o protecție la gură și la nas e mai bine decît nimic. Nu e vorba de o situație binară – inutil sau util, ci de o diminuare a probabilității transmisiunii viruslui. Măsura cea mai importantă (încă și întotdeauna) este ca cît mai multă lume să poarte măști în spațiile publice (toate spațiile publice închise, dar și străzile pietonale cele mai aglomerate, piețele etc.” Studiile recente confirmă faptul că purtatul unei măști minimizează cantitate de virus pe care o inhalați chiar și cînd sînteți infectat.
Dacă vă atingeți masca nu e grav- nu cauzați prin asta o apocalipsă sanitară la scară internațională. Sînteți în sînul populației generale în transport și la birou. Nu sînteți un chirurg în blocul de operație. Evitați să vă jucați cu masca, dar să știți că nu e o crimă dacă o atingeți involuntar. 

Decizii incoerente.
Copiii reprezintă găurile din acest sistem de protecție. Am insistat și am luptat pentru purtarea obligatorie a măștii în școală, între alte măsuri (angajarea unor învățători suplimentari, posibilitatea învățămîntului la distanță) nu pentru că sîntem monștri care își doresc mult să pedepsească tinerii și să încetinească dezvoltarea lor, ci pentru că copiii mai mici de 10 ani pot să se contamineze și să contamineze indiferent dacă sînt simptomatici sau asimptomatici. OMS și Unicef recomandă purtarea măștii cu începere de la vîrsta de 6 ani în regiunile de circulație virală. În Franța însă autoritățile au rămas blocate pe un studiu al Societății Franceze de Pediatrie care afirma că copiii nu sînt contaminanți pentru părinți…pornind de la observații realizate pe durata carantinei, într-un moment în care școlile erau închise.
Această negare a contaminării adulților de către copii pare să fie o trăsătură specifică franceză.
Probabil în alte părți copiii sînt altfel.
Ori virusul e diferit.
Sau pediatrii.
Dragi/-e părinți și profesori, nu sînteți ajutați de aceste decizii pentru că ele sînt incoerente. Copiii cu vîrsta mai mică de 11 ani, zic autoritățile, nu poartă măști pentru că ei nu ar transmite virusul dar în același timp bunicilor acestora li se interzice să îi ia de la ieșirea din școală. Să înțeleagă cine și ce vrea.
Mai mulți învățători mi s-au plîns de sarcina zilnică imposibilă care este obligația elevilor de a se spăla pe mîini cît mai des la unicul lavoar al clase, sau imposibilitatea materială și spațială de a asigura distanțarea, igiena și aerisirea la cantine, de exemplu. Însă ministrul educației este vorbăreț atunci cînd afirmă cu aplomb că sistemul educațional este gata să înfrunte pandemia, și taciturn și de negăsit atunci cînd trebui să răspundă unor întrebări concrete ale părinților și învățătorilor.
Revin încă o dată la îndemnul președintelui: ”Dacă fiecare își face partea sa, noi putem învinge virusul..” Da, noi avem o responsabilitate individuală în fața acestei crize sanitare, dar totodată facem parte dintr-o societate democratică, cu un un guvern a cărui rol, a cărui ”parte” este să ia decizii coerente și să se asigure că ele sînt aplicabile, ceea ce nu este cazul.

Aerosolii.
Sînt lucruri pe care oricine le poate face. Igiena mîinilor este indispensabilă. Dar mai ales aerisirea. Negaționismul îndelungat practicat de o mare parte a comunității științifice și a politicienilor față de posibilitatea infectării prin aerosoli se face vinovat de faptul că, chiar dacă existența sa este admisă, o mare parte din oameni nu înțeleg despre ce e vorba și nu înfrăznesc să întrebe pentru a nu fi luați de proști.
Atunci cînd respirați, cînd vorbiți, cînd cîntați, dacă sînteți infectat excretați prin nas și gură un nor de aer încărcat cu particule virale, care stau suspendate în fața Dvs. Dacă rămîneți nemișcat, așezat la o masă de exemplu, acest nor invizibil va deveni din ce în ce mai dens și va crește ajungînd să cuprindă și persoanele care stau alături, chiar dacă ele respectă distanța de securitate de un metru și jumătate. Mai multe studii retrospective au confirmat acest mod de contaminare – la un cor în SUA, într-un autobuz în China. Anume această posibilitate de contaminare prin aerosoli (care e diferită de scuipat, de spută și de strănut) ne-a făcut să cerem utilizarea măștilor la locul de muncă, în școli și să recomandăm aerisirea naturală frecventă. Pentru că, dacă în jurul locului în care stați așezat există un curent de aer natural (care nu trebuie să fie furtună), norul viral din jurul Dvs va avea tendința să se disipeze, să se evacueze și nu va fi suficient de contaminant pentru a infecta alte persoane.
Nu sînteți chiar lipsiți de apărare în fața acestui virus. Fiecare dintre noi, prin faptul că se protejează, că îi protejează pe alții, contribuie la evitarea contaminărilor, contribuie la diminuarea gravității, contribuie la evitarea blocării sistemului de sănătate, contribuie la salvarea unor vieți. Dacă copii de 8 ani o pot face, chiar dacă imperfect, voi tot o puteți face. Și mai puteți refuza să cădeți în capcana falsei dileme ce împarte lumea în ”tiranii principiului de precauție” și ”pragmatici”.
Țineți-vă nasurile sub măști. 

Christian Lehman este scriitor și medic în Yvelines.
Articolul a apărut în limba franceză în ziarul Liberation.
Traducere din limba franceză de Vitalie Sprînceană.