In jur de un milion de moldoveni traiesc in saracie. Venitul unui moldovean bogat din 10% cei mai bogați este de 67 de ori mai mare decat a unii moldovean din celelalte 90%. Conform unor măsurări, cei 15% cetatenii care s-au imbogatit in urma privatizarilor din anii 90, detin 85% din volumul total al acumularilor banesti existente. Trăim într-o societate profund inegală.

Muncitorii, care constituie majoritatea societatii noastre, supravietuiesc de la salariu la salariu, in timp ce roadele productivitatii lor sunt culese de angajatori in forma de profituri. Tolerarea unei astfel de situatii este amorala, mai ales in contextul in care exista alternativa. 

Conform unui raport al FMI, daca guvernele tarilor vor crestere economica, atunci ele trebuie sa investeasca in patura de jos si mijloc a societatii si sa aplice cote progresive de impozitare.

In acelasi timp, clasa politica si elita economica din RM sustin interesele marelui capital. Ei afirma ca sustinerea angajatorilor, inclusiv prin micsorarea impozitelor, va duce la crearea de locuri noi bine platite, fapt care ulterior va diminua saracia si inegalitatea economica. Ei gresesc.
Noi putem sa asteptam ca bogatii sa vina si sa ne faca locuri de munca bine platite si sa murim de batranete SAU noi putem sa ne solidarizam si sa ne creem impreuna un viitor fara saracie.

Cooperativele muncitoresti sunt forme democratice de organizare a businessului, in cadrul caruia fiecare muncitor are drept de vot – o persoana, un vot. In cadrul cooperativelor, muncitorii decid ce sa produca, cum sa produca, in ce conditii sa produca, si cel mai important, ce sa faca cu profiturile.
In Emilia Romagna (Italia), statul sustine cooperativele. Daca esti somer in acea regiune, ai doua alternative:

  • Sa primesti ajutor de somaj lunar
  • Sa primesti o data intreaga suma care iti este destinata pentru un an intreg, cu o conditie: Te solidarizezi cu alti 9 oameni care sunt in aceasi situatie ca si tine, iar sumele primite de la stat le puneti la un loc pentru a crea un start up, o cooperativa muncitoreasca.

Cea de-a doua alternativa pune oamenii la lucru intr-un mediu echitabil, combate saracia si inegalitatea economica.
Spre a imputernici muncitorul si a sustine cooperativele, Partidul Laburist din Marea Britanie propune oferirea muncitorilor dreptul la primul refuz. Acest drept presupune urmatoarele: Daca patronii unei companii decid sa vanda compania, sa faca out-sourcing sau sa o inchida, ei sunt obligati sa vina in primul rand la proprii muncitori si sa le faca o oferta de cumparare a companiei. Dupa cumparare, compania se restructureaza intr-o cooperativa muncitoreasca.

Intrebat de unde muncitorii vor lua bani pentru procurarea companiei, John McDonnell – reprezentant laburist, a zis ca muncitorii vor fi creditati de stat. Daca pana acum statul avea deprinderea de a subsidia, credita si nationaliza riscurile bancilor, acum statul va da bani muncitorilor.
Studiile arata ca cooperativele sunt cu 80% mai reziliente decat companiile ierarhice in primii 5 ani de existenta si sunt apte sa concureze cu echivalentele sale capitaliste.
Cooperativele pot fi sustinute si la nivel individual. Cautati marcajul “fabricat de cooperativa” pe descrierea produselor si cumparati aceste produse in detrimentul celor produse de companiile ierarhice.
Un alt instrument de democratizare a intreprinderilor sunt sindicatele profesionale. La moment, pentru sindicalizare e nevoie ca 3 muncitori sa fondeze aceasta entite. Deseori angajatorii pun bete in roate, ameninta si chiar concediaza muncitorii ce-si exercita dreptul la autodeterminare.
Implementarea unui sistem care obliga sindicalizarea automata a tuturor muncitorilor o data cu fondarea companiei ar depasi aceste piedici. Sistemul respecta dreptul la autodeterminare. Daca muncitorul doreste sa paraseasca sindicatul, dansul/dansa o poate face liber, fara piedici.
Complementar pot fi stipulate cote de reprezentanta a muncitorilor in consiliile de administrare a companiilor. Aceste cote vor democratiza intreprinderea.
Cel mai direct mod de combatere a saraciei este majorarea salariului minim. Daca un muncitor lucreaza 40 de ore pe saptamana, salariul minim trebuie sa-i asigure o existenta decenta. Salariul minim trebuie sa fie salariu de trai!
Daca legam venitul celui mai bine platit om din intreprindere de salariul celui mai prost platit om din intreprindere, combatem inegalitatea economica. Cel mai bine platit sa nu incaseze sume mai mari de X10 comparativ cu cel mai prost platit și vedem aceasta ca un raport ce nu trebuie depasit in nici un sector al economiei.

Solutiile de mai sus sunt coerente cu recomandarea FMI (și cu proiectul unei dezvoltari economice durabile). Ele investesc in patura de jos si cea medie si combat saracia si inegalitatea. Aceste solutii presupun cheltuieli. Aceste cheltuieli pot fi asigurate prin 2 surse de venit:

  • Nationalizarea averilor nedeclarate
  • Instalarea unei politici fiscale progresive. Exploatarea muncitorilor distribuie veniturile disproportional la saraci la bogati, generand inegalitate economica. Cotele progresive de impozitare echilibreaza efectul negativ al exploatarii, impozitand bogatii mai mult decat saracii.

Avem la dispozitie toate instrumentele necesare pentru a crea o societate echitabila. Ramane doar sa le utilizam.

Democratizeaza intreprinderea! Imputerniceste muncitorul!

Acest text reprezintă o variantă ajustată a platformei prezentate de Cristian Velixar în cadrul emisiunii Candidat, difuzată pe postul de televiziune TV8. 

Imagine de fundal: Alex Buretz.