După proteste lumea s-a mişcat spre crîşme la căldură. Erau mulţi. Am discutat dar mai ales am ascultat.

Lumea este pe bună dreptate nemulţumită. Dar îşi exprimă şi articulează destul de greu nemulţumirile. Precaritatea, „flexibilitatea muncii” teribil de stresantă, nesiguranţa sau lipsa locului de muncă, împrumuturile, şcoala, copiii, sănătatea îi macină rău. Mai ales sub presiunea socială imensă a lui „ca afară”. O întreagă clasă socială e la limita depresiei sociale şi exploziei nervoase.

Şi cum lumea e furioasă, ajunge repede la judecăţi morale: băieţii răi de la putere trebuie înlocuiţi cu băieţii buni. Doar că în politică nu merge cu judecăţile de morală. Politica e despre putere şi negociere, despre organizare şi acţiune, nu despre morală. Cîmpului politic îi este străină morala. Puterea se cîştigă: avem alternativă?

Un prieten bun pe la miez de noapte mi-a spus: am de ales să fiu corect şi dacă aleg asta sînt pierdut. Dar mai am de ales să fiu corupt: dar şi aşa sînt pierdut. Înţelegi? Da, înţeleg. Acesta e sentimentul general: sîntem ceva mai sătui dar un teribil sentiment de pierdere totală ne frămîntă. Simţim asta profund.
Sîntem într-o situaţie teribilă de zúgzwang politic în raport cu puterea pe care din neputinţă o identificăm patologic cu: „Ciuma roşie”. Dar politicul nu e un fenomen natural, o boală, căreia să-i atribuim un vaccin. Iar ura nu ne ajută la nimic.

Acum e ca la şah cînd ai zúgzwang: avem la dispoziție numai mutări dezavantajoase, care conduc la pierderi materiale sau poziționale. Mai toate păturile sociale sînt în această poziţie. Dar nu toate.

Discuţiile centrale sînt pe corupţie. Sincer să fiu eu nu mă tem atît de mult de cei care fură. Cam asta se înţelege la noi prin corupţie. Destul de restrictiv. De ce? Pentru că pe termen mediu şi lung am şanse să-i depistez, să lupt împotriva acestui fenomen care la noi e iarăşi unul moral. Corupţia e în primul rînd un fenomen economic. Eu mă tem cel mai mult de nivelul superior al coprupţiei: hoţia în lege. Cum se face?
Deloc complicat: se fac legi care transformă hoţia în mecanimse de acumulare legale de profituri uriaşe, de control al resurselor şi de monopoluri.

Să vă dau două exemple recente: „Amnistia fiscala care îi vizează pe vînzătorii de imobile pe persoană fizică” (apărut deja în Monitorul Oficial) sau propunerea „Scăderea taxelelor pentru maşini mari şi scumpe şi creşterea taxelor pentru cele mici şi mai ieftine” (proiect de lege).

Ştiţi cine au votat şi susţinut aceste legi şi proiecte? TOŢI: PSD&PNL&USR&PMP. Da, da, şi speranţa USR.

Şi astea sînt mărunţişuri căci vin: taxe preferenţiate, legi speciale cu dedicaţie făcute la comandă, scutiri, salarii, pensii, impozite speciale. Totul se bazează pe o redistribuţie în sus, nu în jos: munca impozitată la greu, capitalul scutit şi întreţinut la greu. Adică baza şi săracii plătesc la greu profiturile imense ale celor puţini. Şi pînă şi aceste profituri taxtate minim cum nu mai vezi nicăieri în UE fug afară prin diverse scheme fără a lăsa urme pe aici. Aceste lucruri puţin deranjează: hoţia „gulerelor albe”, „hoţia legală” e tolerată.

Clasa politică românească în totalitatea ei s-a raliat cu interesele acestor grupuri mici dar puternice şi vocale. S-a subordonat şi a pus la lucru statul în interesul acestora. Pentru ei contează doar Regele şi Regina. Pionii sînt carne de tun. Pe pion nu-l mai reprezintă nimeni. Însă orice jucător responsabil ştie că pe o tablă de şah pionul este o piesă importantă.

Toate acestea duc la blocarea oricărei forme de redistribuţie, duce la monopolul unei clase sociale mici asupra resurselor, veniturilor şi profiturilor. Ce avem: lipsa redistribuţiei, creşterea sărăciei şi mai ales a inegalităţilor. Avem o Românie aşezată şi structurată pe caste iar asta în definitiv duce la război civil în diverse forme.

Ce am văzut aseară este protestul unor oameni nemulţumiţi. A unor oameni care simt că au pierdut şi nu ştiu cum să se repoziţioneze. Ei vor să cîştige şi e dreptul lor să dorească asta. Însă în marea lor parte nu sînt oameni flămînzi. În stradă avem clasa socială care simte că a pierdut şi vrea să fie şi ea la masa celor care împart profiturile şi resursele. E dreptul ei să dorească şi să lupte pentru asta.

Însă mai există o pătură socială în România. Poate cea mai numeroasă. Ea nu e pătura celor care au pierdut ci este pătura socială abandonată şi nereprezentată de nimeni. Ei se simt abandonaţi şi flămînzi. Iar cei flămînzi şi abandonaţi cînd se vor trezi, credeţi-mă că nu vor mima Răscoala ci chiar o vor face.

În şah mai există o tehnică faimoasă numită gambit: la începutul unei partide de şah sacrifici un pion sau o altă piesă pentru a obtine un avantaj în atac. Sînt optimist: jocul abia începe iar „pionii” sînt mulţi. Şi tot mai flămînzi…

 

Imagine de fundal: http://abcnews.go.com/International/wireStory/romanians-protest-corruption-law-passed-parliament-52485019