Cine este un copil? 

Copil: orice persoană din momentul nașterii până la vârsta de 18 ani.

  • Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;
  • Legea Nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului.

Justiție pentru copil (sistemul de protecție) semnifică principiile, cadrul normativ juridic, procedurile, specialiștii, instituțiile, metodele și tehnicile utilizate de către aceștia destinate copiilor implicați în sistemul de justiție.   

Adițional protecției, justiția pentru copii semnifică și prevenirea, inclusiv înlăturarea cauzelor care duc la apariția unui comportament deviant și delincvent. Ghidul Comitetului de Miniștri al consiliului Europei pentru Justiție Prietenoasă Copiilor[1], ”Justiție prietenoasă copilului”, se referă la sistemele de justiție care garantează respectarea și implementarea eficientă a tuturor drepturilor copiilor la cel mai înalt nivel posibil.

Principiile de bază ale unui sistem corect de protecție a copilului include următoarele politici:

Eliminarea discriminării față de copii (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Art. 2)

Interesul superior al copilului (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Art. 3)

Copiii au dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Art. 6)

Respectarea opiniilor copilului (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Art. 12)

Justiția pentru copii (Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Art. 40).

Deși legislația este racordată în mare parte la standardele internaționale în beneficiul copilului, practicile actuale de judecare a cauzelor cu implicarea minorilor nu denotă o garanție de respectare a acestor standarde/ legi în totalitate.  Cu atât mai mult practicile cotidiene de implementare a legislației demonstrează anumite deficiențe.  

Astfel, în Republica Moldova nu există un sistem specializat de instanțe judecătorești care să corepundă necesităților specifice ale copiilor. Sistemul de justiție actual, chiar dacă a fost adaptat și modificat pe parcursul ultimilor ani, nu are capacitatea de a aborda necesitățile speciale ale minorilor victime sau martori în cauzele penale. Majoritatea infracțiunilor sunt comise de minori care nu beneficiază de un mediu social și familial adecvat, nu frecventează școala, nu sunt susținuți prin măsuri educative de către părinți, tutori legali, asistenți sociali sau psihologii din școli. Mulți lucrători din domeniu nu cunosc prevederile actelor sau standardelor legale în privința justiției pentru minori, inclusiv principiile justiției restaurative și alternativele de lucru cu copiii aflați în conflict cu legea. Neglijența instituțiilor de stat și a lucrătorilor în domeniu fac ca societatea să fie mai puțin informată de consecințele aplicării unor pedepse dure asupra minorilor și, prin urmare, implicarea lor în domeniul prevenirii și integrării copiilor este foarte mică.  

Fig.1 Rata aplicării măsurilor de constrângere cu caracter educativ dispuse (Respondenți judecători)

Mai mult, potrivit unui studiu despre instanţele specializate în cauzele cu implicarea copiilor în procesul penal în Republica Moldova, putem observa că reabilitarea psihologică sau lucrul psihologului nemijlocit cu minorul este redus la zero. Lipsa psihologului în majoritatea instituțiilor de învățământ și a unor discipline chiar și opționale în gimnazii și licee privind prevenirea delincvenței juvenile, informarea copiilor despre acest fenomen  prezintă o problemă destul de mare pentru țara noastră.    

Fig. 2 Cum identificați psihologul/pedagogul?[3]

Cu toate că asistarea psihologului/ pedagogului la audierea inculpatului sau a învinuitului minor este obligatorie prin lege[4], putem observa din datele de mai sus că multe audieri sau procese penale decurg fără participarea acestora. 

Totodată este de menționat faptul că în multe localități din țara noastră nu există un psiholog care să ofere consiliere minorului, nu există cadre didactice competente care ar putea oferi servicii de mediere și asistență copiilor în conflict cu legea, lipsește consilierul de probațiune competent în domeniul justiției juvenile, asistentul social care pe lângă faptul că este suprasolicitat acesta trebuie să corespundă nevoilor sociale ale persoanei în conflict cu legea. O altă problemă, mai ales în comunitățile rurale, reprezintă lipsa organizațiilor nonguvernamentale (ONG-uri) care și-ar asuma un rol foarte important în garantarea dreptului copilului la un spectru larg de servicii de asistență și suport .

Fig.3 Cum credeți, există în comunitatea în care activați Dvs. posibilitatea de trimitere a minorului către servicii comunitare sau alte servicii competente? (Studiu de fezabilitate privind instanţele specializate în cauzele cu implicarea copiilor în Republica Moldova)

Specialiștii intervievați au raportat că există o insuficiență a programelor și serviciilor de prevenire a implicării copiilor în comiterea infracțiunilor, iar în unele localități lipsesc practic în totalitate serviciile comunitare competente în acordarea asistenței juridice sau de consiliere a minorilor aflați în conflict cu legea, cu excepția polițistului sau a asistentului social. Actualmente, majoritatea ONG-lor care oferă servicii educaționale, sociale, medicale, juridice sau psihologice se află la zeci de km în raioane și nu reușesc să completeze eforturile instituțiilor statului.

Cu toate că familia și comunitatea au un rol important în cadrul prevenirii copilului în activitățile infracționale, în unele cazuri aceștia se implică foarte puțin.  Serviciile comunitare trebuie să intervină încă de la primele semne ale vulnerabilității copilului aflat în situație de risc și să ofere asistență și suport psihologic atât copilului cât și întregii familii. Necesitatea creării unor servicii de suport, adaptate și specializate în prevenirea unui comportament antisocial al minorului în toate localitățile din țara noastră este una foarte mare.     

În pofida faptului că în ultimii ani se pune un accent mai mare pe prevenirea și înlăturarea fenomenului delincvenței juvenile, se simte o insuficiență  a serviciilor de sprijin comunitar, mai ales în comunitățile rurale, fapt ce duce la un suport minim sau chiar lipsa acestuia pentru copiii cu dificultăți comportamentale. Cu regret copiii sub vârsta răspunderii penale care au comis vreo faptă ilegală odată identificați sunt lăsați să se întoarcă în anturajul din care provin, fără vreo asistență ulterioară sau sprijin acordat corespunzător.   

Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 prevede elaborarea unor programe de reabilitare și eliberare a copiilor aflați în detenție. În plus, în 2017 a avut loc lansarea procesului de elaborare a unui nou document de politici în vederea continuării procesului de reformare a sectorului justiției. Totuși, Strategia menționează clar că conexiunea dintre sectorul justiţiei şi serviciile sociale comunitare pentru copii este slab dezvoltată la moment, iar asistenţa şi readaptarea în comunitate a copiilor care au încălcat legea  sau au fost victime ale abuzului sunt insuficiente. [5]

  Pe lângă legile menționate mai sus există și alte reglementări care ar putea fi aplicate copiilor sub vârsta răspunderii penale cum ar fi Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014-2020[6] sau Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți[7].  Cu toate acestea, chiar dacă copiii sub vârsta răspunderii penale aflați în conflict cu legea prezintă unul din grupurile-țintă ale Strategiilor menționate, nicăieri în ale nu se face referință directă la acești copii. Acest lucru ne demonstrează încă odată o lipsă a interconexiunii dintre legislație și politici în ceea ce privește justiția pentru copii.    

Calitatea asistenței juridice este un element cheie în apărarea drepturilor copiilor în conflict cu legea, precum și a copiilor victime. În practică, buna funcționare a sistemului și a tuturor reformelor este amenințată de numărul mic de persoane calificate în domeniul asistenței juridice, lipsa standardelor de calitate pentru asistența juridică, lipsa serviciilor disponibile în localitate care oferă servicii de suport și ajută copiii să se integreze în societate, lipsa specialiștilor psihologi care ar trebui să ofere consiliere atât copiilor cât și familiei acestora. Neimplicarea suficientă a autorităților publice locale în procesul de mediatizare și prevenire a comportamentelor antisociale la copiii sub vârsta răspunderii penale și lipsa unor lecții educative specializate în instituțiile de învățământ face ca progresul să fie minim.

Note:

[1] Ghidul Comitetului de Miniștri al consiliului Europei pentru Justiție Prietenoasă copiilor, adoptat de Comitetul de miniștri la 17 noiembrie 2010 la reuniunea 1098 a Delegațiilor Miniștrilor, capitolul III-IV;

[2] Studiu de fezabilitate privind instanţele specializate în cauzele cu implicarea copiilor în Republica

Moldova / Igor Dolea, Victor Zaharia.

[3] Studiu de fezabilitate privind instanţele specializate în cauzele cu implicarea copiilor în Republica

Moldova / Igor Dolea, Victor Zaharia.

[4] Codul procedurilor penale art.479, alin. (2).

[5] http://lex.justice.md/md/341748/

[6] http://lex.justice.md/md/353459/

[7] https://msmps.gov.md/ro/content/legea-nr-140-din-14062013-privind-protectia-speciala-copiilor-aflati-situatie-de-risc-si

 

Sursă imagine: IRP

Acest articol este elaborat în cadrul proiectului „Acțiune socială 2018” – secțiunea „puncte de vedere”, realizat în baza unui parteneriat dintre PLATZFORMA și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.