La sfârșitul lunii decembrie Parlamentul Republicii Moldova a adoptat amendamentele la legea ”Cu privire la ajutorul social”. Legea este destinată familiilor care au venituri mai mici decât minimumul necesar lunar. Potrivit acestor amendamente șomerii înregistrați la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă ai căror familii beneficiază de ajutor social  la cererea autorităților publice locale și șomerii care primesc ajutor social vor fi obligați să lucreze în beneficiul societății. Cei care vor refuza vor fi privați de asistența socială.

Amendamentele aprobate de Parlament stipulează că timpul dedicat muncii în folosul societății ar trebui să fie până la 40 de ore pe lună. Nu este specificat câte luni pe an va trebui să lucreze cetățeanul pentru asistența socială de care beneficiază.

Sunt eliberați de munca în folosul societății doar șomerii din familiile care primesc mai puțin de 30% din minimumul necesar lunar (adică mai puțin de 288 lei). Totodată, la munca gratuită nu vor fi implicate persoanele cărora situația nu le permite să lucreze în astfel de condiții. Despre care situații se are în vedere, nu este specificat în proiectul de lege adoptat. Cel mai probabil că este vorba de persoanele cu nevoi speciale. Serviciul de presă al Ministerului Muncii al Republicii Moldova nu a răspuns la întrebările adresate de portalul NewsMaker.

De fapt, este vorba de muncă forțată. Mulți pot avea obiecții de genul: ”vrei să primești compensații, lucrează în folosul societății, iar dacă nu ești satisfăcut de această situație, lucrează și fă-ți singur banii pentru compensație. Însă, statul nu le oferă o alegere acestor cetățeni. Este dificil să numim alegere pasul care îți poate pune familia în pericol de foame.

Iată ce spunea despre sărăcie și posibilitatea de a alege, raportoarea de la Adunarea Generală ONU din 2011 privind sărăcia extremă și drepturile omului: ”Sărăcia nu este rezultatul alegerii libere, ci mai degrabă o situație cu multiple laturi din care poate fi dificil dacă nu chiar imposibil de ieșit fără ajutor. Persoanele care trăiesc în sărăcie nu pot fi învinovățite pentru aceasta. Dimpotrivă, statul ar trebui să ia măsuri și să promoveze strategii de amploare menite să elimine condițiile care generează, acutizează sau perpetuează sărăcia”.

De asemenea, dumneaei a vorbit și despre practicile obligatorii împotriva oamenilor săraci. Potrivit expertei ONU, măsurile coercitive reflectă o neînțelegere fundamentală a realităților din viața celor mai sărace și vulnerabile segmente ale populației, o ignoranță a acestei discriminări profunde, cât și a condițiilor de excluziune de care acestea suferă.

Ideea elaborării acestui ajutor social asistenței aparține guvernului. Argumentul se reduce la faptul că va crește eficiența plăților sociale, iar sărmanii șomeri astfel se vor integra în societate.

Cu toate acestea, autoritățile ne promit că munca pe care vor fi obligați să o facă beneficiarii de ajutor social nu le va leza onoarea și demnitatea acestora. Oricum constrângerea a priori nu poate fi compatibilă cu demnitatea umană. La bazele principiului demnității umane stă respectul reciproc și empatia. Și aici munca obligatorie în nici un fel nu ajută la înțelegerea celor vizați în acest sens, cât și fenomenul șomajului ca atare.

În același timp, guvernarea face referire la faptul că în România, Lituania și Statele Unite ale Americii, beneficiarii de ajutor social se ”socializează” de asemenea prin muncă forțată, însă în această situație ar fi mai logic să se facă trimitere la recomandările comitetului ONU pentru Republica Moldova privind drepturile sociale, economice și culturale.

Adevărul este că în luna septembrie 2017, o delegație din partea Guvernului Republicii Moldova a raportat la ONU despre modul în care în ultimii 5 ani au fost respectate drepturile sociale, economice și culturale. După cum se vede, raportul a fost unul prost, deoarece reprezentanții ONU au propus o serie de recomandări autorităților în acest sens. În același timp amendamentele la legea privind ”îndemnizațiile sociale” contravin acestor recomandări.

Comitetul și-a exprimat îngrijorarea că programul de ajutor social, singurul proiect de stat pentru eradicarea sărăciei din Moldova, acoperă doar jumătate din cei care au nevoie și a recomandat autorităților să simplifice procedura de obținere a ajutorului social și să o mărească. Conform observațiilor ONU, în special familiile mari din zonele rurale deseori nu primesc indemnizația deoarece nu trec controlul comisiilor speciale. Organizația și-a exprimat îngrijorarea privind nivelul extrem de scăzut al ocupării forței de muncă, și anume în rândul persoanelor cu dizabilități și al romilor, în special al femeilor rome. Pentru eradicarea acestei situații, ONU a recomandat Republicii Moldova să asigure aceste categorii de persoane cu posibilitatea de a obține educație profesională și de a motiva angajatorii să-i angajeze.

Prin decizia privind munca forțată pentru șomerii care beneficiază de ajutor social, guvernul a echivalat sărăcia cu crima. Înainte de aceasta doar instanța putea obliga cetățenii să lucreze în beneficiul public. Aceasta se referea la persoanele care au comis infracțiuni, însă sărăcia nu este o crimă. În orice caz, cu siguranță că nu e crima celor care au ajuns sub pragul sărăciei. Dar, dacă deciziile instanței deseori sunt contestate, atunci decizia Parlamentului Republicii Moldova privind munca forțată nu a trezit nici o reacție publică din partea societății. Acest lucru confirmă faptul că decalajul dintre populația săracă și populația care deține nu doar resurse financiare, ci și resurse informaționale, este amenințător de mare.

 Articolul original a fost scris de Marina  Șupac și a fost publicat pe portalul Newsmaker.md.

Traducere din limba rusă de Sergiu Bejenari.

Sursă imagine de fundal: