În loc de prolog

Telenovelele în general, fie ele latino-americane, coreene sau turcești nu reprezintă un domeniu pentru care manifest o curiozitate aparte. Este un subiect prea departe de domeniul de interesele mele științifice la moment. Cu toate acestea, recunosc că am fost şi eu una dintre miile sau milioanele de telespectatori şi admiratori ale telenovelelor latino-americane în perioada adolescenței. Atunci, urmărind aceste filme seriale eram fascinată de actori şi actrițe, unii mai frumoși decît alții, mereu la patru ace, coafați, machiați, de luxul caselor în care locuiau aceștia, de privilegiile de care se bucurau sau eram ofticată de nedreptățile la care erau supuse şi necazurile prin care treceau personajele sărace, care din cauza lipsurilor erau nevoite să fure sau să mintă. Dihotomiile, mereu prezente: sărac-bogat, frumos-urît, bine-rău, murdar-curat, bolnav-sănătos, constituiau nucleul oricărui scenariu de telenovelă. Fiecare episod era urmărit cu sufletul la gură, telespectatorii plîngeau, rîdeau, înjurau, în familii se iscau polemici, în mahalale la șuetele de lîngă gard sau din fața blocului, telenovelele erau subiectul de discuție principal, dar oamenii aveau mereu acel confort psihologic știind că în final binele va învinge răul, că dragostea va triumfa şi săracul va deveni bogat. Între timp am crescut şi am înțeles că viața, de cele mai multe ori bate telenovela. Acum privesc dintr-o perspectivă mai puțin sentimentală aceasta industrie producătoare de povești pentru “copii mari”, care influențează societăți şi schimbă destine.

Zilele trecute mi-a atras atenția o postare pe Facebook a unei mămici, care sună în felul următor: “Costum de turcoaică. Fetelor cum vă imaginați voi ca ar fi un costum de turcoaică la matineul de Anul Nou? Sunt în dilemă” Sfaturile-răspunsuri au fost diverse, dar mai toate sugerau doamnei să privească telenovele turcești, în special “Suleyman Magnificul”, că de acolo ar putea să se inspire. Din această postare am înțeles două lucruri:

  1. Vremuri noi cu alți eroi – adică fiecare generație își are propriii eroi, idoli şi personaje dragi. La matineele de pe vremuri copiii erau deghizați în fulgi de zăpadă, pomi de Crăciun sau puteai vedea întregi familii de legume, fructe sau animăluțe. Ursuleții, iepurașii, lupuşorii nu mai sunt în vogă. Ei au fost surclasați de Carla’s Dreams, de prințese şi prinți sau de… sultane şi sultani.

  2. Influența şi impactul telenovelelor turceşti asupra oamenilor este mai mare decît mi-am imaginat eu.

În cele ce urmează, voi prezenta date şi detalii despre popularitatea debordantă şi succesul neprognozat al telenovelelor turceşti, despre cum schimba ele lumea şi cum influențează acestea imaginea Turciei ca țară. 

Nr. 2 după Statele Unite

Industria filmelor seriale turceşti nu este foarte veche. În anii 70-80 piața audiovizualului din Turcia era invadată de seriale americane, iar în anii 90’, în Turcia şi în alte țări din această regiune, seriale precum Escrava Isaura (Sclava Isaura), Los Ricos Tambien Lloran (Şi bogații plîng), Manuela, Rosa Salvaje (Trandafirul sălbatic) țintuiau pe scaune sau canapele milioane de fani. Fără dubii, acestea au fost o sursă de inspirație pentru turci, care prin anii 1994-1995, odată cu liberalizarea mass-mediei, prin apariția canalelor TV private au început să pună bazele propriei industrii de filme seriale. Scenariile au fost “aclimatizate” pas cu pas la realitățile Turciei din acea perioadă, ceea ce a lărgit grupul-țintă de telespectatori. De asemenea, acestea au început sa fie difuzate în orele de vîrf, ceea ce a grăbit apariția succesului pe piața internă. Nici succesul de pe piața externă nu a întîrziat să apară. Mai multe surse vorbesc despre succesul neprognozat şi neașteptat al telenovelelor turceşti pe piața din afara țării. Nimeni nu a putut prevedea că aceste producții vor cuceri milioane de telespectatori din întreaga lume.

Debutul pe piața externă a fost dat în anul 2000 de către telenovela “Deli Yürek” (ro: Inima Nebună), care a fost vîndut doar în țările din Caucaz. De atunci, în jur de 120 telenovele au fost exportate în mai mult de 130 de țări, cuprinzînd zone geografice enorme precum nordul Africii, Balcani, Caucaz, Orientul Mijlociu, țările arabe, țările turcice din Asia Centrală, ajungînd şi “cotropind” chiar şi patria telenovelelor – America Latină.1 Conform datelor Consiliului Exportatorilor Turci, valoarea exporturilor telenovelelor turceşti a crescut de la 10 mii dolari în 2004 la 200 milioane de dolari în 2014. 2 În  2015, Turcia a devenit al doilea mare exportator de filme seriale după Statele Unite ale Americii. Odată cu creşterea popularității şi a cererii pe piața internațională, şi pretul acestor producții a crescut considerabil, un episod ajungînd să coste intre 200 mii şi 400 mii dolari, fiind vîndut doar unei țări. Există seriale care au fost vîndute cel puțin în 50 de țări. Fiecare episod durează între 90 și 120 minute, cu o recapitulare a episodului precedent de 30-45 minute. Asta înseamnă că telespectatorul petrece cam 165 minute sau aproximativ 3 ore în fața televizorului pentru a urmări doar un episod. În această perioadă de timp, acesta este expus la consumul a cel puțin 3 calupuri de publicitate, fiecare a cîte 15 minute, care aduc la rîndul lor cîştiguri exorbitante televiziunilor care difuzează aceste telenovele. 

Care este secretul succesului telenovelelor turceşti?

Nu există niciun secret, în opinia mea. Pur şi simplu, scenariile serialelor reflectă situații sau povesti de viață a oamenilor simpli (sau bogați), cu probleme familiale, precum lipsa banilor, mariaje nefericite, violența domestică, abuzul de alcool sau alte substanțe nocive, triunghiuri amoroase, dragoste neîmpărtășită, invidie, ură, fericire, probleme de sănătate. Publicul spectator local se poate regăsi cu ușurință în personajele telenovelelor. Actori şi actrițe alese pe sprînceană, cu un fizic atrăgător, coloană sonoră reușită, imagini pitoreşti ale Istanbulului sau locuri exotice mai puțin cunoscute, intrigi, trădări, chiar şi violență, luptă pentru dragoste sau pentru cel iubit, lăcomie, invidie şi da… toate astea transpuse într-un cadru cît mai dramatic posibil, fac ca aceste producții să fie vîndute în zeci de țări şi dorite de mii de oameni. Există seriale care ating probleme sensibile ale societății turceşti precum mariajul infantil, crimele de onoare, răpirile de fete sau başlık parası (dota plătită pentru mireasă de familia viitoarei mirese familiei viitorului mire, obicei care se mai păstrează în unele regiuni de Est ale Turciei). Pe plan extern, rating-urile înalte ale acestor producții vizuale se datorează faptului că alte popoare sunt curioase să afle tradițiile, obiceiurile, stilul de viață al turcilor. Toate aceste ingrediente formează un tablou sau o imagine exotică a Turciei moderne, imagine care e vîndută la prețuri foarte înalte. Telenovelele istorice, aşa cum este Suleyman Magnificul (despre care voi vorbi mai jos) oferă publicului străin șansa de a viziona istoria Imperiului Otoman în timpul domniei Sultanului Suleyman. Filme seriale turceşti există de toate genurile, începînd cu seriale de dragoste, drame istorice, comedii şi terminînd cu seriale polițienești. În ultima perioadă poate fi observată tendința de a produce seriale al căror subiect principal este lupta contra terorismului, invocîndu-se imaginea soldaților turci care își pierd viața apărîndu-și patria, aceștia fiind numiți simbolic “martiri” în discursul politic şi mediatic. Există seriale pentru toate vîrstele şi seriale de sezon, adică seriale pentru sezonul estival, cu scenarii mai relaxante şi uşor de digerat şi există seriale pentru sezonul rece, mai greoaie, cu teme mult mai serioase şi mai profunde.

Chiar dacă aceste producții au un public-țintă divers, totuşi publicul principal rămîn a fi femeile. Conform unui studiu al Consiliului Superior pentru Radio şi Televiziune din Turcia (RTÜK) 60 la sută din turcoaice privesc televizorul în jur de 2-5 ore pe zi, iar alte 10 procente mai mult de 10 ore pe zi. Cel mai urmărit produs televizat sunt filmele seriale.3

Frenezia produsă de “Suleyman Magnificul”

Probabil cel mai îndrăgit şi popular film serial turcesc, de care nu cred că există persoană să nu fi auzit sau măcar să nu fi văzut reclama sa pe bannerele din oraşe sau televizor. O dramă istorică care prezintă viața Sultanului Suleyman (cel mai longeviv sultan din istoria Imperiului Otoman) şi a soției sale, Hürrem, vizionat în aproximativ 70 de țări de către circa 200 milioane oameni. Cifrele vorbesc de la sine despre succesul acestui serial.
În ce constă totuși succesul acestei drame istorice? Pentru prima dată, atît publicul turc, cît şi cel internațional au putut vedea scene ecranizate din istoria Imperiului Otoman din perioada domniei Sultanului Suleyman. Asemeni altor seriale istorice, precum “Game of Thrones”, “Rome”, “The Tudors”, producția turcească pune accentul pe lupta pentru tron dintre urmașii Sultanului sau alte persoane apropiate acestuia. Intrigile din palatul Topkapı, decorul, harem-ul sultanului, imaginile de poveste de pe Bosfor, costumele actorilor și nu în cele din urmă rochiile şi bijuteriile sultanelor au reprezentat un adevărat deliciu vizual, mai ales pentru femeile care au urmărit acest serial. Acest lucru a afectat şi turismul din Turcia. Fanii serialului pur şi simplu au dat năvală în palatul Topkapı (cu toate că serialul nu s-a filmat în incinta palatului din Istanbul, ci într-un studiou), negustorii turci din Marele Bazar din Istanbul au înregistrat venituri considerabile din vînzarea bijuteriilor sau rochiilor asemănătoare celor folosite în serial, iar în Turcia tradiția de a merge la hamam (baia turcească) a fost înviorată datorită Sultanei Hürrem.

Cu toate că istoricii turci au criticat vehement producătorii serialului, afirmînd că au denaturat evenimentele istorice, scenariștii optînd pentru un scenariu departe de evenimentele istorice reale, serialul a înregistrat un succes extraordinar în rîndul publicului larg, dar şi al oamenilor de afaceri. Spre exemplu, în 2013 acesta a fost cumpărat de compania aeriană Emirates pentru a-l difuza în timpul zborurilor sale.

Impactul telenovelelor turceşti

Chiar dacă unii ar putea nega succesul, dar şi impactul pe care îl au telenovelele turcești în afara Turciei, în cele ce urmează voi încerca să aduc doar cîteva exemple care dovedesc că aceste “povești pentru maturi” chiar schimbă destine şi inculcă noi valori în diferite societăți.

Telenovelele turcești au înregistrat posibil cel mai mare succes în țările arabe din Orientul Mijlociu, fiind un catalizator în emanciparea femeilor arabe şi au dus la reevaluarea politicilor de gen din această regiune. Majoritatea serialelor turcești prezintă stilul de viață secular al femeilor turcoaice, prototipul femeii independente, puternice, frumoase, atrăgătoare, fără voal pe cap. Femeia din serial beneficiază de diferite drepturi, de cele mai multe ori căsătoriile au loc în oficii de stare civilă şi nu în moschei. Aceste seriale prezintă nişte realități rîvnite de multe femei arabe: pentru ele aceste seriale constituie nişte dovezi că un alt mod de viață este posibil, acestea schimbă stereotipuri şi aduc în discuție teme tabu pentru țările arabe, iar lupta personajelor feminine pentru drepturile lor are un impact puternic asupra multor femei. Deci pe lîngă funcția firească a serialelor – cea de a relaxa şi a distra – acestea constituie o sursă de inspirație și un prilej de visare pentru mii de femei. Filmul documentar Kısmet, realizat de Nina Maria Paschalidou, prezintă mai multe exemple în acest sens.4

Apoi, filmele au și mesaje politice. Mesajul politic este mai puternic pe plan intern, apoi pe plan extern. De exemplu valul nou de seriale în care este ilustrată lupta contra terorismului (PKK, ISIL sau PYD) este în deplină congruență cu politica statului la moment. În 2016 Turcia a pierdut 314 soldați în lupta contra terorismului. Aceștia sunt numiți “martiri” pe un ton insistent şi repetat.

Pe plan extern, există destule studii care vorbesc despre aceste seriale ca fiind un instrument puternic de soft-power al Turciei. Părerea mea este că Turcia, prin intermediul serialelor istorice de tipul “Suleyman Magnificul” şi altele, încearcă să popularizeze ideologia neo-otomanism-ului (cum ar veni, cît de bine şi frumos a fost în timpul Imperiului Otoman!).

Poate nu teritorial, dar ideologic şi din punct de vedere religios, actuala guvernare se vrea o putere şi un punct de referință în aceasta regiune. Totodată, prin popularizarea pe larg a acestei idei se vorbește tot mai puțin despre ideea de republică, secularism şi Atatürk.

Mai sus am menționat impactul serialelor asupra turismului din Turcia. Peisajele pitoreşti de pe malurile Bosforului, palatele vechi istorice, conacele renovate, unde sunt filmate telenovelele au devenit adevărate atracții turistice pentru fanii din întreaga lume. Numite adesea “ambasadorii turismului turcesc”, serialele au reușit să atragă în Turcia mai mulți turişti decît orice altă strategie de guvern. Spre exemplu, conform datelor unui studiu, în țările în care au fost exportate serialele turceşti a putut fi observată o creştere de 15 la sută a numărului de turişti.5

Promovarea imaginii Turciei prin intermediul telenovelelor, a tradițiilor şi obiceiurilor poporului turc, a muzicii turceşti a condus la o creştere a interesului pentru limba şi cultura turcă. Totodată, pentru mulți părinți tineri, serialele turceşti sunt surse de nume mai deosebite şi exotice pentru viitorii lor copii.

În loc de concluzie

Chiar dacă cercurile conservatoare din Turcia critică aceste seriale, mai ales din motivul că reflectă modele de comportament contrare tradiției Islamului, un lucru este cert: aceste producții promovează intens imaginea Turciei la scară internațională, oferind oamenilor poveşti cu prinți şi prințese moderne, cu cenușărese din saraiurile Imperiului Otoman. Într-un secol al vitezei, al problemelor continue şi al veşnicei griji pentru ziua de mîine, telenovelele oferă șansa de a evada din cotidian, de a plînge sau a rîde alături de eroii preferați, de a uita de probleme, chiar dacă e doar pentru 2 ore. Adițional, ele transmit și mesaje politice. Poate acesta şi constituie succesul telenovelelor turceşti.

REFERINȚE: 

Yeliz Candermir, ‘Turkish soap operas: the unstoppable boom’, Blogs WSJ, April 29, 2013, http://blogs.wsj.com/middleeast/2013/04/29/turkish-soap-operas-the-unstoppable-boom/

Özlem Sakin, Turkish TV series: a craze spreading far and wide, May 2, 2016, http://www.theguideistanbul.com/article/turkish-tv-series-craze-spreading-far-and-wide

RTÜK Araştırdı: Kadınlar Ne İzler?, 26 Ekim 2010, https://www.rtuk.gov.tr/haberler/3787/179/rtuk-arastirdi-kadinlar-ne-izler.html?Keyword=dizi%20seyretmesi%20e%C4%9Filimleri 

Kısmet: How Soap Operas Changed the World, Al Jazeera Witness Films, http://www.aljazeera.com/programmes/witness/2013/11/kismet-how-soap-operas-changed-world-20131117152457476872.html

Dizi sektörü Türk turizmini de canlandırdı, https://www.dunya.com/sektorler/turizm/dizi-sektoru-turk-turizmini-de-canlandirdi-haberi-243693