Cineva m-a întrebat recent 
când voi înceta să scriu poeme muierești,
Așa că-i răspund:
Când în coada la dugheana cu cartofi-pai nu voi mai auzi,
că nuș’cui nu-i place să mănânce acolo, pentru că se servesc porții femeiești
Când aparatul de ras pentru dame nu va mai fi cu un zlot mai scump decât cel pentru bărbați
doar pentru că este de culoare roz
Când îmi voi găsi un sutien de mărimea mea, care nu va fi doar alb sau negru
și nu va costa atâta, că nu-mi voi permite nimic altceva decât pâine uscată cu untură până la sfârșitul lunii
Voi înceta să scriu poeme muierești dacă nu voi mai auzi vreo dată
că toate femeile,
că fiecare femeie,
că ce cred, simt, fac, pentru că sunt femeie
Când nu va mai trebuie să-mi număr întâlnirile și să mi le notez în calendar,
când Tu vei fi liberă să ai chef de sex
Când unica alegere nu va mai fi să fii frumoasă sau să fii de bani gata
Când nimănui nu-i va mai trece prin cap,
să organizeze „Atelier de supunere pentru femei”,
sau conferințe științifice cu sloganul „Se află oare femeile cu SPM* în stare de afect”
Când în închisori, femeile nu vor mai trebui să-și cerșească absorbantele,
Iar pilula contraceptivă se va putea obține fi la fel de ușor ca Viagra,
Când înscrierea la citologie va fi la fel de ușoară ca și înscrierea la stomatolog,
Când voi putea urca seara într-un taxi fără să verific dacă ușa se blochează,
Și cât de repede pot să-mi deschei cureaua de siguranță,
Când după scurta oprire în fața unei farmacii, taximetristul nu mi se va mai holba în țâțe,
Cu un rânjet slinos, întrebându-mă dacă merg în vizită la cineva, sau la local
Voi înceta, când niciodată niciun poetaș miluiește-l-doamne nu-mi va țipa în față,
Că nu știu nimic despre lume, pentru că am pizdă
Nu-și va pune labele pe fesele mele și mă va întreba, dacă am prieten
doar pentru că am citit o poezie despre sex
Nu mă va întrerupe 10 secunde după ce mi-a cerut o opinie
Voi înceta să scriu poeme muierești dacă nicio pulă bleagă
nu va cuvânta în Parlamentul European,
că ar trebui să câștigăm mai puțin decât bărbații pentru că suntem mai proaste,
că avem tălpile mai mici, ca să putem să stăm mai aproape de chiuvetă,
și cu o circumvoluțiune mai puțin decât creierul calului, ca în timpul spălatului podelei să nu bem apa murdară din găleată
Când în Rusia nu se vor mai putea bate soțiile prin impunitate
Cu condiția că li se frângă nasul doar o dată pe an
Când vor înceta să să ni se taie clitorișii, să ne stropească fețele cu acid,
Să ne spargă sticlele în vagin,
în camioane puturoase, să ne scoată în străinătate și să ne țină în niște
depozite, în separeuri cu perdele din cârpe, pe saltele înmuiate de sudoare și spermă
Voi înceta să scriu poezii feministe, atunci când voi înceta să mă mai tem, că voi naște cândva o fiică
Când toată lumea va ști că femeia la gust nu este dulce, ci sărată
Să fut glazura,
Să facem fum

*sindrom premenstrual

în poloneză: 

Babskie wiersze
Zapytał mnie ktoś ostatnio,
kiedy przestanę wreszcie pisać babskie wiersze,
więc odpowiadam:
Kiedy w kolejce do budy z frytami nie będę słyszeć, 
że ktoś nie lubi tutaj jeść, bo dają porcje dla kobiet
Kiedy damska maszynka do golenia nie będzie złotówkę droższa od męskiej
tylko dlatego, że jest różowa
Kiedy znajdę stanik w swoim rozmiarze, który nie będzie tylko biały albo czarny 
i nie będzie kosztował tyle, że nic tylko suchy chleb ze smalcem do końca miesiąca
Przestanę pisać babskie wiersze, jeśli już nigdy nie usłyszę,
że wszystkie kobiety,
że każda kobieta,
co myślę, czuję, robię, bo jestem kobietą
Kiedy nie będzie trzeba liczyć randek i w kalendarzu zaznaczać,
kiedy wolno Ci mieć ochotę na seks
Kiedy jedynym wyborem nie będzie być ładną albo bogatą z domu
Kiedy już nikt nie będzie wpadał na pomysł,
żeby zorganizować warsztaty uległości dla pań,
konferencję naukową pod hasłem „Czy kobiety z PMS-em są niepoczytalne”
Kiedy w więzieniach kobiety nie będą musiały żebrać o podpaski,
pigułka po będzie tak łatwo dostępna jak Viagra,
cytologia jak przegląd dentystyczny
Kiedy będę mogła wsiąść wieczorem do taksówki i nie sprawdzać, czy drzwi się blokują
i jak szybko mogę odpiąć pas
Kiedy po krótkim postoju pod apteką taksiarz nie będzie mi się wgapiał w cycki,
z obleśnym uśmieszkiem pytając, czy jadę do kogoś, czy do lokalu
Przestanę, kiedy już nigdy żaden pożal-się-boże poeta nie będzie mi w twarz krzyczał,
że nic nie wiem o świecie, bo mam pizdę
Nie będzie łapał za tyłek i pytał, czy mam chłopaka
tylko dlatego, że czytałam wiersz o seksie
Nie będzie mi przerywał 10 sekund po tym, jak zapytał mnie o zdanie
Przestanę pisać babskie wiersze, jeśli już żaden chuj zbolały
nie będzie mówił w europejskim parlamencie,
że powinnyśmy zarabiać mniej, bo jesteśmy głupsze,
że mamy małe stopy, żeby stać bliżej zlewu,
i jeden zwój mózgu mniej od konia, żeby przy myciu podłogi nie pić wody z wiadra
Kiedy w Rosji nie będzie można bezkarnie bić żony pod warunkiem,
że złamie się jej nos tylko raz w roku
Kiedy przestaną nam wycinać łechtaczki, oblewać twarze kwasem,
rozbijać butelki w pochwach,
w śmierdzących ciężarówkach wywozić za granicę i trzymać w jakichś magazynach, oddzielone zasłonami ze szmat na przesiąkniętych potem i spermą materacach
Przestanę pisać feministyczne wiersze, kiedy przestanę się bać, że urodzę kiedyś córkę
Kiedy już wszyscy będą wiedzieć, że kobieta w smaku nie jest słodka, tylko słona
Jebać lukier
Róbmy dym.

 

Traducere din limba poloneză: Teodor Ajder

Traducerea a fost făcută în cadrul unei mișcări de solidaritate a poeților polonezi cu protestele organizate în Chișinău, Republica Moldova, de grupul #occupyguguta, sub egida #protestpermanent. Poeziile au fost citite, în poloneză și română, la Cafeneaua Guguță și la Poșta Veche, și urmează să apară ca un număr special al revistei Mămăliga de Varșovia