На русском.

Marifat Davlatova se află acum în Bielefeld, Germania, cu o bursă. Ea continuă să lucreze la picturile sale, folosind cu precădere stilul nud.  Prin intermediul lucrărilor sale Marifat încearcă să vorbească despre drepturile femeilor din Tadjikistan. ”Sunt absolut deschisă să vorbesc despre astfel de subiecte pentru că mă privește și pe mine. Recent, în Dușanbe, a avut loc evenimentul Biblioteca Vie. Datorită acestui proiect a fost posibilă inițierea unor discuții despre probleme cum ar fi ”drepturile femeilor” și ”rolul femeilor în societatea din Tadjikistan”. Desigur că nu am ezitat să mă alătur. Această problemă este, a fost și încă mulți ani va fi actuală în Dușanbe”, spune Marifat.
Sergiu Bejenari a stat de vorbă cu ea. 

SB: Povestește-ne în câteva cuvinte istoria mișcării sau a grupurilor feministe din Tadjikistan. Cât de numeroase sunt, prin ce canale și metode transmit ideile către societate, cum sunt organizate (ONG-uri sau rețele informale) etc.

MD: În Dușanbe, din câte cunosc, nu există mișcări sau ONG-uri feministe. Din timpurile sovietice încă nu au existat proteste active pe această temă. Știu despre un grup de persoane care, acum câțiva ani s-au adunat și au discutat despre acest subiect și totodată au discutat atunci și despre organizarea unui protest pe tema drepturilor femeilor. Proiectul trebuia să fie unul feminist și se adresa bărbaților care se comportă intolerant și nerespectuos față de femeile din Tadjikistan.

Am dorit să contribui și eu, am încercat să propun lucrările mele unei organizații internaționale pentru organizarea unei expoziție la tema egalității de gen însă aceasta nu a acceptat. Motivul refuzului a fost frica de reacția negativă din partea societății tadjice. La noi discuțiile despre subiectul egalității femeilor nu au avansat în nici un fel și probabil că mulți dintre tadjici nu prea știu ce înseamnă egalitatea de gen. Din acest motiv feminismul din Tadjikistan nu s-a născut și nici nu a murit.

SB: Care sunt ocupațiile de bază pe care societatea le consideră importante pentru o femeie din Tadjikistan?

MD: Principalele profesii pentru femeile din mediul urban din Tadjikistan sunt din domeniul economiei, finanțelor, contabilității și filologiei, iar în ultimii ani și specialitățile din domeniul sănătății au devenit populare în rândurile femeilor. În ceea ce ține de mediul rural și cea mai mare parte a țării, cu siguranță că există multe fete care absolvesc cu succes școala și continuă studiile în instituțiile superioare de învățământ, dar există și multe cazuri când ele învață până în clasele a 9-a sau a 11-a, apoi se căsătoresc.

SB: Care este situația accesului la educație, dreptului la căsătorie și libertatea de a alege un partener? Tu fiind femeie poți alege liber cum să trăiești?

MD: În multe familii fetelor le sunt propuși bărbați necunoscuți și forțate să se căsătorească, iar unele din ele își văd mirele cu câteva zile înainte sau chiar în ziua nunții. A fost un caz în care o fată a fost forțată să se căsătorească cu un tânăr pe care nici măcar nu-l cunoștea (ea fiind și minoră) asta în condițiile în care  în Tadjikistan există o lege în care se spune că nu sunt permise căsătoriile până la vârsta de 18 ani. Dar statisticile pentru anul 2017, de exemplu, au arătat că 70% din căsătorii implică minori. Dacă părinții doresc să-și căsătorească fiica și aceasta încă este minoră, atunci ei merg în instanța de judecată și dacă li se permite, atunci o căsătoresc.

Așadar, dacă părinții doresc să-și căsătorească fiica fata nu are de ales și este obligată să accepte. Acest lucru se întâmplă cel mai des în mediul rural. Au fost cazuri în care fata ajungea la sinucidere. Acum câteva săptămâni, un băiat dintr-un oraș din apropiere spunea: ”Ce să faci dacă fetele sunt impuse? M-am simțit oribil când colega mea de clasă s-a aruncat de pe pod pentru că era forțată să se căsătorească. Acest lucru m-a făcut să iau apărarea unei alte colege, spunând părinților ei că mă voi căsători cu ea, altfel ea ar fi fost căsătorită cu altcineva câțiva ani în urmă.” În acest fel a încercat să o ajute. Avem astfel de tineri care văd situația reală și încearcă să lupte cu asta.

Dacă tinerii sunt pețiți încă în copilărie, soarta lor este deja pecetluită. Aceeași problemă este și la băieți, ei la fel sunt căsătoriți contra voinței lor, doar că unii din ei pentru a scăpa de aceste obligațiuni fug să lucreze în străinătate.

SB: Care sunt profesiile tipice pentru bărbați și femei? Cât de rapid sunt acceptate femeile în domeniile care de obicei sunt percepute drept bărbătești/pentru bărbați?

MD: În fiecare an tot mai multe femei urcă pe scena politică, dar ei (bărbații) continuă să țină femeile la distanță. Acum nu există diferențe atât de mari în profesii, se întâlnesc și femei juriste, iar dacă să vorbim despre așa profesii cum ar fi cizmari sau electricieni, acolo sunt doar bărbați.

Dar dacă o femeie reușește să devină avocată și își cunoaște bine profesia, aceasta cu siguranță că-l va pune la loc pe bărbat, dar acesta îi poate arunca replici de genul ”ești o femeie, taci din gură, nu te da mare persoană pentru că până nu de mult femeile nu aveau loc în societate”. Astfel de cazuri dacă și se întâlnesc, sunt tot mai rare.

Însă la modul general, în ceea ce-i privește pe bărbați și femei, există mult mai multe probleme în viața de familie decât în activitățile profesionale. Cel mai des femeile sunt ofensate în familie, iar dacă soțul și soția se află în stradă, atunci el poate să fie brutal cu soția sa și să o insulte cu diverse fraze inadmisibile.

SB: Având în vedere că bărbații sunt percepuți drept cei care trebuie să aibă grijă de bugetul familiei și deciziile principale sunt luate în special de către bărbați, îi este permis cumva femeii să preia acest rol (să meargă la serviciu, să avanseze în carieră, să ocupe posturi în domeniul politic, sănătate, educație)?

MD: În oraș aceste lucruri sunt acceptate drept normalitate, dar în restul țării este 50 la 50, există familii în care bărbații permit femeilor să lucreze și să avanseze în cariere, dar în același timp probabil că se vor simți răniți de faptul că femeia a luat-o înaintea bărbatului și probabil că-i vor impune anumite restricții, să nu meargă la diverse serate pentru că acolo pot fi mulți bărbați care se vor uita la ea. Acest lucru nu va fi acceptat, pentru că nu este bine ca o femeie străină să stea la aceeași masă cu alți bărbați, chiar dacă e vorba despre familii moderne în care femeile au voie să muncească.

Există familii în care femeii nu-i este permis să lucreze, dar nici bărbații nu fac nimic. În multe familii femeile doresc să lucreze și ele pot avea câte două diplome de studii superioare, femei care până la nuntă ocupau posturi bune de lucru, iar după căsătorie bărbații le interzic să lucreze și ele sunt forțate să stea acasă cu copii, dar și bărbații stau acasă și nu știu cu ce să se ocupe. Ei consideră că femeia trebuie să rămână acasă, să gătească, să facă curat și să aibă grijă de copii, ei numesc asta vocația femeii.

Chiar și în cazurile în care femeia lucrează egal la egal cu bărbatul, treburile casnice rămân obligatorii pentru femei, indiferent cât de greu îi este. Unii bărbați nu consideră că este necesar să le ajute, acest lucru fiind pentru ei inadmisibil, pentru ei contează mai mult ceea ce vor spune vecinii/societatea.  

În ceea ce privește educația copiilor, foarte puțini bărbați acordă timp copiilor lor, de educație trebuie să se ocupe femeile. În timp ce el îi poate reproșa lucruri cum ar fi ”Cum îți educi copilul și de ce el îmi umblă pe aici? Ce fel de educație este asta? Mama ta este vinovată pentru totul.” Dar sunt și alții care se implică în educarea copiilor, și posibil că o fac mai bine chiar decât unele femei.

SB: Știu că faci pictură, iar tematica picturilor tale este femeia. Cum crezi, comunicarea cu societatea despre teme legate de egalitatea de gen prin prisma artei este un limbaj care va spori înțelegerea acestei probleme? Ai încercat să organizezi expoziții în Tadjikistan?

MD: Consider că unele stereotipuri despre femeie pot fi schimbate prin intermediul artei. Nu sunt deloc de acord cu atitudinea bărbaților față de femei în societatea tadjică, așa că am decis să pictez femei. Vreau să organizez o serie de expoziții la care să invit oameni obișnuiți – nu pe cei care ocupă posturi înalte, ci oameni de rând.

Nudurile, desigur, că nu reprezintă ceva vulgar, ci ceva frumos, însă am fost refuzată deja de trei ori să organizez o astfel de expoziție, sub pretext că există un punct în legislație care interzice astfel de evenimente, deși din câte știu nu avem astfel de legi. M-am adresat hotelului Sheraton, care face parte dintr-o rețea de hotele renumite în mai multe țări, la început au acceptat, dar după ce le-am trimis să vadă lucrările, au refuzat. Chiar și organizațiile internaționale au refuzat să susțină în vreun fel desfășurarea expoziției.

Dacă e să vorbim despre feminism și egalitatea de gen, oamenilor le va fi mai interesant vor face cunoștință cu aceste probleme prin intermediul artei. Am încercat să aplic cu diverse proiecte, dar pur și simplu au refuzat, deși erau interesați, își cereau scuze și spuneau că nu pot. Toate aceste refuzuri sunt extrem de frustrante.

SB: Vei mai încerca din nou să organizezi o expoziție tematică în Tadjikistan pentru a spori nivelul de conștientizare cu privire la statutul femeilor în societate?

MD: Desigur, planific o expoziție în viitorul apropiat: ea este orientată în mod special spre schimbarea stereotipurilor despre femei. În societatea noastră majoritatea bărbaților tratează femeile ca obiecte sexuale, se uită la femei ca ”Leul la șnițel”. La fiecare pas oriunde te-ai duce, te privesc ca pe o pradă, iar acest lucru nu este deloc plăcut, cu siguranță. Dacă ai dezgolit spatele sau umerii, nu este considerat normal, nu poți face asta, deși la noi cât de cât femeile își permit să se îmbrace în așa fel, dar riscă să fie considerate ”fete indecente”.

La expoziție vor fi prezentate picturi  din seria de nuduri, picturi cu fete dezbrăcate. Conceptul este de a accepta femeile așa cum sunt ele, fără a le  transforma în obiecte sexuale. Scopul acestei expoziții este de a contribui la schimbarea stereotipurilor despre femei.

SB: Există riscul de a fi criticată pentru faptul că încerci să promovezi egalitatea de gen prin intermediul artei?

MD: În ultima jumătate de an am tot încercat să organizez această expoziție, am fost criticată din toate părțile. În societatea noastră sunt expusă presiunilor morale din cauza acestor viziuni. Problema este că societatea se lasă manipulată și îi ascultă pe toți, mulți nu au opiniile lor, ei trăiesc liniștit și nu fac nimic, pe ei totul îi satisface, iar unii chiar dacă sunt indignați, oricum nu fac nimic.

SB: Cum vezi situația femeii în Tadjikistan peste 10 ani?

MD: În linii generale chiar și în zilele noastre multe femei se comportă liber, iar bărbații se indignează pentru că ele își permit prea multe și că toate acestea se datorează influenței venite din spațiul european etc., având în vedere că lumea de astăzi trăiește prin media.

Dacă vor exista mai multe mișcări active și ONG-uri pentru tineret sau alte proiecte care vor lucra în această direcție atunci lucrurile se vor schimba, nu cu mult, dar se vor schimba. Acum femeile de la noi conștientizează că acest lucru nu este corect, că ele rabdă toate aceste inegalități și nu fac nimic pentru a schimba situația. Mi se pare că dacă nimeni nu le va împiedica și dacă ele vor lupta mai activ pentru drepturile lor, atunci totul va fi bine. Este posibil ca în zece ani rolul femeilor în societate să se schimbe nu numai pe hârtie, ci și în viață.

Interviul a fost realizat în limba rusă și tradus de Sergiu Bejenari.  

Textul face parte dintr-o serie de materiale – Luna istoriei luptei pentru drepturile femeilor,  o colaborare între echipa PLATZFORMA.MD, echipa Grupului de Inițiative Feministe și echipa portalului FEMINISM.MD 

Design logo: Lilia Nenescu.