Fragment din cartea ”Feminismul celor 99 %. Un manifest” de Cinzia Arruzza, Nancy Fraser și Tithi Bhattacharya, care a apărut la Editura FRACTALIA (Bucureși), în traducerea Oanei Uiorean. Tipărim acest fragment cu permisiunea editurii. Lansarea oficială a cărții în limba română urmează să se desfășoarea în această seară, la Londophone (București). 

Teza 1: Un nou val feminist reinventează noțiunea de grevă.

Grevele feministe din zilele noastre își declară apartenența la luptele istorice pentru drepturile muncitorilor și dreptate socială. Aducând laolaltă femei din toată lumea, pe care le despart oceane, munți și continente, dar și granițe, garduri de sârmă ghimpată și ziduri, acestea dau noi înțelesuri sloganului „Arma noastră este solidaritatea.” Învingând izolarea impusă de ziduri domestice și simbolice, grevele demonstrează imensul potențial politic al puterii pe care o au femeile: puterea celor a căror muncă plătită și neplătită face ca lumea să meargă mai departe.

Dar asta nu e totul: această mișcare în plină dezvoltare a inventat noi modalități de a face grevă, asociind acestei forme de protest un nou mod de a face politică.[…]

Pe scurt, noul val de activism feminist redescoperă aspirația spre imposibil, cerând și pâine, și trandafiri: pâinea pe care ne-au luat-o de pe masă decenii întregi de neoliberalism, dar și frumosul care ne hrănește spiritul prin euforia răzvrătirii.

Teza 2: Feminismul liberal e falimentar. E timpul să îl lăsăm în urmă.

Etosul feminismului liberal merge mână în mână cu moravurile corporatiste, dar și cu curentele așa-zis „transgresive” ale culturii neoliberale. Idila acestuia cu promovarea individuală a pătruns și în lumea celebrităților de pe rețelele sociale, care confundă și ele feminismul cu ascensiunea personală. În acea lume, „feminismul” riscă să devină un hashtag la modă și un motor de autopromovare, folosit nu ca să le elibereze pe cele multe, ci ca să le avanseze pe cele puține.[…]

Răspunsul nostru la feminismul lean in este feminismul kick back, adică feminismul care ripostează. Nu ne interesează să spargem plafonul de sticlă cât timp marea majoritate dintre noi rămâne să strângă cioburile. Departe de noi gândul de a admira femeile CEO din birourile lor cu vedere panoramică. Noi vrem să ne descotorosim de toți CEO și de toate birourile cu vedere panoramică.

Teza 3: Avem nevoie de un feminism anticapitalist – un feminism al celor 99%.

Feminismul celor 99% se alătură luptei de clasă și luptei împotriva rasismului instituționalizat, aducând în prim-plan problemele tuturor femeilor din clasa muncitoare, fie ele rasializate, migrante sau albe, cis, trans sau în afara oricărui gen, casnice sau lucrătoare sexuale, plătite cu ora, cu săptămâna, cu luna, sau deloc, șomere sau precare, tinere sau bătrâne. Devotat internaționalismului, el se opune ferm imperialismului și războiului. Feminismul celor 99% nu este doar antineoliberal, ci și anticapitalist.

Teza 4: Trecem printr-o criză a întregii societăți – iar cauza ei este capitalismul.

Criza actuală a capitalismului este deosebit de gravă. Patru decenii de neoliberalism au dus la scăderea salariilor, șubrezirea drepturilor oamenilor muncii, distrugerea mediului înconjurător și acapararea resurselor disponibile pentru susținerea familiilor și comunităților – și toate astea în timp ce tentaculele industriei financiare au cuprins întreaga structură a societății. Nici nu e de mirare așadar că mase de oameni din întreaga lume spun acum „Basta!”. Dispuse să gândească în afara tiparelor, ele resping partidele politice tradiționale și logica neoliberală a „concurenței pe piața liberă”, a „bunăstării care picură de sus în jos”, a „flexibilității pieței muncii” și a „datoriilor nesustenabile”, a căror consecință este un gol tot mai mare de leadership și organizare – și un sentiment tot mai pronunțat că ceva trebuie să se schimbe.[…]

Respingând nu numai populismul reacționar, dar și pe neoliberalii progresiști care i se opun, scopul nostru este să arătăm și să înfruntăm fără ocolișuri adevărata cauză a crizei și a suferinței, și anume capitalismul.

Teza 5: Asuprirea pe criterii de gen în societățile capitaliste se datorează faptului că reproducerea socială este subordonată producției orientate spre profit. Noi urmărim să îndreptăm acest lucru.

Majoritatea dintre noi știm că societățile capitaliste sunt, prin definiție, societăți organizate în clase, care permit unei mici minorități să acumuleze profituri personale exploatând categoria mult mai numeroasă a celor nevoiți să muncească pentru a trăi. Un lucru mai puțin înțeles este că societățile capitaliste sunt de asemenea, prin definiție, izvoare de asuprire pe criterii de gen. Departe de a fi accidental, sexismul se află în însăși structura acestora. Cu siguranță nu capitalismul a inventat subordonarea femeilor. Aceasta a existat sub diferite forme în toate societățile organizate în clase. Dar capitalismul a consacrat noi forme de sexism, care se disting prin „modernitate” și sunt susținute de noi structuri instituționale. Contribuția sa cea mai importantă a fost să separe procesul prin care se fac oamenii de cel prin care se face profit, să îl atribuie pe primul femeilor și să îl subordoneze celui de-al doilea. Astfel, capitalismul a reușit, în același timp, să reinventeze asuprirea femeilor și să întoarcă lumea cu susul în jos.[…]

Pentru noi, ideea de bază, și cheia în care trebuie înțeles contextul actual, este că lupta de clasă cuprinde și luptele de pe terenul reproducerii sociale: pentru servicii de sănătate și educație gratuită universale, pentru dreptate ecologică și acces la energie verde, pentru locuire și transport public. În centrul acesteia se află deopotrivă luptele politice pentru emanciparea femeii și împotriva rasismului și a xenofobiei, a războaielor și a colonialismului.

Teza 6: Violența de gen ia multe forme, și toate au legătură cu relațiile sociale capitaliste. Noi ne propunem să le combatem pe toate.

Când vine vorba de violența de gen, feminismul celor 99% respinge atât soluțiile carcerale, cât și pe cele femocratice. Știm că, în capitalism, violența de gen nu reprezintă o perturbare a ordinii firești a lucrurilor, ci o condiție sistemică. Adânc înrădăcinată în ordinea socială, ea nu poate fi nici înțeleasă, nici corectată despărțind-o de contextul mai larg al violenței capitaliste: violența biopolitică a legilor care îngrădesc libertatea reproductivă; violența economică a pieței, a băncilor, a proprietarilor de locuințe închiriate și a creditorilor hrăpăreți; violența de stat a poliției, a tribunalelor și a gardienilor din închisori; violența transnațională a agenților de frontieră, a regimurilor migrației și a armatelor imperiale; violența simbolică a culturii de masă, care ne colonizează mințile, ne deformează corpurile și ne reduce la tăcere; acea violență ecologică „lentă” care ne macină comunitățile și habitatele.[…]

Violența, sub toate formele ei, este parte integrantă din felul în care funcționează societatea capitalistă – pentru că doar printr-un amestec de constrângere directă și consimțământ construit artificial sistemul se poate menține, chiar și atunci când este favorizat și de alte circumstanțe. O formă de violență nu poate fi oprită fără a le opri și pe celelalte. Feminismul celor 99% își propune să le elimine pe toate și să lege lupta împotriva violenței de gen de lupta împotriva tuturor formelor de violență din societatea capitalistă – și împotriva sistemului social de la baza lor.

Teza 7: Capitalismul se străduiește să reglementeze sexualitatea. Noi vrem să o eliberăm.

Mișcările emancipatoare de azi sunt prinse între ciocan și nicovală: pe de o parte sunt cei care vor să lase femeile și persoanele LGBTQ+ la cheremul dominației religioase sau patriarhale, iar pe de alta, cei care ne lasă pradă atacurilor directeale capitalului. Feminismul celor 99% refuză să intre în acest joc. Respingând atât cooptarea neoliberală, cât și homofobia și misoginia neotradiționaliste, ne propunem să reanimăm spiritul radical al revoltelor Stonewall care au avut loc în New York în 1969, al curentelor feministe „pro-sex”, de la Alexandra Kollontai la Gayle Rubin, și al campaniei istorice prin care comunitățile gay și lesbiene și-au arătat susținerea față de greva minerilor din 1984 din Marea Britanie. Scopul este să eliberăm sexualitatea nu numai de ideea de procreație și de formele normative ale familiei, dar și de restricțiile impuse de gen, clasă, rasă și de distorsionările cauzate de etatism și societatea de consum. Știm însă că, pentru a îndeplini acest vis, este nevoie să construim o nouă formă de societate, una necapitalistă, care să asigure bazele materiale ale emancipării sexuale, printre care sprijinirea generoasă a reproducerii sociale, care să aibă în vedere o plajă mult mai largă de familii și asocieri între persoane.

Teza 8: Capitalismul a luat naștere prin violență rasistă și colonialistă. Feminismul celor 99% se împotrivește rasismului și imperialismului.

Adevărul este că rasismul, imperialismul și etnonaționalismul sunt piloni esențiali ai misoginiei generalizate și ai controlului asupra corpurilor tuturor femeilor. Pentru că ele ne fac rău tuturor, noi toate ar trebui să luptăm trup și suflet împotriva lor. Dar apelurile abstracte la o sororitate globală sunt contraproductive. Luând ca certitudine ceea ce este, de fapt, obiectivul de la capătul unui proces politic, acestea creează o falsă impresie de omogenitate. Realitatea însă este că, deși toate avem de suferit de pe urma asupririi misogine din societatea capitalistă, asuprirea noastră ia forme diferite. Nefiind evidente întotdeauna, legăturile dintre aceste forme de asuprire trebuie scoase la iveală printr-un proces politic – adică, prin eforturi deliberate de a construi solidaritatea. Doar astfel, luptând în spiritul și prin intermediul diversității noastre, putem dobândi forța necesară pentru a transforma societatea.[…]

Feminismul celor 99% recunoaște deschis acest trecut rușinos și își propune să se despartă de el definitiv. Înțelegem că nimic din ceea ce merită să se numească „emancipare a femeii” nu se poate obține într-o societate rasistă și imperialistă.

Teza 9: Feminismul celor 99% este un feminism ecosocialist, care luptă pentru a contracara efectele distructive ale capitalismului asupra planetei.

Criza actuală a capitalismului este și o criză ecologică. Capitalismul a urmărit întotdeauna să-și mărească profiturile punând stăpânire pe resursele naturale, pe care le consideră gratuite și infinite și pe care adeseori le fură cu totul. Înclinat, prin însăși structura sa, să își însușească natura fără a lua în seamă regenerarea ei, capitalismul își destabilizează periodic propriile condiții ecologice de  posibilitate – fie distrugând solul și epuizând bogățiile minerale, fie otrăvind apa și aerul.[…]

Emanciparea femeilor și salvarea planetei de la un dezastru ecologic merg mână în mână – atât între ele, cât și cu depășirea capitalismului.

Teza 10: Capitalismul este incompatibil cu democrația adevărată și cu pacea. Soluția pe care o propunem noi este internaționalismul feminist.

Criza actuală este și o criză politică. Paralizate de situații fără ieșire și punându-li-se piedici de către sistemul financiar global, state care altădată se declarau democratice astăzi nu mai reușesc să rezolve probleme urgente și cu atât mai puțin să o facă în interesul public; majoritatea mizează pe schimbările climatice și reforma financiară, atunci când nu blochează în mod fățiș calea spre soluții. Prizoniere ale puterii corporatiste și șubrezite de datorii, guvernele sunt privite de cetățeni ca tot mai aservite capitalului, făcând jocul băncilor centrale și al investitorilor internaționali, al mamuților IT, al magnaților din industria energetică și al celor care au de câștigat de pe urma războaielor. Nu e de mirare așadar că mase de oameni din întreaga lume nu mai cred în partidele tradiționale și în politicienii care au promovat neoliberalismul, nici chiar în cele de centru-stânga.[…]

Criza politică își are rădăcinile în structura instituțională a societății capitaliste. Acest sistem desparte „politicul” de „economic”, „violența legitimă” a statului de „constrângerile tacite” ale pieței. Ca urmare, aspecte numeroase din viața socială sunt scoase de sub controlul democratic și abandonate dominației corporatiste directe. Prin însăși structura sa, capitalismul ne răpește posibilitatea de a decide împreună ce și cât să producem, pe ce baze energetice și prin ce fel de relații sociale. Ne lipsește de asemenea de posibilitatea de a hotărî cum să folosim surplusul social pe care îl producem în comun, cum să ne raportăm la natură și la generațiile viitoare și cum să organizăm munca de reproducere socială și relația acesteia cu munca de producție. Pe scurt, capitalismul este fundamental antidemocratic.[…]

Birocraților și managerilor financiari, atât bărbați, cât și femei, care își justifică incitările la război pretinzând că emancipează femeile nonalbe, le spunem: „Nu în numele nostru!”

Teza 11: Feminismul celor 99% îndeamnă toate mișcările radicale să își unească forțele pentru o insurecție anticapitalistă comună.

Feminismul celor 99% nu operează izolat de alte mișcări de rezistență și rebeliune. Nu ne detașăm de luptele împotriva schimbărilor climatice sau a exploatării la locul de muncă; nici nu ne ținem departe de cele împotriva rasismului instituțional sau a deposedărilor. Aceste lupte sunt și luptele noastre, fac parte integrantă din eforturile de desființare a capitalismului, fără de care asuprirea de gen și sexuală nu poate fi oprită. Concluzia este evidentă: feminismul celor 99% trebuie să își unească forțele cu alte mișcări anticapitaliste din lumea întreagă – cu mișcările ecologiste, antirasiste, antiimperialiste și pro LGBTQ+, precum și cu sindicatele. Trebuie să ne aliem, înainte de toate, cu curentele de stânga, anticapitaliste ale acelor mișcări care susțin interesele celor 99%.

Clasa muncitoare nu se reduce la salariații din industrie; și nu exploatarea acestora este culmea dominației capitaliste. Punându-i pe aceștia pe primul loc, nu promovăm, ci șubrezim solidaritatea de clasă. În realitate, solidaritatea de clasă crește odată cu recunoașterea reciprocă a diferențelor dintre noi – a situațiilor structurale, experiențelor și suferințelor diferite; a nevoilor, dorințelor și revendicărilor noastre specifice; și a diverselor forme de organizare prin care ne putem atinge cel mai bine scopurile. Astfel, feminismul celor 99% încearcă să depășească antagonismele bine-cunoscute și răsuflate dintre „politicile identitare” și „politicile de clasă”.[…]

Respingând schema cu sumă nulă pe care capitalismul o construiește pentru noi, feminismul celor 99% își propune să unească mișcări din prezent și din viitor în vederea unei insurecții globale, care să cuprindă numeroase categorii. Înarmându-ne cu o viziune care este, în același timp, feministă, antirasistă și anticapitalistă, ne angajăm să jucăm un rol major în construirea unui viitor mai drept pentru fiecare dintre noi.

Imagine de fundal de Nadea Roşcovanu. 
Sursă: Jurnal.md