Marina Gorbatiuc

На русском

Școlile cu predare în limba română din stânga Nistrului au fost o monedă de schimb pentru autoritățile nerecunoscute din Tiraspol în negocierile cu Chișinăul în ultimii 25 de ani. Raportul OSCE privind aceste școli afirmă că ele constituie un element în procesul de soluționare a conflictului, dar există și pericolul ca opinia publică să coboare din nou la nivelul anilor 90. Din discuții este necesar să eliminăm toate elementele de agresiune și intimidare. Opt școli cu predare în alfabetul latin activează în prezent în Transnistria: Liceul Alexandru cel Bun din Bender, Liceul Ștefan cel Mare din Grigoriopol, Liceul Lucian Blaga din Tiraspol, Liceul Eureka din Rîbnița, Liceul Mihai Eminescu din Dubăsari, Gimnaziile din Corjova și Roghi, precum și gimnaziul pentru copii orfani din Bender.

Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) oferă statelor participante și societății civile sprijin, asistență și expertiză pentru a promova democrația, statul de drept, drepturile omului, toleranța și nediscriminarea. ODIHR monitorizează alegerile, analizează legislația și acordă consiliere guvernelor cu privire la modul de dezvoltare și susținere a instituțiilor democratice. Pe lângă aceasta, Biroul desfășoară activități de instruire a funcționarilor din cadrul agențiilor de stat și organelor de forță, organizațiilor neguvernamentale pe tema susținerii, promovării și monitorizării drepturilor omului și educației.

Începând cu anul 1993, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), până când conflictul va fi complet rezolvat, inclusiv prin acordul privind statutul Transnistriei și distribuirea prerogativelor între părți, s-a străduit să faciliteze deciziile provizorii pragmatice privind statutul, activitățile educaționale și funcționarea școlilor din Transnistria administrate  de Republica Moldova și în care predarea este realizată în limba română cu grafie latină. După reluarea negocierilor politice privind soluționarea conflictului transnistrean în 2011 și reuniunile grupului de lucru privind educația au continuat în 2012, acest subiect este discutat la nivel politic și în sânul mediului de experți pentru a se lua decizii pragmatice.

Odată cu încheierea ostilităților în 1992, autoritățile transnistrene de facto au stabilit controlul asupra celei mai mari părți a teritoriului pe malul stâng și în orașul Bender, decretând utilizarea obligatorie a alfabetului chirilic pentru limba moldovenească. Doar câteva instituții de pe teritoriul controlat de autoritățile transnistrene de facto au rămas sub controlul autorităților Republicii Moldova, printre care câteva școli moldovenești care au insistat să predea limba română cu caractere latine. În perioada 1994-1995, autoritățile de facto ale Transnistriei au încetat să finanțeze școlile care nu utilizează în predare grafia chirilică. Un alt subiect al discuțiilor au constituit diferențele dintre programele școlare moldovenești și cele transnistrene. După ce școlile cu predare în grafie latină au pierdut finanțarea locală, Ministerul Educației din Republica Moldova a început să finanțeze școlile din Bender (două), Râbnița și Tiraspol și mai târziu în satele Roghi și Corjova. În total, cu sprijinul Ministerului Educației, șase școli au continuat să predea cu grafie latină – șase pe teritoriul controlat de Transnistria, iar două s-au mutat în satele din stânga Nistrului controlate de autoritățile Republicii Moldova.

În vara anului 2004, autoritățile transnistrene de facto au închis cu forța trei școli cu predare în română cu grafie latină în orașele Bender, Râbnița și Tiraspol. Numai în 2005, cinci dintre cele șase școli cu predare în grafie latină în teritoriul controlat de autoritățile transnistrene au fost înregistrate permanent ca instituții de învățământ non-statale, iar statutul lor stipula că programele lor vor fi convenite de părți. În curând, toate măsurile deliberative au fost întrerupte și numai după schimbarea conducerii de la Tiraspol la sfârșitul anului 2012 a diminuat semnificativ amploarea problemelor asociate cu imixtiunea activă a autorităților transnistrene de facto. [1]

Pe baza celor expuse mai sus, putem lua în considerare un caz separat al situației școlilor din perspectiva dreptului internațional. În hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul Catan și alții contra Republicii Moldova și Rusiei [GC]-43370/04,18454/06 și 8252/05, adoptată ca răspuns la o plângere din partea părinților și a profesorilor din trei școli, constatăm o concluzie din partea instituției europene pe această temă. [2]

Care este deci încălcarea: închiderea școlilor în care predarea a fost efectuată în grafie latină și persecutarea elevilor care doresc să obțină o educație în limba lor maternă.

Solicitanții sunt copii și părinți din comunitatea moldovenească din Transnistria. Reclamanții s-au plâns de consecințele politicii lingvistice a autorităților separatiste pentru ei și copiii lor în domeniul educației și al vieții de familie. Esența plângerii lor se referă la măsurile luate de autoritățile transnistrene în 2002 și 2004 care au interzis folosirea alfabetului latin în școli și au cerut tuturor școlilor să se înregistreze și să înceapă a folosi curriculumul transnistrean aprobat și alfabetul chirilic. Aceste acțiuni au inclus expulzarea forțată a elevilor și a cadrelor didactice din școli, precum și închiderea ulterioară a acestora și relocarea școlilor în spații îndepărtate și prost echipate. Reclamanții au susținut, de asemenea, că au fost victime ale unei campanii sistematice de hărțuire și intimidare. Copiii au fost insultați în timp ce mergeau la școală, persecutați de poliția transnistreană și polițiștii de frontieră care au confiscat cărți scrise în alfabetul latin, iar două școli situate pe teritoriul controlat de Republica Moldovenească Nistreană au fost supuse unor acte repetate de vandalism. Evenimentele în cauză se află sub jurisdicția ambelor state vizate.

Putem evalua în ce constă jurisdicția Republicii Moldova: toate cele trei școli au fost permanent localizate pe teritoriul Republicii Moldova. Deși nu se pune la îndoială faptul că Republica Moldova nu a avut putere asupra regiunii date și nu a controlat acțiunile așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene (RMN), în cazul Ilașcu Curtea a hotărât că persoanele deținute în Transnistria se află sub jurisdicția Republicii Moldova, pentru că Republica Moldova deținea de jure suveranitate asupra teritoriului, deși aceasta nu a avut control efectiv asupra regiunii transnistrene. Instanța a concluzionat că Republica Moldova a fost obligată să ia măsuri în conformitate cu articolul 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în limitele competenței sale, pentru a asigura respectarea drepturilor și libertăților.

Competența Federației Ruse nu poate fi trecută cu vederea – întrucât evenimentele cheie în acest caz nu depășesc perioada de timp considerată de instanță în cazul Ilascu și având în vedere că, în acest caz, instanța a concluzionat că reclamanții se află sub „jurisdicția” Federației Ruse pentru Articolul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale, în acest caz, guvernul rus a trebuit să demonstreze că Rusia nu exercită jurisdicție asupra evenimentelor care fac obiectul plângerii. Instanța a recunoscut că nu există dovezi privind implicarea directă a agenților ruși în acțiunile întreprinse împotriva școlilor reclamanților și a continuat examinarea pe fond, încercând să determine dacă Rusia exercita un control efectiv asupra așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene.

Dar ce obligații au fost solicitate Republicii Moldova – spre deosebire de poziția luată în timpul examinării cazului Ilașcu, în care instanța a constatat că Republica Moldova nu a luat toate măsurile disponibile pentru a opri încălcarea Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În special, după retragerea clădirilor fostelor școli de către autoritățile transnistrene, autoritățile RM au plătit pentru chiria și repararea noilor spații, precum și pentru echipament, salariile personalului și costurile de transport. Astfel, Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile pozitive față de reclamanți.

Obligațiile atribuite Federației Ruse includ următoarele: nu a existat nici o dovadă a participării directe a agenților ruși la activitățile întreprinse împotriva reclamanților. Nu a existat, de asemenea, nici o dovadă a implicării sau aprobării de către Rusia a politicii lingvistice de către autoritățile transnistrene în ansamblu. Cu toate acestea, Rusia a exercitat un control efectiv asupra autorităților RMN în perioada analizată. Nu a fost nevoie să se stabilească dacă Rusia exercita sau nu un control detaliat asupra politicilor și acțiunilor administrației locale subordonate. Datorită continuării sprijinului militar, economic și politic al autorităților transnistrene, care altminteri nu putea continua să existe, Rusia se face responsabilă, în conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale, de încălcarea drepturilor reclamanților la educație.

Rezumând acest caz, menționăm faptul că judecătorii Tulkens, Vajić, Berro-Lefèvre, Bianku, Poalelungi și Kelle au exprimat o opinie parțial diferită, care nu coincidea cu decizia majorității. Judecătorul Kovler a exprimat și el o opinie parțial divergentă. Opiniile separate sunt anexate la hotărârea Curții. [3]

În ciuda faptului că problema a fost rezolvată în favoarea reclamanților, împărtășim opinia Olgăi Țukanova, judecător federal, în articolul ei, potrivit căreia principalul motiv al neînțelegerii este lipsa de voință politică directă a părților aflate în conflict. Prin urmare, cele mai pozitive proiecte nu vor intra în acțiune dacă Chișinăul și Tiraspolul nu vor manifesta o atitudine serioasă în privința lor. Rezolvarea finală a acestei probleme depinde numai de dorința părților de a se asculta și a se auzi unul pe altul. [4]

În iunie și decembrie 2016, în cadrul întâlnirilor de la Berlin și Hamburg, Republica Moldova, Transnistria și alți participanți la formatul 5 + 2 au convenit să se concentreze în primul rând pe soluționarea contradicțiilor specifice dintre Chișinău și Tiraspol și apoi să se treacă la un proces de negociere la un nivel superior. Membrii grupului de lucru „5 + 2” au susținut în general poziția pe care OSCE a luat-o începând cu 1993: Transnistria ar trebui să facă parte din Republica Moldova, dar cu un statut politic special. Principalul subiect al negocierilor pentru 2016-2017 a fost un pachet din opt probleme (cu toate că și altele au fost discutate). În esență, acesta constituie un set de aspecte practice, sociale, economice și administrative care au generat neîncredere reciprocă între Chișinău și Tiraspol încă de la începutul conflictului. Printre toate întrebările pe care le-am abordat în acest articol se află întrebarea (6) cum să se ofere garanții pentru activitatea școlilor cu predare în grafie latină din Transnistria sub jurisdicția Ministerului Educației al Republicii Moldova.

William Hill, cercetător la Centrul Științific Internațional din Washington „Woodrow Wilson”,  scrie într-un articol pentru Carnegie.ru că toate aceste întrebări pot părea ridicole, minore și chiar elementare. Cu toate acestea, negociatorii din partea moldovenească și transnistreană demonstrează o încăpățânare uimitoare și nu pot fi de acord în niciun fel cu privire la deciziile evidente (cel puțin pentru observatorii externi). Dezacordurile nu sunt provocate de esența însăși a acestor probleme, ci de lipsa de disponibilitate reciprocă de a face chiar și cele mai mici concesii, fiecare dintre care, după cum atenționează ambele părți, poate slăbi poziția de negociere cu privire la chestiunile-cheie ale statutului și autorității în regiune. [5]

În 2018, pe 27 martie și 10 septembrie, au avut loc două vizite la Chișinău și Transnistria de către Reprezentantul Special al OSCE, F. Frattini. Nu putem decât să fim de acord cu declarația sa finală prezentată la reuniunea Consiliului ministerial al OSCE din 6-7 decembrie 2018 de la Milano: „Pe parcursul anului de activitate am obținut rezultate concrete care vor aduce roade vizibile pentru oamenii care trăiesc în Transnistria. Primul rezultat pe care aș dori să-l menționez este legat de activitatea școlilor transnistrene, unde instruirea se desfășoară în limbile rusă și moldovenească”. [6]

Grație interacțiunii regulate dintre Republica Moldova și Transnistria, inițiativa și abordarea pragmatică a părților, s-au continuat lucrările privind punerea în aplicare a cinci acorduri încheiate în noiembrie 2017, precum și prevederile Protocoalelor de la Berlin, Viena și Roma din cadrul „Conferinței Permanente pe probleme politice în cadrul procesului de negociere privind reglementarea transnistreană”.

În cele ce urmează, indicăm care sunt cadrele acordurilor privind funcționarea școlilor cu predare în baza alfabetului latin și utilizarea terenurilor agricole în raionul Dubăsari. În particular, la 24 ianuarie 2018 au fost transferate Guvernului așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene chestiuni legate de închirierea proprietății de stat și municipale de către instituțiile de învățământ general non-statale, care, prin Rezoluția nr. 25 din 30 ianuarie 2018, au definit parametrii de închiriere pentru școlile cu predare în baza alfabetului latin.

La 1 și 2 februarie 2018 au fost încheiate contracte de închiriere cu aceste instituții de învățământ pentru o perioadă de 10 ani, școlilor le-au fost repartizate parcele, o chirie simbolică a fost stabilită la 1000 de lei pe lună. La 30 mai 2018, au intrat în vigoare modificări la Legea Republicii Moldovenești Nistrene „Cu privire la Tariful vamal”, conform căruia, pentru aceste instituții, procedura de importare a bunurilor necesare procesului educațional a fost simplificată. Ca urmare a rezultatelor inspecțiilor comune în școlile cu predare în limba română în perioada 16-20 august 2018, experții din Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană au apreciat o îmbunătățire a condițiilor de desfășurare a activităților educaționale în aceste școli. [7]

Judecând după interviul cu directorul Liceului Lucian Blaga din Tiraspol, Ion Iovcev, putem presupune că problemele nu sunt rezolvate în totalitate. El susține că „Dacă aș fi la putere, aș alege necondiționat cursul european – și nu doar la nivel declarativ, ci și în practică și aș face totul pentru a crea condiții normale pentru viață: locuri de muncă, un fundal atractiv pentru tot … Să recunoaștem că practic nu avem nicio influență asupra malului stâng al Nistrului. O altă mentalitate a fost formată acolo și este foarte greu să-i convingi că va fi mai bine să trăiești [ca] pe malul drept al Nistrului, să ne unim și totul va fi bine. Da, Transnistria este a noastră, dar aceasta este și o piatră pe gâtul nostru și, mai devreme sau mai târziu, problemele care există în Tiraspol vor migra la Chișinău. Nu este necesar să recunoaștem Transnistria, nici să ne lingușim pe lângă ei nu face, trebuie să fim mai fermi”. [8]

Analistul politic Oazu Nantoi, în cartea sa România și Republica Moldova la confluența dosarului transnistrean” Cooperarea societății civile: Coaliția „Liniile Roșii” evidențiază situația nerezolvată în școli. Problema conduce la un impact negativ constant, ceea ce duce la o scădere a numărului elevilor, precum și a cadrelor didactice. Și pune piedici soluționării acestei probleme. [9]

În perioada 27-28 noiembrie 2018 a avut loc o întâlnire formală în formatul „5 + 2”, iar în 7-8 decembrie 2018, reuniunea Consiliului ministerial al OSCE de la Viena. La ambele evenimente, noile realizări au fost apreciate pozitiv, iar participanților la reglementarea transnistreană li s-a cerut angajamentul de a continua să se ghideze de aceeași abordare și de a continua să se caute soluții. Succesul notabil a fost obținut după mulți ani de stagnare, altercații și absența aproape totală a oricărui progres. Din această cauză, nu putem să nu recunoaștem meritele misiunii OSCE.

REFERINȚE

  1. Молдавские школы с латинской графикой в Приднестровье. Отчёт ноябрь 2012г. https://www.osce.org/ru/moldova/99062?download=true (Дата посещения 20.06.2019).
  2. Европейский суд по правам человека. Информационное сообщение о прецедентном праве Европейского суда по правам человека №156 Октябрь 2012 года https://promolex.md/wp-content/uploads/2017/01/CASE-OF-CATAN-AND-OTHERS-v.-THE-REPUBLIC-OF-MOLDOVA-AND-RUSSIA-Russian-Translation-summary-by (Дата посещения 18.06.2019).
  3. Принудительное закрытие молдавских школ в Приднестровье подпадает под юрисдикцию России. ECHR 385 (2012) 19.10.2012 file:///D:/ICJPS/Downloads/003-4124171-4856026%20(1).pdf (Дата посещения 15.06.2019).
  4. Цуканова О. ДЕЯТЕЛЬНОСТЬ ОБСЕ В ОБЛАСТИ МОЛДОВО-ПРИДНЕСТРОВСКОГО УРЕГУЛИРОВАНИЯ. 3’2011 ПРОБЕЛЫ В РОССИЙСКОМ ЗАКОНОДАТЕЛЬСТВЕ. https://cyberleninka.ru/article/n/deyatelnost-obse-v-oblasti-moldovo-pridnestrovskogo-uregulirovaniya (Дата посещения 18.06.2019)
  5. Молдова в нюансах. Уильям Хилл о молдавских выборах и прогрессе вокруг Приднестровья. 2018 News Maker. http://newsmaker.md/rus/novosti/moldova-v-nyuansah-uilyam-hill-o-moldavskih-vyborah-i-progresse-vokrug-pridnestrov-36022 (Дата посещения 10.06.2019).
  6. Спецпредставитель ОБСЕ по Приднестровью сделал в Кишиневе заявление. КИШИНЕВ,11мая2019. https://ru.sputnik.md/world_politics/20190511/25889657/Spetspredstavitel-OBSE-po-Pridnestrovyu-sdelal-v-Kishineve-zayavlenie.html (Дата посещения 22.06.2019).
  7. ОТЧЁТ МИНИСТЕРСТВА ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ ПМР О ПРОДЕЛАННОЙ РАБОТЕ ЗА 2018 ГОД. 08/02/19 https://novostipmr.com/ru/news/19-02-08/otchet-ministerstva-inostrannyh-del-pridnestrovskoy-moldavskoy (Дата посещения 21.06.2019)
  8. Йовчев И. Я перешел мост в Гура-Быкулуй, и у меня было ощущение, что я перехожу из Южной Кореи в Северную. 05 decembrie,2017. https://moldova.europalibera.org/a/interview-ion-iovcev-school-tiraspol-chisinau-transnistria-moldova-russia-europe/28897403.html (Дата посещения 19.06.2019).
  9. Nantoi O., Chifu Iu., România și Republica Moldova la confluența dosarului transnistrean. Cooperarea societății civile: Coaliția “Liniile Roșii”. Chișinău, 2017, p.70-78.

Traducere: ©PLATZFORMA

Sursă imagine: investigatii.md

Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Perspectivă socială 2019” – secțiunea „analiză”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.