FEMINISM PZF RECENTE

Justiția nu se repară cu injustiție. Despre cum să condamnăm abuzul și să nu scuzăm violul în cazul lui Gheorghe Petic

Zilele trecute cineva a făcut publică, pe facebook, identitatea presupusei victime a presupusului viol comis de Gheorghe Petic, cunoscut luptător cu schemele de corupție și contrabandă în sistemul vamal…

A urmat, cum era de așteptat, o avalanșă de comentarii extrem de urîte și dușmănoase din partea susținătorilor lui Gheorghe Petic din care publicăm doar o parte și în care urarea ”să fii violată”, adresată victimei a părut lucrul cel mai ”blînd și mai pașnic” dorit femeii de către comentatori…
Public o ”selecție” mai jos: 

Ura aceasta care izvorăște dintr-o lectură alb-negru a situației lui Gheorghe Petic (în care există o victimă clară, certă și curată – Gheorghe, iar ce i se întîmplă lui este cu necesitate o calomnie urîtă și un scenariu ticălos de compromitere a unui om onest și bun) poate fi înțeleasă pînă la un punct.

Totuși dacă rămînem la această lectură alb-negru a situației, riscăm să ajungem în situația ca, apărînd un luptător cu oligarhia să trecem cu vederea și să scuzăm un (posibil) viol și, de asemenea, și mai grav, să atenuăm gravitatea violului ca și crimă.

Pentru că asta se poate înțelege discursul din jurul cazului, motivat atît de ura (îndreptățită din multe motive) față de sistemul justiției (care a dovedit de multe ori că poate crea sentințe aproape pe loc gol) cît și de insistența cu care se promovează ideea că Gheorghe Petic e cu totul și în mod absolut nevinovat (de unde și valurile de ură spre femeia care l-ar fi ”vîndut”).

Iar una dintre discuțiile subterane care s-a purtat de la reținerea lui Gheorghe Petic încoace în jurul acestui caz se poate încadra exact în această tendință: de a atenua pe cît e posibil gravitatea violului și de a arunca, univoc, întreaga povară a crimei, pe umerii femeii care (se presupune a suferit-o).

Ba că femeia aia ar fi atît de urîtă încît nu merită nici atinsă, darămite considerată demnă de a fi partener în pat (eufemism pentru ”demnă de a fi violată”), ba că intervalul crimei ar fi fost atît de scurt încît nu poate fi calificat ca și viol (cînd, se întreabă unii ”experți” presupusa victimă ar fi opus rezistență?), ba că victima era acasă iar, violul, ”se știe”, nu se poate întîmpla acasă (ca și cum acasă și pereții ar ajuta, nu?), ba că femeia ar fi primit nu știu ce recompensă pentru a-l ”atrage” și a-l ”murdări” pe Gheorghe (sună cunoscut – bărbatul onest care e atras în capcana păcatului de o femeie stricată) și din astea…

(Adică exact lucrurile cu care se confruntă fiecare femeie din Moldova atunci cînd raportează un viol la poliție și își adună curajul să meargă în instanță).

Iar asta e scandalos. Și sper că, nici cei mai aprigi apărători publici ai lui Gheorghe Petic nu-și doresc ca o consecință a acestui caz să fie ridiculizarea violului ca și crimă…Pentru că, dacă lui Petic i s-ar permite să treacă nepedepsit pentru un viol, de ce ”alți” bărbați ar trebui pedepsiți?

….Faptul că nu există justiție în Republica Moldova – e trist dar e clar.

(Justiția e capturată.)

Faptul că Petic a fost condamnat la închisoare imediat după ce a dezvăluit schema de contrabandă cu țigări –  e suspicios dar e clar.

(A se lua ca și semn de avertizare pentru toate și toți cei care au de gînd să facă whistleblowing în Moldova.)

Faptul că justiția a fost aproape imediată în cazul lui Petic, e controversat dar e clar. (Deciziile judecătorești nu se mai iau în curțile de judecată, ci în altă parte, adică justiția e capturată.)

Faptul că justiția e capturată, faptul că cei care vorbesc public despre lucruri care încurcă afacerile oligarhilor sunt pedepsiți, faptul că judecătorii nu mai decid nimic – toate astea sunt evidente, sunt clare. Cu toții știm că lucrurile stau așa.

Asta însă nu ar trebui în vreun fel să legitimeze și ideea că orice sentință, mai ales pe cazuri de viol și violență împotriva femeilor, e neapărat motivată politic și e indicatoare a unei justiții captive.

(Pentru că, dacă e adevărat că justiția din Moldova e captivă politic e la fel de adevărat că aceasta e și captiva unui mod de acțiune care de cele mai multe ori face femeile vinovate de violența și agresiunea pe care o suferă.)

Despre faptul că Stanislav Florea a violat 16 paciente se știa încă din 2013. Abia în 2019, adică 6 ani mai tîrziu acesta a fost condamnat la 15 ani de închisoare, și a fost efectiv închis (spre deosebire de sentința din 2016, care deși l-a condamnat la 13 ani de închisoare, acesta a rămas în libertate).

Deși justiția întîrzie apoape de fiecare dată să se pronunțe asupra cazurilor de violență sexuală, conform statisticilor în fiecare zi o femeie este violată în Moldova, totodată:

  • 63% din femeile din Republica Moldova s-au confruntat pe parcursul vieții cu un anumit tip de violență (psihologică, fizică sau sexuală) din partea soțului/partenerului. În același timp, doar 8,4% dintre femeile abuzate au raportat cazul la poliție (sursa: unfpa.org)
  • 1 din 5 femei este hărțuită sexual la locul de muncă
  • 1 din 5 femei este hărțuită sexual la locul de studii (sursa: progen.md)
  • Din totalul de violuri înregistrate în 2018, 63% din victime erau minore (sursa: lastrada.md).

De ce doar 8% din numărul total al victimelor raportează la poliție?

Pentru că justiția nu crede victimele, pentru că societatea nu crede victimele violenței sexuale. Pentru că stigma socială și blamarea victimei se întîmplă și acasă, și la școală, și în sat și în sectorul de poliție.

Ținînd cont de acest context foarte sensibil, cazul lui Petic nu poate fi judecat univoc.

Pe de o parte, avem istoria arhi-cunoscută a justiției capturate. Și într-adevăr condamnarea lui Petic are toate elementele unei răfuieli politice. Un om incomod sistemului a fost condamnat la închisoare – clasic.

Totuși, cazul pentru care a fost condamnat e unul foarte și foarte sensibil – violența sexuală. Sensibil exact pentru că femeile care sunt victime ale abuzurilor sexuale sunt stigmatizate și blamate, pentru că atunci cînd decid să raporteze un caz de abuz sunt luate în derîdere, pentru că sunt învinuite de faptul că singure au căutat-o, pentru că abuzul sexual raportat e deja perceput ca și răfuială personală, ca și metodă de răzbunare, ca și instrument de denigrare a bărbaților cinstiți și onești, a bărbaților care provin din familii bune, a bărbaților familiști, a bărbaților activi politic.

Iar istoriile în care eroii naționali, bărbații cumsecade, familiștii sunt condamnați la 3 ani și 6 luni de închisoare pentru că au abuzat sexual o femeie ar putea avea ca efect creșterea pragului de toleranță față de violența sexuală. Și faptul că după cazul Petic femeile în Republica Moldova vor trebui să prezinte dovezi suplimentare că au fost abuzate sau violate: că precis au opus rezistență dîrză, că precis nu le-a plăcut actul sexual, că precis nu au motive pecuniare să îl raporteze pe violator, că precis nu sînt din tabăra politică opusă a agresorului, că precis nu au carnet de partid nu știu unde, că precis au fost fete cuminți și nu au dat nici un motiv agresorului să le abuzeze sexual, că…

Ce e de făcut?

Cum ziceam, pentru a nu arunca la gunoi atît copilul (violul ca și crimă) cu apa din lighean (ideea de răfuială politică față de Petic) e nevoie de mai multe culori decît alb-negru în această situație.

Pentru Gheorghe Petic unica modalitate de a proba că e nevinovat și că ceea ce i se întîmplă e un scenariu murdar al cuiva nu e să se ascundă după ”sînt victimă a unui regim criminal” ci să povestească deschis întreg cazul și toate circumstanțele acestuia. Nu doar că ar avea de cîștigat personal din acest act (întrucît și-ar dovedi propria nevinovăție) ci ar contribui și la creșterea coerenței discuției publice naționale despre viol și abuzul sexual.

Pentru cei care comentează de pe margine e necesar să nu cadă în capcana ca, apărîndu-l pe Gheorghe Petic să ridiculizeze gravitatea violurilor și abuzurilor sexuale (apropo, înainte de a fi arestat pentru viol, Gheorghe Petic fusese învinuit și de hărțuire sexuală) și să contribuie la trivializarea acestora. Pentru că, pentru multe dintre femeile din Moldova violența sexuală este o realitate cotidiană.

Pentru toată lumea – e nevoie de claritate deplină în acest caz (ca și în celelalte!): circumstanțele, contextul, persoanele implicate. Asta ar ajuta și sistemul justiției să-și cîștige ceva credibilitate, asta ne-ar ajuta și pe noi, ceilalți, să avem o opinie informată.

Despre autor

Nenescu Lilia

Lilia Nenescu a studiat antropologia la Universitatea de Stat din Moldova. Între 2015-2017 lucrează la Asociația Tinerilor Artiști
„Oberliht”. Din 2017 coordonează proiectul „Comunități active pentru democrație participativă în oraș” și este membră PLATZFORMA.MD.
Actualmente face studii de masterat în dreptul muncii la Universitatea de Stat din Moldova.

8 Comentarii

  • in 21 martie ora 5.21 cineva a dezvaluit pe feisbuk identitatea victimei. circa 290 de comentarii din care majoritatea cu ura. Textul lui V.U. cica din Nisporeni, bardabt de circa 50 de ani, avatrul de profil e poza cu sotia, a fost preluat de un „unionist” roman din Tiraspol, la moment cica in Piata Victoriei la protest. Acolo au fost deja circa 590 de comentarii. Hate speach e floare la ureche pe linga indemnurile la linsaj care apar acolo. Intrebarea mea Vitalie si Petru e urmatoarea, se poate de stabilit daca cele doua profiluri sunt reale sau sun feik? Eu nu am cont de feisbuk, ca daca aveam semnalam si argumentam blocarea acelor doua profiluri. Repet, in cele citeva sute de comentarii nu e doar ura sau judecati de valoare, dar sunt numeroase indemnuri la omor. Cu stima.

  • nu putem stabili nimic in privinta celor doua profile-uri…
    este o aplicatie, Trolles, care iti arata daca e un troll, dar nimic mai mult…
    si da, e absolut ingrijorator…si e ingrijorator ca un ton similar – victima e de vina – a fost adoptata si de presa „libera” gen Ziarul de Garda…care a scos ulterior o scuza dar au facut-o tare timid si aiurea…semn ca e de lucru mult acolo

  • Salut. Eu nu stiu daca nefiind utilizator pot face semnalare la FB, dar o sa incerc macar cu referire la cele mai negre mesaje. Ca sa iti zic un banc real. In tara unde ma aflu acum, vreo 2 nopti in urma cineva asculta metal, ce e drept la frecventa foarte joasa, pe la 2 noaptea. I-am spus sefului d ela facultate asta. Raspunsul sefului m-a dat gata – trebuie sa semnalezi la politie, fiindca daca nu o vei face ei vor continua tot asa.

  • Salut Vitalie! Imi pare rau de ce iese… Nici nu prea stiu cum sa exprim. Am vazut si oameni care braveaza la postarea ta pe Fb despre eliberarea lui Petic.

    Daca imi permiti citeva observatii.
    1) un rau imens anchetei a facut ZdG cu pseudoinvestigatia lor despre femeia careia ii place sa se distreze, in viiunea lor. Prin acel text, in stil goebelsian, sute de tipi proPetic, s-au simtit dezlegati la a ameninta si folosi expresii triviale pe net fata de posibila victima.

    2) nimeni din jurnalisti nu a incercat sa efectueze o ancheta cum se face in unele tari din occident. Mi-aduc aminte un an sau mai multi in urma, jurnalistii au scos la suprafata cazul asasinarii dupa viol, a unei tinere, Iwona Cygan, in sudul Poloniei. Desi violatorii aveau acoperire la nivelul elitei politice din sudul Poloniei. Deci la noi nimeni nu a avut curaj sa faca o ancheta/investigatie.

    3) dupa atita ura exprimata pe FB si pe forumuri de nu stiu cite persoane, nici tu, nici eu, nici nimeni, nu putem pune un set de intrebari pe marginea acestui caz fiindca se vor napusti ca sacalii… Fiindca „opinia publica e ab initio” convinsa ca stie ca femeia din Ungheni e vinovata.

    40 adolescenta de 16 ani violata si aruncata pe geam nu isi mai aminteste nimeni de ea…

    Pare foarte rau Vitalie. Nu stiu daca vreodata lucrurile se vor indrepta la noi. Cred ca pina la urma ai sa emigrezi si tu.

    Cu regret,M.

  • am postat asta pe fb:

    Cu riscul de a-mi pune toată lumea în cap.
    Ieri Gheorghe Petic a fost la două televiziuni. Probabil va merge la mai multe.
    La nici una din televiziunile la care a fost ieri moderatorul și moderatoarea nu a pus întrebarea cea mai elementară: a avut loc acea relație sexuală? A fost consensuală sau nu?
    Explicațiile lui Gheorghe că:
    – el e bine educat, are două fetițe și are 4 surori și o soție pe care o iubește…
    – ea a lucrat soră medicală la nu știu ce policlinică legată de poliție și probabil a avut ceva legături acolo…
    – femeia care l-a azucat de viol avea comportament ușuratic (salutări, Ziarul de Gardă) deci…nu mai trebuie ea crezută.
    – e o înscenare…
    – e o pedeapsă că el a făcut dezvăluiri desre contrabanda cu țigări…
    Nici una din aceste explicații nu răspunde la întrebarea aia elementară dacă a fost sau nu a fost.
    Faptul că Gheorghe Petic e gata să o ierte tot nu răspunde la întrebarea: pentru ce? ce a fost acolo?
    Mă bucur că Natalia Morari a încercat să îi explice că asta e important pentru toate femeile…Dar tot nu i-a ajuns insistență să-l pună să răspundă cu da și nu.
    Să fiu direct: pe mine mă interesează mai puțin schemele de contrabandă descoperite (ele o să continue)… Și mult mai mult să aflu dacă o femeie a fost jertfită pentru răfuieli sau pentru ”eroism” politic.

Lasa un comentariu