Dumnezeu și Statul este unul dintre cele mai importante titluri ale literaturii anarhiste clasice. Primii editori ai textului (apărut inițial la Geneva, în 1882), Carlo Cafiero și Élisée Reclus, au alcătuit într-o bună măsură ei înșiși lucrarea, începând cu titlul (care nu-i aparține lui Bakunin) și continuând cu selecția și aranjarea fragmentelor, care făceau parte, de fapt, dintr-un manuscris mai amplu, rămas însă neterminat. Abia în 1908 o versiune completă (și corectă) a textului a fost publicată în volumul de Opere îngrijit de James Guillaume. 

Cu toate complicațiile și aventurile restituirii sale, Dumnezeu și Statul rămâne o lucrare importantă și revelatoare atât în ceea ce privește evoluția ideilor și practicilor anarhiste, cât și pentru înțelegerea rolului determinant pe care l-a avut în această privință Mihail Bakunin.

Însemnătatea activității și operei lui Bakunin nu e de găsit în articularea vreunui sistem teoretic inedit, ci în capacitatea sa de a schița în mod convingător o serie de principii generale ‒ filozofice, etice, politice ‒ și de a sintetiza astfel o viziune specifică anarhismului. Prin forța intuițiilor și a convingerilor sale, dar și prin magnetismul său personal, Bakunin a reușit să exprime această viziune aparte într-o formă exemplară, concretă, vie. Meritul său nu este însă de a fi unificat sau de a fi dat o configurație definitivă, canonică ideilor libertare, ci, dimpotrivă, e în primul rând acela de a fi făcut posibilă multiplicarea experiențelor și discursurilor anarhiste, de a fi inspirat numeroasele lor „rătăciri” și asamblaje ulterioare. Mai mult, odată cu Mihail Bakunin, anarhismul a încetat să mai fie o simplă doctrină filozofică, susținută de câțiva intelectuali radicali, așa cum fusese în mare parte până atunci, și a renăscut ca teorie și practică a acțiunii revoluționare, câștigând în scurt timp și o largă răspândire populară. 

Ediții românești ale lucrării lui Bakunin

Dacă prima traducere în limba română (azi pierdută) a fost tipărită în 1885 la Focșani, a doua ediție românească a apărut abia în 1918, tălmăcirea aparținându-i lui Panait Mușoiu. Aceasta este, de altfel, și varianta reeditată în 2019 de colectivul Pagini Libere.  Celelalte două ediții au apărut în anii 2000: una în 2001, iar cealaltă în 2008, ambele la Timișoara. Aceste variante sunt însă simple redări ale textului, fără alte informații legate de lucrare, de recepția ei sau de contextul în care a apărut. 

Dumnezeu și Statul de Panait Mușoiu

Ediția alcătuită de anarhistul Mușoiu este remarcabilă din mai multe motive. În primul rând, traducerea publicată în 1918 este singura versiune în limba română alcătuită de un bun cunoscător al istoriei anarhismului și, în același timp, al scrierilor lui Bakunin. În plus, ediția scoasă de editorul libertar este cu adevărat unică, nu numai în comparație cu traducerile existente în limba română, ci și față de versiunile de referință ale textului. Ambiția lui Mușoiu fusese aceea de a alcătui o ediție cât mai completă, menită să devină nici mai mult, nici mai puțin decât un etalon pentru toate versiunile ulterioare. Ediția românească din 1918 a ajuns astfel să aibă un număr aproape dublu de pagini, dar și o structură destul de diferită față de celelalte ediții, Panait Mușoiu introducând în traducerea sa paragrafe extinse dintr-o altă lucrare a revoluționarului rus, Considerații filozofice despre fantoma divină, despre lumea reală și despre om

Nu în ultimul rând, traducerea lui Mușoiu a apărut într-un context istoric și social frământat, marcat de revoluția din Rusia, de sfârșitul ocupației germane, de lipsuri și de represiune, dar și de speranțele trezite de noul stat român, a cărui suprafață se dublase. Publicând un text care denunța tocmai „superstiția statului”, caracterul său opresiv, mistificator și nefast, Panait Mușoiu punea un neplăcut bemol la corul triumfalist al celor care, din vârful unei cumplite hecatombe de vieți omenești, sărbătoreau în numele statului, națiunii și lui Dumnezeu o amăgitoare unire. Nici că-și putea alege un moment mai propice și o scriere mai nimerită „cuviosul Panait”.

Dumnezeu și Statul: 1918-2019

Cu toate că scopul nostru principal a fost reeditarea traducerii din 1918, în volum și-au găsit locul și alte câteva texte necesare pentru o mai bună înțelegere a operei și vieții lui Bakunin: o cronologie, o biografie alcătuită de James Guillaume, un studiu introductiv dedicat gândirii, personalității și influenței celebrului revoluționar, dar și o notă extinsă, inclusă ca anexă, în care Bakunin detaliază istoricul complicatei sale relații cu filozoful german Karl Marx. Am considerat, de asemenea, că reeditarea lucrării lui Bakunin poate fi și un bun prilej de a explora răspândirea ideilor sale la noi. Volumul cuprinde, prin urmare, și o postfață dedicată lui Panait Mușoiu, activității, viziunii și personalității originalului publicist anarhist. Pe de altă parte, versiunea în limba română a „vieții lui Bakunin” de James Guillaume, inclusă în volum, îi aparține unui alt libertar român, Ion Ionescu-Căpățână, personaj fascinant și oarecum misterios, dispărut în Franța la începutul anilor ‛40.

Rod al unei munci colective de aproape un an, ediția de față își dorește să fie o nouă fereastră către bogata tradiție de gândire libertară, din păcate puțin înțeleasă la noi, dar și către unul dintre fascinanții ei exponenți, Mihail Bakunin. În același timp sperăm ca, prin republicarea textelor și traducerilor deja existente în limba română, să putem readuce (măcar în parte) la viață bogata și uimitoarea ei istorie autohtonă.

Mihail Bakunin azi

Dincolo de imaginea simplistă de rebel romantic care-i este de multe ori atribuită, dincolo de rătăcirile și de proverbiala sa lipsă de măsură, lupta lui Bakunin nu a fost niciodată una oarbă sau fără cauză. Din acțiunile, ideile și cuvintele sale răzbate limpede visul unei libertăți ancorate în experiența fraternității universale. Nu fictiva libertate a privilegiului, competiției și dominației, propovăduită de „toate școlile liberalismului burghez”; nu libertatea unuia împotriva celuilalt, libertatea forței, nici înșelătoarea libertate acordată și reglementată de autorități, ci libertatea care, departe de a se opri ca în fața unei limite în fața libertății celuilalt, găsește în aceasta, dimpotrivă, confirmarea și extinderea sa la infinit; libertatea nesfârșită a fiecăruia prin libertatea tuturor, libertatea prin solidaritate, libertatea în egalitate; libertatea triumfătoare asupra forței brutale și asupra principiului autorității…” (Bakunin). 

Acest ideal practic – nesocotit și atacat mereu de apologeții puterii, privilegiilor și ierarhiei – ne este cu atât mai necesar acum, cu cât lumea, bântuită de vechi fantasme carcerale, pare tot mai dornică să ridice noi bariere ucigașe, folosindu-se de aceleași vechi alibiuri mincinoase: statul, capitalul, autoritatea, tradiția și religia. Poate că spiritul de răzvrătire al bătrânului anarhist, chemarea sa la o revoltă a vieții împotriva injustiției și împotriva tuturor dogmelor mortifere, sunt azi mai actuale și mai îndreptățite decât „pragmatismul” celor care consideră că viața este (și trebuie să fie) doar supunere, înregimentare și adaptare; sau decât „realismul” celor care cred că singura cale de urmat este pactul cu o ordine implacabilă, din care tocmai viața, libertatea și solidaritatea oamenilor sunt, încetul cu încetul și sub ochii noștri, exilate.

În căutările sale Bakunin nu a încercat să proclame vreo formulă totalizatoare, nici nu a avut ambiția să ne dea vreo regulă universală, general aplicabilă. Ceea ce pândea el era tocmai breșa, scânteia neașteptată care putea incendia lumea și schimba din temelie totul. Iar ceea ce-și dorea nu erau prozeliți docili sau cititori cuminți, ci oameni lucizi și nesupuși, complici însuflețiți de aceeași căutare și de idealul unei vieți trăite deplin, fratern și liber. Aceasta este invitația sa pentru noi și, poate, o năzuință la care nu ar trebui să renunțăm atât de ușor.

………………………………………………….

Editura Pagini Libere, colectiv editorial autonom, organizează pe 18 ianuarie 2020, la București, o discuție dedicată volumului Dumnezeu și Statul de Mihail Bakunin, reeditare a versiunii lui Panait Mușoiu din 1918. Nu întâmplător, am ales pentru lansare un spaţiu care funcţionează după principii anti-autoritare similare, Colectiva Autonomă Macaz, o continuare şi o redefinire a proiectului Macaz Bar Teatru Coop.  

Articolul a fost preluat de la camarazii de la Baricada