O cauză principală de îngrijorare

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia reprezintă principala cauză de boli și handicap în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 10 și 19 ani. Pe plan global depresia este principala cauză de boală în această categorie de vârstă, iar sinuciderile sunt a treia cauză de mortalitate. Estimările OMS denotă că peste 450 milioane de persoane, la nivel global, sunt afectate de probleme de sănătate mintală, tulburări de comportament și tulburări neurologice, dar și de consecințele utilizării diferitor substanțe psihotrope.  Conform unor studii efectuate în Uniunea Europeană, peste 38% din populație suferă anual de o tulburare mintală. Cele mai frecvent întâlnite boli/tulburări mintale sunt anxietatea, demența și depresia. Estimările ne arată că unul din patru adulți se vor confrunta cu dificultăți de sănătate mintală, iar frecvența afecțiunilor mintale va crește de la 12%  din totalul afecțiunilor cu dizabilități, cât este în prezent, până la 15%  în 2020. Din cauza insuficienței serviciilor de protecție socială și a nivelului înalt de stigmatizare și superstiții, în țările slab dezvoltate economic se va observa o creștere și mai semnificativă a acestor manifestări și maladii, cu consecințe dureroase. Aproximativ 9 din 10 persoane afectate de maladii mintale se confruntă cu fenomenul stigmatizării și discriminării, iar 7 din 10 consideră că aceste fenomene îi împiedică să-și trăiască viața armonios.[1]

OMS oferă o evaluare cuprinzătoare a mortalității și vătămării pentru toate regiunile din lume. Astfel în anul 2015, se estimează că 788 000 de persoane au decedat din cauza sinuciderii, aceasta reprezentând aproape 1.5 % din totalul deceselor din întreaga lume, figurând  în topul 20 al cauzelor principale de deces în 2015.

[1] Programul naţional privind sănătatea mintală pe anii 2017-2021

Fig. 1. Sinucideri la nivel global în funcție de vârstă și nivelul de venit al țării Sursa: Depression and Other Common Mental Disorders.Global Health Estimates, OMS, 2017 (OMS, 2017 )

Fig. 1. Sinucideri la nivel global în funcție de vârstă și nivelul de venit al țării 

Sursa:  Depression and Other Common Mental Disorders.Global Health Estimates, OMS, 2017 (OMS, 2017 )

În Republica Moldova, datele statistice arată că incidența tulburărilor mintale și de comportament a înregistrat în 2017 o ușoară creștere, fiind de 24,0%, comparativ cu 2016 când au fost înregistrate 22,7% incidente.

Deși depresia la copii și adolescenți este una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală și atinge direct țara noastră, există foarte puține cercetări în acest domeniu, iar programele de prevenție sunt insuficient dezvoltate în Republica Moldova. Chiar dacă depresia deseori vine în asociere și cu alte afecțiuni care pot duce la sinucidere, autoritățile publice acordă cel mai mic interes în acest domeniu, iar cheltuielile publice destinate serviciilor de sănătate mintală sunt extrem de mici.      

Ultimele date statistice oferite de către Inspectoratul General al Poliției, referitor la sinuciderile din rândul tinerilor au fost în anul 2016. Potrivit datelor în acest an au fost înregistrare 72 de cazuri de tentative de suicid în rândul minorilor dintre care 53 fete și 19 băieți cu vârste cuprinse între 13 și 18 ani, din acestea 14 cazuri s-au soldat cu decesul copiilor, dintre care 4 cazuri au fost în rândul copiilor cu vârsta sub 13 ani. Metodele aplicate de către acești copii au fost, strangularea, ingurgitarea pastilelor, a substanțelor toxice, automutilare și aruncarea de la înălțime. Chiar dacă numărul sinuciderilor la copii este în creștere, iar astăzi acesta s-a mărit de câteva ori, nimeni nu bate alarma, cu toate că, Organizația Mondială a Sănătății și Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare au sprijinit întotdeauna reformele în sănătatea mintală și continuă să o facă. O încercare și un minim efort de a interveni cu sprijin pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală a început între 2005 și 2011 când au fost create ateliere de terapie ocupațională și centre  comunitare de sănătate mintală în municipiile Bălți, Ungheni și Chișinău. Noile servicii au stat la baza reglementărilor ulterioare privind standardele de asistenţă psihiatrică, mecanismele de finanţare şi a introducerii unor module noi în curriculumul medical universitar.[1]

În ianuarie 2005, Republica Moldova semnează Declaraţia de la Helsinki privind Sănătatea Mintală prin care ameliorarea sănătăţii mintale devine o prioritate la nivel naţional. În 2007 sănătatea mintală este inclusă în Politica Naţională de Sănătate[2], acesta fiind primul act care reglementează crearea reţelei de servicii comunitare. În anul 2014, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale împreună cu Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare încearcă să implementeze un proiect pilot „ Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în RM” prin deschiderea în 4 raioane (la nivel teritorial) a unei rețele comunitare de servicii pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, iar în 2018 conlucrarea dintre aceștia s-a extins în alte 40 de raioane din țară, fiind deschise 39 centre de sănătate mintală.  O soluție asemănătoare a fost întreprinsă de Guvernul Republicii Moldova cu referire la persoanele cu dizabilități și tulburări mintale abia la 5 aprilie 2017, Guvernul Republicii Moldova aprobă Programul Național privind Sănătatea Mintală pentru anii 2017-2021, ceea ce prevede crearea centrelor comunitare de sănătate mintală în toate localitățile din țară. Persoanele cu tulburări mintale vor beneficia în aceste instituții de prevenire, tratament și reabilitare. Tot în 2017 au fost elaborate și implementate protocoale clinice standardizate  pentru medicii de familie în Schizofrenie primul episod psihotic (aprobat prin ordinul ministerului Sănătăţii nr. 540 din 30.06.2016), Tulburări afective de dispoziţie la adult  (aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 474 din 19.04.2013) Depresia la adult (aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1084 din 30.12.2016). Dar cum rămâne cu copiii și adolescenții care suferă de boala depresiei? Nimeni nu se grăbește să dea un răspuns la această întrebare, iar despre soluții nici vorbă.

[1] Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr.337 din 26 mai 2017

[2] Hotărârea Guvernului nr. 886 din 06.08.2007 cu privire la aprobarea Politicii Naţionale de Sănătate. Monitorul oficial publicat la 17.08.2007, nr. 127-130, art. nr. 931.

Neglijați de profesori, medici și părinți

Sursa imagine: https://www.chatelaine.com/health/i-spent-20-years-hiding-my-depression-now-im-ready-to-talk/

Prevalența depresiei și a altor boli mintale este în creștere la nivel mondial. În acest sens, în cadrul celei de a 66-a Adunări Generale a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a fost adoptat Planul Comprehensiv de Acțiune pentru Promovarea Sănătății Mintale 2013-2020, acesta cuprinde o serie de măsuri pe care statele membre ale OMS, sunt încurajate să le respecte pentru a asigura o stare de sănătate mintală optimă pentru populație. În anul 2017, ziua mondială a sănătății, organizată de către OMS a fost dedicată depresiei, cu sloganul „Depression: Let’s talk” (Depresia – Să vorbim!), astfel invitând la dialog și atrăgând atenția asupra gravității problemei depresiei la nivel global. Conform statisticilor, numărul total de persoane care trăiesc cu depresie în întreaga lume este de 322 milioane, iar aproape jumătate din acestea locuiesc în țările slab dezvoltate. La nivel global, se estimează că aproximativ 4,4% dintre oameni suferă de tulburări depresive și de la 3,6% de tulburări de anxietate, ceea ce pentru OMS a devenit destul de alarmant. 

Fig.2 Prevalența depresiei la nivel mondial în funcție de sex și grupă de vârstă. 

Sursa:  Depression and Other Common Mental Disorders.Global Health Estimates, OMS, 2017 (OMS, 2017 )

Ce măsuri sunt întreprinse în Republica Moldova pentru prevenirea și tratarea depresiei? În primul rând, în Moldova, nu există o evidență dezagregată a cazurilor de depresie, nici despre adulți, iar despre adolescenți nici vorbă. Statisticile medicale se referă doar la evidența tulburărilor mentale și de comportament (Depresia, 2017). Neglijați de medici, de cele mai dese ori incompetenți în diagnosticarea corectă a depresiei la copii, aceștia nici în mediul școlar nu pot fi identificați. Lipsa psihologilor într-o bună parte din școlile din RM și a materiilor școlare unde copilul ar putea să învețe mai ușor anumite deprinderi de viață sunt o problemă majoră. Chiar și la disciplinele deja existente în școli (dirigenția, educația civică, dezvoltare personală), unde ar putea fi abordate diverse teme din domeniul psihologiei, care afectează dezvoltarea psihică a copilului, nu sunt menționate diverse subiecte cum ar fi: emoțiile, depresia, relațiile cu sine și cu ceilalți etc. De exemplu, în curriculum la dirigenție pentru clasele V-XII, aprobat de Ministerul Educației în 2016, pe lângă temele abordate după cum urmează: Familia și Patria – piloni ai societății; Rolurile de gen și mariajul; Familia tradițională și funcțiile acesteia; Masculinitate și feminitate – comportamente reprezentative, s-ar putea de abordat și alte teme cu care se confruntă astăzi societatea noastră ca: migrația, jocurile online, rețelele de socializare și pericolul lor, dezvoltarea proceselor cognitive, suicidul sau automutilarea etc.

O realitate tristă

Statisticile ne arată că, cu cât țările sunt mai sărace și au un nivel mai mic de venituri, cu atât rata suicidelor este mai mare. Datorită sărăciei în care ne aflăm, Republica Moldova nu este o excepție iar în ultimi ani întâlnim tot mai multe cazuri de suicid, mai ales în rândul adolescenților și chiar a copiilor.

Fig. 3 Prevalența depresiei clinic manifeste la nivel mondial în anul 2010

Sursa: https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2013/11/07/a-stunning-map-of-depression-rates-around-the-world/

Cazurile severe de depresie sunt factorul declanșator care poate duce la suicid. Deși este una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală, nu i se acordă o importanță cuvenită din partea nimănui, cercetări științifice practic nu există,  programele de prevenire sunt minime în țara noastră, iar alocația din fonduri pentru serviciile sociale este insuficientă. În regiunea europeană, maladiile mintale constituie 36,1% din cauzele care duc la dizabilitate. Drept exemplu, în Danemarca, pentru tulburările mintale se alocă până la 44% din fondurile serviciilor sociale, 43% în Finlanda, 37% în România şi doar 25% în Republica Moldova, ceea ce este insuficient pentru reabilitarea persoanelor cu tulburări mintale.

Sindromul depresiv este greu de diagnosticat și reprezintă a patra cauză de deces în lume la copiii între 10 și 15 ani și a treia la cei între 15 și 25 ani (Rosen & Goldenring, 2004). Factorilor etiologici care influențează apariția depresiei (biologici, psihologici și sociali), deja depistați în diferite studii și cercetări, li s-au adăugat alții noi în contextul schimbărilor sociale, economice și politice din ultimi ani cum ar fi: mediul familiar instabil (migrația), lipsa sprijinului efectiv (familie, prieteni), interacțiunile sociale de la școală care uneori pot fi negative (ca de exemplu fenomenul de „bullying” – hărțuirea între colegi sau tineri de aceeași vârstă), instabilitate economică (sărăcia), șomajul părinților, datoriile financiare, etc. Acești noi factori determinanți au influențe majore în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea psihică și fizică a adolescentului, ce pot conduce de la dificultățile de adaptare la suicid. Tulburarea depresivă constituie totodată și un factor generator de disfuncții la nivelul familiei persoanei diagnosticate, afectând calitatea vieții, prin scăderea sau pierderea statutului social, profesional și financiar. Nivelul ridicat al stresului emoțional are o evoluție defavorabilă în special la bărbați, cu o severitate ridicată a simptomelor și un risc înalt de comportament suicidar (Rotermann, 2007). Cunoașterea acestor afecțiuni și introducerea unor programe eficiente de intervenție timpurie sunt extrem de importante în strategia îngrijirilor medicale psihiatrice și pediatrice destinate acestor vârste.

Depresia din copilărie și adolescență este diferită de tristețea normală și emoțiile cotidiene care apar pe măsură ce un copil se află în dezvoltare și creștere, de aceea de multe ori atât părinții cât și specialiștii nu pot depista corect această boală. Atunci când un copil este trist, nu înseamnă neapărat că se află în depresie, cu toate acestea, când tristețea devine destul de deranjantă pentru copil încât să-i tulbure activitățile sociale, interesele, școala, interacțiunea cu colegii sau prietenii, acest lucru poate fi un indicator al depresiei care ar trebui să ne facă să batem alarma. Mulți adulți consideră copilăria ca fiind o perioadă fără responsabilități, respectiv ea fiind lipsită și de griji. Cu toate acestea, anxietatea este considerată cea mai răspândită problemă a copiilor de toate vârstele, indiferent de gen, statut social sau nivelul de inteligență. Anxietatea este deja un semn al unei probleme cu care se confruntă copilul. Dacă aceasta este neglijată există riscul ca un copil anxios să se transforme într-un adolescent iar mai târziu într-un adult anxios. Chiar dacă tulburările de anxietate sunt frecvent întâlnite, în realitate nu acestea sunt motivul pentru care copiii ajung cel mai des la un specialist. Copiii și adolescenții ajung prima dată la psiholog sau chiar psihiatru din cauza problemelor de agresivitate, deficitului de atenție, problemelor legate de alimentație sau tentativelor de suicid, aceste fenomene fiind exprimări ale problemei de bază, respectiv sindromul depresiv sau anxietatea. Cu creșterea în vârstă și interacțiunea cu viața cotidiană, munca, relațiile cu alte persoane și satisfacția generală, anxietatea duce la depresie, suicid, probleme medicale sau consumul de droguri și abuz de alcool.      

Sursa foto: https://www.spokesman.com/stories/2018/sep/19/paying-attention-to-teen-depression/

Simptomele primare ale depresiei au de obicei o legătură strânsă cu tristețea, sentimentul de deznădejde și schimbări bruște de stare. Întrucât la copii simptomele depresiei pot varia semnificativ, ele pot trece neobservate sau pot fi interpretate greșit. Oscilațiile emoționale și psihologice care vin odată cu creșterea și pubertatea, maschează uneori anumite stări patologice cum este depresia.    

Semnele depresiei care pot fi observate în mod persistent la un adolescent și ar trebui să pună în gardă un părinte, profesor sau medic sunt următoarele:

  • retragerea din mediul social,
  • tulburări de somn și de apetit,
  • izbucniri în plâns sau accese de furie verbală,
  • dificultăți de concentrare,
  • probleme de comportament evidente,
  • schimbări în performanța școlară,
  • schimbări în modele de prietenie,
  • gânduri sau vorbe despre moarte sau suicid.

Perioada adolescenței este una foarte vulnerabilă în ansamblu prin specificul transformărilor care au loc la nivel individual, de aceea depistarea la timp a unor manifestări deosebite ale copilului, poate ajuta la evaluarea complexă a cazului, stabilirea strategiei terapeutice, dar și a celei de prevenire. Trecerea de la copilărie la maturitate presupune o fragilitate a psihicului, care poate fi exploatată de anumite persoane rău intenționate, prin diferite jocuri sau provocări, mai ales în mediul online, acolo unde copilul petrece în multe cazuri foarte mult timp. De exemplu, grupuri de jocuri ca „balena albastră”, care devenise viral cu câțiva ani în urmă pe internet și mai ales pe rețeaua VKontakte, prin  manipulare psihologică exploata ușor psihicului adolescentului. Scopul acestui joc era de a implica și a determina tot mai mulți tineri să comită suicid. Administratorii acestor grupuri de jocuri în care erau ademeniți copiii, le propuneau acestora diverse provocări, de la descifrarea anumitor rebusuri și realizarea anumitor desene până la automutilare și suicid. Pentru a fi mai convingători, administratorii apelau la diferite forme de șantaj și amenințări. Adolescența este vârsta în care copilul vrea să facă lucruri demonstrative și să atragă atenția asupra sa, atât din partea părinților cât și din partea semenilor, implicându-se în diferite scene negative sau participând la diferite jocuri și provocări care îi pot pune viața în pericol. Conform unor declarații date de către Șeful adjunct al Inspectoratului General al Poliției (IGP) în 2017, în acest joc periculos au fost implicați 293 de copii, dintre care 3 deja reușiseră să-și pună capăt zilelor. Atunci, poliția și societatea din R. Moldova au bătut alarma care au trezit sensibilitatea publică față de acest fenomen. Primul material din presă  referitor la acest joc a apărut la Tiraspol/Bender la data de 13 februarie 2017. În materialul video se face referință la două cazuri de suicid din Bender, minorii fiind implicați în acest joc. În scurt timp numeroase surse mass-media de la Chișinău au bătut alarma după ce alți doi minori au sărit în gol de pe o clădire cu 18 etaje, iar investigațiile crimei au arătat că acești doi copii erau implicați în același joc al morții. Atunci au fost întreprinse mai multe acțiuni inclusiv de administrația școlilor unde au fost organizate ședințe cu părinții unde au participat și polițiști care au vorbit despre pericolul acestui joc. Unele rețele de socializare au blocat hashtaguri-le care conțineau #синийкит (balenaalbatsră), #suicide, #died, iar în Rusia a fost semnată chiar și o nouă lege care presupune pedeapsă penală pentru administratorii care creează grupuri ale morții. Astfel s-a creat un efect de panică colectivă care a ajutat la ameliorarea situației în această privință. După jocul morții „Balena albastră” din 2017, un alt joc online periculos pare să ia amploare în rândul copiilor și adolescenților, chiar în 2019. Este vorba de „MOMO challenge” care provoacă participanții să îndeplinească diferite acțiuni, iar în cazul în care copiii nu îndeplinesc acele acțiuni sunt amenințați cu moartea. Jocul a ajuns și la noi în țară, fiind deja depistate câteva cazuri de implicare a copiilor și în care părinții au semnalat problema. Jocul este accesibil pe mai multe rețele de socializare și a apărut chiar și în câteva episoade dintr-un desen animat adorat de copii ca ”Peppa Pig”. Cu toate că mai mulți părinți au alertat opinia publică cu privire la acest joc, Procuratura Generală nu a început nicio investigație pe baza jocului dat, deoarece nu ar fi primit nici o plângere din partea părinților. Trist, dar în țara noastră autoritățile responsabile rareori întreprind acțiuni de prevenire, ci mai degrabă așteaptă și admit să se întâmple lucruri grave, ca mai apoi, chipurile, ”să aibă bază legală” pentru a acționa. Cu părere de rău, în țările mai sărace din Europa de Est, care au servicii de sănătate mintală mai puțin evoluate, copiii sunt expuși la mai mulți factori de risc suplimentari care generează o serie de alți factori stresanți și prezintă un de a înregistra creșteri în număr ale disfuncțiilor mintale. Potrivit datelor OMS, în țările în curs de dezvoltare unul din 5 copii are o problemă de sănătate mintală și doar două treimi din ei primesc ajutorul de care au nevoie. Studiile de specialitate arată că de la 50% până la 70% dintre copii cu probleme de comportament de vârsta preșcolară, continuă să manifeste aceste probleme și după vârsta de șase ani.

Consecințele unui sistem putred

Sursa foto: https://www.hellodoctor.co.za/help-your-teen-with-depression/

Plecarea părinților la muncă peste hotare reprezintă un factor de risc important asupra sănătății psihice a copiilor și adolescenților. Identificarea altor factori de risc în contextul socio-economic și cultural actual este, de asemenea, foarte importantă, mai ales în vederea elaborării unui proiect/program de prevenție primară a sindromului anxios-depresiv, a unor tulburări din sfera afectivității și a comportamentelor majore, cum este suicidul în rândul adolescenților. Un alt factor important de sprijin nemijlocit al copiilor în situații de risc mai poate fi monitorizarea primară și sprijinul material și psihologic al copii cu cel puțin un părinte plecat peste hotare. Migrația la muncă peste hotare a părinților are un efect negativ atât în sfera dezvoltării fizice și psihice a copiilor, cât și în cea a evoluției și performanțelor școlare. Mulți copii din cauza emigrării părinților peste hotare, se află sub supravegherea rudelor sau a vecinilor, fiind lipsiți de modele parentale protective. Aceste efecte negative, neobservate la timp, se pot transforma într-un sindrom depresiv, afectând adolescentul și în perioada adultă. Pentru diagnosticarea corectă a depresiei la adolescenți este necesară o abordare interdisciplinară care să implice medicul psihiatru, psihologul, medicul de familie, pediatrul, educatorii care au o influență foarte mare asupra copilului, părinții care sunt și unul din factorii declanșatori ai acestei probleme. Totodată, și autoritățile locale ar trebui să implementeze diferite programe de prevenire și combatere a depresiei. Mediul școlar și cel familial constituie sisteme de referință importante pentru adolescent.

 Prin urmare, ar trebui să se pună un accent pe sprijinirea acestor medii în combaterea factorilor ce duc la anxietate și depresie, inclusiv și prin educarea și dezvoltarea programelor de prevenire și înlăturare a dificultăților de adaptare sau a comportamentelor deosebite ale elevilor. Absența părinților afectează extrem de mult dezvoltarea armonioasă a adolescentului creând prejudicii în domeniul socializării sau în sfera sănătății fizice și psihice ale acestuia, iar condițiile socio-familiale defavorabile pot provoca în mare parte apariția sindromului depresiv.

Sursa foto: http://neocha.com/magazine/moonassi-a-man-with-no-identity/

 

O problemă majoră care necesită a fi abordată în țara noastră este dezvoltarea serviciilor psihologice și încurajarea copiilor/adolescenților să apeleze la un psiholog atunci când se confruntă cu o dificultate, chiar dacă la noi nu există un regulament/lege pentru această meserie. De altfel, psihologii singuri își aleg codul deontologic după care să se conducă în procesul de consiliere în mare parte folosindu-l pe cel din România sau Federația Rusă, în condițiile în care în Republica Moldova nu este adoptat la nivel național un Cod deontologic al psihologului. Cu atât mai mult, la moment indicele asigurării sistemului cu medici psihiatri este de 0,5, asistente medicale – 1,1 la 10 mii populație. O problemă majoră în asigurarea cu resursele din domeniul sănătății mintale se resimte mai mult în teritoriu, deoarece practic toți specialiștii sunt concentrați în spitalele de psihiatrie și mai puțin în depistarea precoce a tulburărilor psihice. În prezent în CCSM (Centrul Comunitar de Sănătate Mintală) rămân vacante 27,5 funcții de medici psihiatri, iar în 4 CCSM medicii au atins vârsta pensionară. O lipsă considerabilă de medici din cadrul serviciului ambulator se referă, mai cu seamă, la psihiatrii pentru copii. În 12 raioane lipsesc psihiatri pentru copii, iar în 4 raioane doar 0,25 salarii. Din cele 39 de Centre comunitare de sănătate mintală, doar 20 sunt amplasate în încăperi adecvate pentru prestarea serviciilor, dotate corespunzător și asigurate cu cadre medicale și nemedicale instruite cu privire la prestarea serviciilor de sănătate mintală comunitară.

 La 14 martie 2018, în Parlament a fost înaintat proiectul de lege cu privire la profesiunea și activitatea de psiholog, care prevedea în primul rând instituirea unei Camere de reglementare a activității de psiholog, unde era posibil de oferit licențe de activitate psihologilor odată la cinci ani, ca urmare a unui exercițiu de evaluare a psihologilor. De asemenea, Camera urma să elaboreze politici în domeniul psihologiei, criteriile și proceduri de evaluare și acreditare a psihologilor, lucrând în baza unui Cod de etică al psihologului. Proiectul de lege mai prevede ca această Cameră să conțină un registru al psihologilor acreditați, care va fi făcut public și doar cei din listă vor avea dreptul să profeseze în regim privat sau public. Camera trebuia să fie delimitată pe compartimente, ca departamentul pentru psihologie educațională și departamentul de psihologie clinică și psihoterapie și altele. Sursa de venit a acestei Camere prevedea să vină din taxele de evaluare, achitate de psihologi. Proiectul mai prevedea principiile de activitate a psihologilor în domeniul educațional, cel al învățământului general, în domeniul protecției sociale și a familiei. Acest proiect de lege ar fi fost unul bun și necesar în țara noastră și și-ar fi început activitatea din ianuarie 2019, dacă Guvernul cu câteva luni mai târziu nu ar fi respins inițiativa sub pretextul că proiectul necesită o revizuire conceptuală mai clară în vederea stabilirii modului de exercitare a profesiei de psiholog, oferind următorul argument „menținerea autorizării discreditează procesul de învățământ, or autorizarea după finalizarea studiilor doar va dubla probleme susținute iar în realitate vom primi o verificare a aprecierilor date deja. Cu atât mai mult realizarea acestui proiect va necesita cheltuieli financiare suplimentare care nu au fost justificate și nici estimate corect de către autori”. Poate că proiectul de lege și necesita o revizuire mai amplă și o adaptare a unor condiții de realizare a sarcinilor propuse, dar cel puțin ar fi fost măcar un prim pas spre a ajuta copiii sau persoanele care suferă de diferite tulburări psihologice, însă noi astăzi nu avem nimic. Intervenția timpurie pentru depistarea și tratamentul copiilor cu probleme de sănătate mintală crește eficiența acestuia și duce la scăderea incidenței tulburărilor de sănătate mintală la vârsta adultă.  În Republica Moldova însă copiii și adolescenții care suferă de diferite probleme psihologice rămân a fi la fel de ignorați și uitați de societate ca și acum zeci de ani pe când aceste servicii nu erau dezvoltate deloc. Cine se face totuși responsabil de asta? 

Referințe:

Sursa imagini: Depression and Other Common Mental Disorders.Global Health Estimates, OMS, 2017

  1. Messias, E., Castro, J., Saini, A., Usman, M., & Peeples, D. (2011). Sadness, suicide, and their association with video game and internet overuse among teens: results from the youth risk behavior survey 2007 and 2009. Suicide and Life-Threatening Behavior.
  2. Ulrich, D. (1998). Intellectual capital = competence x commitment. Sloan management review
  3. Henker, B., Whalen, C. K., Jamner, L. D., & Delfino, R. J. (2002). Anxiety, affect, and activity in teenagers: Monitoring daily life with electronic diaries. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry.
  4. Rosen, D. S., & Goldenring, J. M. (2004). Getting into adolescent heads: an essential update.
  5. Rotermann M. Marital breakdown and subsequent depression. Health Rep. 2007.
  6. Borzin, A. (2019) „An Institutional History of Psychiatry in Bessarabia: Hospital Treatment and Community Approach”, Revista de Psihologie Socială (iunie, 2019), Iasi, Polirom.
  7. Protocol clinic național (2017), Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, Chișinău. http://89.32.227.76/_files/15271-PCN-255%2520Depresia.pdf
  1. Estimări globale privind sănătatea – depresia și alte afecțiuni mintale frecvente : https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/254610/WHO-MSD-MER-2017.2 eng.pdf;jsessionid=3E05566488CD41BE0BCBE0DF04F53730?sequence=1
  2. https://www.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf
  3. http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/03/Analiza-de-Situatie_ZMS-2017_Depresia_27.03.pdf
  4. https://suntparinte.md/statistica-72-de-minori-din-tara-noastra-au-incercat-sa-se-sinucida-in-prima-jumatate-a-anului-2016/
  5. https://rjp.com.ro/articles/2015.4/Pedia_Nr-4_2015_Art-8-ro.pdf
  6. https://www.realitatea.net/inca-o-victima-a-jocului-balena-albastra-o-tanara-a-vrut-sa-se-arunce-de-pe-un-hotel-din-chisinau_2045126.html
  7. https://agora.md/stiri/55032?fbclid=IwAR14s3gE1iltkTMWcRmd9sIweUr38YMhGaSr9XTrozRfJ1S9Sn4ID8hjWEg
  8. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr12_151.pdf
  9. https://moldova.europalibera.org/a/28302800.html
  10. http://asozd2.duma.gov.ru/main.nsf/(Spravka)?OpenAgent&RN=118634-7&02
  11. http://lex.justice.md/UserFiles/File/2019/mo38-47md/memoramdum.ro_19-b-18.pdf?fbclid=IwAR0oM02TyX5ik76_xNi3CSoefU5-cqns2PcIeFG28VbOD5XRRxXu-ySAlVU
  12. http://www.stiripozitive.eu/public/files/Ziua_Mondiala_a_Sanatatii_Mintale._Demnitatea_in_domeniul_sanatatii_mintale.pdf
  13. Notă informativă cu referire la realizarea Programului Național privind sănătatea mintală 2017-2021 și Planului de acțiuni pentru implementarea acestuia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 337 din 26 mai 2017

 

 

 Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Perspectivă socială 2019” – secțiunea „analiză”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.