Cine-i mai radical: Syriza sau Troica?

[label shape=”” type=””] Vasile Ernu [/label]

 

Dacă citeşti presa „quality” şi pe jurnaliştii & intelectualii mainstream de la noi, ai impresia că în Grecia a venit la putere Stalin. Pentru unii victoria prin alegeri domocratice a Syrizei e aproape echivalentul actelor teroriste. Mă mir că GDS&22 nu au depus încă o petiţie pentru interzicerea acestui partid. Am dat doar două exeple ca să înţelegeţi „fibra democratică” a „culturnicilor” noştri. Despre establishmentul nostru jurnalistic şi intelectual nu avem prea mult ce comenta; putem doar repeta ceea ce am constatat de mult: ostaşi de hîrtie în slujba puterii hegemonice (bănci, corporaţii, comisari de tot felul, ambasade ale puterilor importante şi decor propagandistic). În vechiul regim, cei care erau cu puterea hegemonică se numeau politruci. Astăzi lucrurile s-au degradat în aşa hal, încît a fi politruc este o chestiune de onoare. Păcat că cei în cauză şi-au trădat menirea şi rolul.

Dar să revenim la subiect. De ce e importantă victoria Syrizei? Pentru că este pentru prima dată după foarte, foarte mulţi ani cînd puterea unei ţări membre UE este cîştigată democratic de un partid care pune în chestiune puterea reală, cea care a fost botezată cu numele de Troica: Fondul Monetar Internațional, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană. Pînă în acest moment, nimeni nu a avut voie să pună în discuţie o iotă din cerinţele şi puterea acestei sfinte treimi. Unde începe Troica, se termină democraţia. Iar ea e asemenea Sfîntului Duh, pluteşte peste tot. Mai putem vorbi oare de democraţie şi suveranitate într-un regim politic dictat de Troică? Syriza ridică această întrebare politică fundamentală. Însă răspunsul la întrebare nu poate fi dat numai de ceea ce se întîmplă în Grecia. E doar un început, unul care ne priveşte pe toţi. Dinspre Atena vor veni însă şi multe dezamăgiri.

Este oare radical partidul Syriza?

Din punctul meu de vedere, Syriza este un partid social-democrat al anilor ’60. În anii ’60, el ar fi părut unul de centru-stînga. Syriza actuală nu e nici așa radical cum zice establishmentul, care vrea doar să ne sperie cu pericolul extremismului de stînga, dar nu este nici social-democraţie călduță, așa cum îl fac alții să pară, fiind totuși mult mai la stînga social-democrației, atît a celei istorice, dar mai ales a celei de rit nou. Ce ne spune asta? Ne spune că tot eşafodajul politic s-a mişcat atît de mult spre dreapta, încît pînă şi „Declaraţia universală a drepturilor omului” pare un document radical de stînga. Cel puţin pentru establishmentul nostru, el e un „document comunist”. Cei de stînga „radicală” cred că este punctul de la care se poate începe o discuţie: pentru ca drepturile politice să aibă sens şi putere trebuie să fie susţinute de drepturi econimice şi sociale, altfel vorbim de o falsă democraţie. Syriza e radicală doar în acest sens: pentru că vine cu un program care contravine pe faţă actualei ideologii neoliberale dominante.

Aţi citit programul partidului Syriza? Ce e radical acolo? Victoria Stoiciu observa, pe bună dreptate, enumerînd temele centrale ale partidului: „Nu pricep de ce Syriza e considerat a fi «stînga radicală». Ce e radical în programul lor? Politicile keynesiene de investiţii publice? Renunţarea la austeritate? Politicile sociale şi de creştere a salariului minim? Nu se vorbeşte nicăieri în programul Syriza de naţionalizări masive, de desfiinţarea proprietăţii private, nici măcar de ieşirea din zona euro. Eticheta de «radical» aplicată la Syriza ne arată cît de mult s-a deplasat establishment-ul politic spre dreapta în ultimii ani. Atît de mult, încît s-a ajuns să fie considerat «radical de stînga» un program social-democrat clasic, tipic pentru social-democraţia de după finele celui de-Al Doilea Război Mondial“.

Cornel Ban sublinia şi el: „Syriza e un partid democratic de centru-stînga postbelică de genul celor care au făcut «civilizaţia» invidiată în Occident. Partidul Democrat american avea programe mai de stînga în anii ’60. Acuzele de extremism ţin de incultura politică sau de interes“.

Realitatea social-politică a Greciei este una „radical de stînga”

Ce se întîmplă în Grecia este însă o realitate „radical de stînga“: sărăcie, inegalitate, şomaj, precaritate etc. Să aruncăm o privire pe nişte cifre. Fără a nega rolul elitei politice greceşti, trebuie să spunem că în mare parte acest rezultat catastrofal se datorează politicilor sociale şi economice impuse de Troică. Voi prelua cîteva date din Social Justice Index – 2014 (culese de Sorin Cucerai):

• Social Justice Index – Grecia: scor 3,57, pe ultimul loc în UE (în scădere de la 4,43 în 2008). (România e pe penultimul loc, cu un scor de 3,69.)
• Poverty Prevention – Grecia: scor 2,76, pe locul 25 din 28 (în scădere de la 4,26 în 2008). (România e pe penultimul loc, cu un scor de 1,08.)
• Procent din populație care trăiește în risc de sărăcie și excluziune socială – Grecia: 34,6%, pe locul 25 din 28 (procentul crește de la 28,3% în 2008). (România e pe penultimul loc, cu un procent de 41,7%.)
• Procent din populație care suferă de lipsuri materiale severe – Grecia: 19,5%, pe locul 24 din 28 (procentul crește de la 11,5% în 2008). (România e pe penultimul loc, cu un procent de 28,7%.)
• Copii aflați în risc de sărăcie și excluziune socială – Grecia: 35,4%, pe locul 24 din 28 (procentul crește de la 28,2% în 2008). (România e pe penultimul loc, cu un procent de 52,2%!)
• Copii care suferă de lipsuri materiale severe – Grecia: 20,9%, pe locul 24 din 28 (procentul crește de la 9,7% în 2008!). (România e pe locul 26, cu un procent de 34,4%.)
• Educație echitabilă – Grecia: scor 4,56, pe ultimul loc în UE. (România e pe locul 23, cu un scor de 5,10.)
• Acces pe piața muncii – Grecia: scor 3,23, pe ultimul loc în UE.
• Rata șomajului – Grecia: 27,5% (de la 7,8% în 2008!), pe ultimul loc în UE.
• Employment rate – Grecia: 49,3%, pe penultimul loc în UE.
• Rata șomajului de lungă durată – Grecia: 18,6% (de la 3,7% în 2008!), pe ultimul loc în UE.
• Rata de angajare a persoanelor în vîrstă – Grecia: 35,6%, pe penultimul loc în UE.
• Rata șomajului în rândul tinerilor – Grecia: 58,3% (!!!), pe ultimul loc în UE. (Rata crește de la 22,1% în 2008!)
• Rata de sărăcie a persoanelor angajate – Grecia: 13,4%, pe penultimul loc în UE. (România e pe ultimul loc, cu o rată de 15,9%.)
• Coeziune socială și nediscriminare – Grecia: scor 3,74, pe ultimul loc în UE. (România e pe locul 25, cu un scor de 4,46.)
• Coeficientul Gini – Grecia: 34,3, pe locul 26 în UE. (România e pe locul 23, cu un coeficient de 33,2.)
• Non-discriminare – Grecia: scor 4, pe ultimul loc în UE. (România e pe locul 23-27, la egalitate cu Croația, Ungaria, Malta și Slovacia, cu un scor de 5.)
• Egalitate intergenerațională – Grecia: scor 3,41, pe ultimul loc în UE.

Cum vi se par rezultatele acestei politici de austeritate? E un dezastru? Privind dinspre situaţia aceasta, „radical de stînga”, putem spune că Syriza este poate un partid prea centrist. Deci nu vă temeţi: realitatea şi Troica sînt mult mai radicale decît Syriza.

Extremismul şi fundamentalismul Troicăi

Troica de fapt nu este radicală în sensul folosit de stînga. Stînga foloseşte acest cuvînt în felul în care-l înţelege și DEX-ul: „RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvîrșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adînci, acțiuni hotărîtoare; schimbări fundamentale.”

Troica este însă pur şi simplu extremistă şi fundamentalistă din punct de vedere social şi economic. Şi asta o spune de ceva vreme nu doar critica de stînga, ci chiar critica liberală. Vedeţi mai sus rezultatele politicii duse de aceste instituţii. Dar să-l auzim pe Krugman, un guru liberal, economist cu Nobel care nu citează din Marx. Iată ce scrie el în presa anglo-saxonă, despre documentul care conţinea condiţiile impuse de Troică Greciei (sursa): „Este un document remarcabil, în cel mai rău sens. În timp ce pretindea că este încăpățânată și realistă, Troica propunea o fantezie economică. Iar poporul grec a plătit prețul pentru acele iluzii ale elitei. (…) planul creditorilor potrivit căruia Grecia va putea implementa o austeritate cu efecte puține pentru creștere și șomaj a devenit un coșmar uman și economic“.

Ce a făcut Troica? „A subestimat grosolan pagubele făcute de austeritate. (…) Dacă Troica ar fi fost cu adevărat realistă, ar fi conștientizat că cere imposibilul. La doi ani după începerea programului de împrumut, FMI a căutat exemple istorice de succes despre programe de tipul celui din Grecia – încercări de a plăti datorii prin austeritate, fără relaxări majore ale datoriei sau inflație. Nu a găsit niciunul“.

Ce spune Krugman despre Tsipras şi relaţia cu UE? „Acum că d-l Tsipras a cîștigat, și încă cum, oficialii europeni ar face bine să renunțe la predici prin care să-i ceară [lui Tsipras] să acționeze responsabil și să le respecte programul. Adevărul este că nu au nici o credibilitate; programul pe care ei l-au impus nu avea sens. Nu avea nicio șansă să funcționeze (…). Poate că problema cu planurile Syrizei este că nu sînt destul de radicale. Relaxarea datoriei și a austerității ar reduce durerea economică, dar e îndoielnic că sînt suficiente pentru a produce o redresare puternică. Pe de altă parte, nu este clar ce mai poate face un guvern grec, decît dacă este gata să abandoneze zona euro, iar publicul grec nu este pregătit pentru asta. (…) Totuși, în tentativa sa de a opera o schimbare majoră, d-l Tsipras este mult mai realist decît oficialii care vor ca bătălia să continue pînă cînd moralul se va îmbunătăți. Restul Europei ar trebui să-i ofere șansa de a pune capăt coșmarului din țara sa.“

Şi asta o spune un liberal. Cu alte cuvinte: e timpul să mişcăm tot eşafodajul politic mai spre stînga, acolo unde se află marea parte a populaţiei şi a problemelor sociale şi economice, și asta pentru a putea vorbi o limbă cît de cît adecvată realității. Căci realitatea devine tot mai „radical de stînga“: 1% contra 99%. Aviz politrucilor noştri.

 

Preluat din CriticAtac, cu acordul autorului.

Imagine de fundal: sursa.