ARTICOLUL ZILEI ECONOMIC RECENTE

Corporații, guverne și hrană: mulți bani și multă… foame

Un grup de fundații europene – Heinrich Boll Stiftung, Rosa Luxemburg Stiftung și Friends of Earth Europe – au publicat, la sfîrșitul anului trecut, un studiu despre corporatizarea industriei alimentare globale. ”Atlasul Alimentar – Numere și diagrame despre corporațiile care controlează ce mîncăm” (eng. Agrifood Atlas – Facts and figures about the corporations that control what we eat)  investighează trendurile din industria alimentară globală: consolidarea sectorului (un grup de companii la vîrf ajung să controleze o mare parte a sectorului), financializarea (accederea pe piață și creșterea ponderii unor companii financiare care nu produc nemijlocit mărfuri, dar achiziționează branduri și lanțuri de produse), creșterea influenței lobby-ului corporativ în UE și SUA, diminuarea reprezentării și puterii de negociere a micilor fermieri și altele.

Prezentăm cele mai importante rezultate ale studiului:

  • Două tendințe majore marchează dezvoltarea industriei alimentare globale la moment:  creșterea gradului de monopolizare a industriei alimentare globale (concentrarea pieței în portofoliile unui număr redus de corporații) și descreșterea oportunităților de implicare și rezistență pentru fermierii individuali, organizațiiile și mișcările din societatea civilă.
  • În ultimii ani mișcările de pe piața alimentară globală nu sînt dictate de imperativul expansiunii sau cel de creștere a profiturilor, ci mai ales de cel de maximizare a profitului.
    Unul dintre factorii care au favorizat acest proces este financializarea – accederea pe piață a unor companii din sectorul financiar care sînt mai degrabă interesate de achiziția unor branduri sau lanțuri de producție profitabile decît de creșterea producției. Sub pretextul diversificării  portofoliilor pe piața alimentară au intrat companii financiare (fondurile de capital și investiții etc) care au schimbat în mod decisiv profilul pieței.
  • Unul dintre exemplele cele mai elocvente este compania braziliană 3G Capital, fondată în 2004 de un grup de investitori  (Jorge Paulo Lemann, Carlos Alberto Sicupira, Marcel Herrmann Telles și Roberto Thompson Motta). 3G Capital a cumpărat gigantul american de fast-food Burger King în 2004, apoi, în parteneriat cu o companie a lui Warren Buffett, Berkshire Hathaway, au cumpărat un alt gigant alimentar american, compania de procesare Heinz. În 2015 Heinz a cumpărat Kraft Foods Group pentru 62 miliarde de dolari. Ulterior, în baza contopirii celor două corporații a fost creat grupul Heinz Kraft, care reprezintă a cincea companie de băuturi și alimente pe glob. În alt sector, cel al băuturilor, 3G Capital, prin intermediul companiei Ambev au reușit să construiască gigantul AB Inbev, cea mai mare companie de bere din lume (care adună la moment 25 % din vînzările de bere de pe glob și 45 % din profiturile sectorului” (pp.12-13).

Evoluția 3G Capital.

  • 3G Capital nu doar că a achiziționat Burger King ci a modificat și modelul de bussines al acestei companii prin promovarea unei inițiative agresive de ”refranchizare”. Astfel, către anul 2013 doar 52 din cele peste 13 mii de restaurante ale rețelei Burger King mai aparțineau companiei, restul fiind deținute de alte companii și entități private sub licență de ”franciză”.
  • Diverse corporații controlează teritorii agricole tot mai mari în majoritatea sectoarelor de producție: ulei de palmier (dominat de o coporație de stat malayeziană), porumb, soia, trestie de zahăr. Un caz extrem este cel al corporației Kernel Group (Kiev, Ucraina), care gestionează peste 700 mii hectare de teren arabil în Ucraina, adică o pătrime din întreaga suprafață arabilă a Ucrainei.

Țările de origine și țările de destinație ale investițiilor străine în achiziția de terenuri agricole

  • Șapte companii domină la moment sectorul de producere a pesticidelor și semințelor – Monsantp, Syngenta, DuPont, Bayer, Dow, BASF și ChemChina. Acestea se pot reduce la doar patru în condițiile în care DuPont și Dow Chemical au fuzionat, ChemChina a cumpărat Syngenta iar Bayer va prelua controlul asupra Monsanto. Noul conglomerat va controla peste 60 % din piața globală pentru semințe comerciale și îngrășăminte chimice agricole. Între altele, pentru a putea acoperi cheltuielile de cumpărare, Bayer a luat împrumut de peste 57 miliarde de dolari.

Concentrarea producției în sectorul alimentar.

  • În 2017 mai sînt peste 815 milioane de oameni subalimentați pe glob, în timp ce producția globală de hrană poate hrăni la momentul actual între 12 și 14 miliarde de oameni, adică aproape dublu decît populația globului în acest moment. O mare parte a problemei se datorează distribuției inegale a hrănii, care, la rîndul ei cauzează sărăcie și excluziune socială. Corporatizarea industriei alimentare globale a contribuit la exacerbarea inegalităților și foamei: industria agricolă îi face pe micii producători și mai săraci prin faptul că îi elimină de pe piață, expropriază terenurile și apele lor și le intoxică solurile și mediul.

  • O mare parte din investițiile corporative în agricultură vin de la corporații și companii financiare care nu au legătură directă cu serviciile de producție și sînt interesate doar de operațiunile financiare (investiții etc.). Astfel, printre noii jucători globali în sectorul agricol mondial se numără fundații ale universităților (a se vedea scandalul cu fundația Universității Harvard și pădurile pe care le deținea aceasta în România), fonduri de pensii, fonduri de investiții, companii de asigurări etc. 
  • Profiturile în industria alimentarĂ globală se bazează pe exploatarea solurilor, utilizarea îngrășămintelor chimice, a inovațiilor în genetică. De asemenea, industria s-a bazat și a exploatat întotdeauna pe muncă ieftină și pămînt ieftin. Ponderea muncii în costul final a scăzut enorm: în anii 80, un crescător de cafea primea 16 % din producția unei tablete de ciocolată, azi – doar 6 % în timp ce o parte tot mai mare a cheltuielilor merg în bugete de promovare, PR și publicitate. În unele țări muncitorii agricoli sînt remunerați sub limita salariului minim și chiar a nivelului minim de existență (vezi mai jos situația comparativă a angajaților din sectorul ceaiului).

  • Adițional, corporațiile agroalimentare fac eforturi considerabile de lobby pentru politici favorabile, dar investesc sume considerabile în efortul de a discredita norme, legi sau chiar studii și expertiză incomodă. Astfel, cu începere din 2012, grupuri de lobby precum European Chemical Industry Council și European Crop Protection Association, împreună cu Bayer și Basf, au condus o campanie de discreditare a efortului de a stabili criterii științifice în privința substanțelor care interferează cu sistemul hormonal.

Varianta integrală (în format .pdf în limba engleză) a studiului se găsește aici: http://www.foeeurope.org/sites/default/files/agriculture/2017/agrifood_atlas.pdf

PLATZFORMA a mai publicat anterior și alte articole despre sectorul agroindustrial global. Recomandăm interviul cu Jean Ziegler, sociolog, fost referent la ONU  – Avem de mâncare pentru 12 miliarde de oameni. Victimele foametei sunt deci asasinate.

 

Despre autor

Platzforma Redacția

1 Comentariu

  • de la marea foamete italiana nimic nou. va rog fara dramatisme. desi mi-e extraordinar de greu sa inteleg rautatea.

Lasa un comentariu