Introducere

Tinerii sunt resursa principală pe care poate conta orice stat, iar inactivitatea acestora, lipsa lor de pe piaţa muncii reprezintă o problemă stringentă în ţările europene, unde gradul de îmbătrânire a populaţiei este ridicat.

În discursurile despre problemele demografice, tot mai actuale în ţările de origine ale migranţilor – care afectează în mod complex societatea, inclusiv piaţa muncii, forţa de muncă, activitatea economică, sistemul de protecţie socială, politicile publice – de cele mai multe ori sunt vizaţi tinerii, ca resursă fundamentală a ţării care trebuie valorificată.

Subiectul este foarte actual în cazul Republicii Moldova, care înregistrează an de an o scădere constantă a numărului tinerilor, nu doar din cauza scăderii natalităţii şi a sporului natural al populaţiei, dar şi a migraţiei. Mulţi adolescenţi/tineri cetăţeni moldoveni sunt atraşi de şansele de a pleca la studii în străinătate, imediat după încheierea studiilor liceale sau universitare. Mult mai mare este însă numărul celor care au plecat peste hotare pentru reîntregirea familiei.

Fenomenul brain drain (exodul de creiere) şi fenomenul brain waste (de irosire a creierelor/capacităţilor) încep însă în Republica Moldova, pentru că piaţa muncii prezintă mai multe dificultăţi pentru accesul tinerilor. Numărul tinerilor inactivi din Republica Moldova este foarte mare: aici trebuie analizate cauzele, efectele fenomenului inactivităţii tinerilor şi posibilităţile intervenţiilor din partea instituţiilor statului.

Reprezentanţii Comisiei Naţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare susţin că în Republica Moldova există unele rezerve nevalorificate[1]. Experţii afirmă că, deşi populaţia Republicii Moldova a fost afectată grav de procesele migraţioniste, ponderea persoanelor apte de muncă asupra populaţiei creează aşa-numitul dividend demografic[2], un potenţial care trebuie luat în calcul şi pus în valoare, în special prin intermediul unor politici active şi al dezvoltării pieţei muncii.

În Barometrul Demografic „Situaţia tinerilor în Republica Moldova: de la deziderate la oportunităţi”, publicat de Centrul de Cercetări Demografice al Institutului Naţional de Cercetări Economice al INCE se subliniază cât de vulnerabili sunt tinerii la numeroşii factori de risc, ceea ce afectează şansele şi potenţialul lor, precum şi gradul de incluziune socială. Potrivit raportului, Republica Moldova înregistrează indicatori foarte mari (în raport cu ţările vecine, dar şi cu statele Uniunii Europene) privind tinerii care nu sunt implicaţi pe piaţa muncii, în circuitul de studii sau cel formativ. Republica Moldova a înregistrat o rată scăzută de ocupare în rândul tinerilor – doar 18,1% (în cazul celor în vârstă de 15-24 ani) și 42,4% (în cazul celor de 25-29 ani), se arată în raport[3].

 

Impactul migraţiei asupra evoluţiei numărului tinerilor din Republica Moldova

În Republica Moldova, deja de mai bine de 20 de ani se înregistrează o scădere constantă a indicatorilor demografici. Anul 2016 nu a fost o excepţie. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), au fost înregistrate scăderi la toate capitolele: numărul populaţiei la sfârşitul anului, nou-născuţi etc. Analiza structurii după categorii de vârstă a populaţiei relevă gradul înalt al îmbătrânirii populaţiei şi schimbările demografice esenţiale din ultimii ani. Un raport publicat recent de BNS menţionează că, în comparaţie cu 1 ianuarie 2000, ponderea copiilor de 0-14 ani, în numărul total al populaţiei Republicii Moldova, a scăzut de la 23,8% până la 16% – o reducere de 298,8 mii de persoane[4]. În acelaşi timp, a crescut numărul persoanelor vârstnice.

În raportul „Situaţia copiilor din Republica Moldova în 2016” al BNS, publicat la 31 mai 2017, se menţionează că la începutul anului numărul acestora era de 681,3 mii de persoane (fiecare a cincea persoană). Analiza datelor din ultimii 6 ani relevă că numărul copiilor a scăzut de la 727,2 mii de persoane (în anul 2012) la 712,1 mii (2013), ulterior la 699,8 mii (2014), 690,9 mii (anul 2015), 685,5 mii (2016) şi 681,3 mii (2017).

În total, numărul copiilor s-a redus, în raport cu 2012, cu 45,9 mii de copii. Ponderea copiilor în numărul total al populaţiei Republicii Moldova s-a redus de la 20,4% (în 2012) la 19,2%, în 2017[5].  În raport se menţionează şi reducerea numărului elevilor în instituţiile de învăţământ secundar general, în perioada 2012-2016. Potrivit sursei citate, a crescut numărul copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor, aceştia fiind plecaţi la muncă peste hotare. Datele Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei atestă un număr de peste 39 mii de copii care aveau ambii părinţi sau unicul părinte întreţinător plecat peste hotare, la 1 ianuarie 2017. În decursul anului 2016 au fost luaţi la evidenţă 4 448 de copii în această situație, cu 6,6% mai mult decât în 2015, în 60,6% din cazuri copiii fiind rămaşi fără îngrijirea părinţilor din cauza emigrării acestora[6].

Analiza datelor BNS, reliefată în Figura 1 (interesantă, mai ales, din perspectiva tendinţelor pe care le arată) confirmă rolul covârşitor al tinerilor cetăţeni moldoveni de 15-24 de ani în procesele migraţionale, până în anii 2005-2006 şi, indirect, prezenţa masivă a minorilor moldoveni neînsoţiţi în diferite ţări europene, fenomen care a provocat probleme de imagine Republicii Moldova.

Începând cu 2006, din numărul total de emigranți moldoveni, pe primul loc se plasează persoanele de 25-34 ani. Aceasta nu indică neapărat modificări ale tendinţelor migraţionale, ci, mai curând, o trecere firească a tinerilor de la o categorie de vârstă la alta (de la 15-24 ani la 25-29 ani), după o perioadă de 7-8 ani de migraţie.

În ultimele două decenii se înregistrează o tendinţă de creştere constantă a numărului tinerilor cetăţeni moldoveni plecaţi la muncă peste hotare, o prezenţă stabilă a celor de vârstă medie şi o sporire a numărului persoanelor vârstnice.

În rândul celor activi   pe piaţa muncii din Republica Moldova, numărul celor de 15-24 ani a fost într-o scădere constantă, drastică (între cauze fiind scăderea natalităţii, sporul natural negativ al populaţiei şi migraţia). În schimb, numărul cetăţenilor moldoveni în vârstă de 45-54 de ani, plecaţi la muncă, a fost în creştere continuă, iar pe piaţa muncii din Republica Moldova numărul lor a scăzut. În cazul persoanelor de 55-64 de ani, originare din Republica Moldova, prezenţa lor în alte ţări a crescut, inclusiv din considerentul îmbătrânirii imigranţilor.

Impactul migraţiei asupra pieţei muncii este considerabil: numărul tinerilor implicaţi în migraţie este în continuă creştere, dar şi cel al bătrânilor. În Republica Moldova, a scăzut constant nivelul ocupării pe piaţa muncii, cei de 15-24 ani şi de 25-34 fiind cei mai vizaţi de procesele migraţionale.

 

Figura 1. Populaţia Republicii Moldova, de 15-64 ani, aflată la lucru sau în căutare de lucru în străinătate

 

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

 

În acelaşi timp, este în continuă scădere numărul tinerilor de 15-24 ani care fac parte din populaţia ocupată a Republicii Moldova. De fapt, din 2000 până în prezent numărul acestora s-a redus de mai bine de două ori.

Analizând datele din Figura 2[7], sunt evidente schimbările care au avut loc pe piaţa muncii din Republica Moldova: în perioada 2000-2014 a scăzut în special numărul populaţiei ocupate în vârstă de 15-24 ani (cu 50%), al celor de 35-44 ani (cu circa 30%) şi de 44-54 ani. În anul 2014 se atestă o apropiere de  nivelul de circa 300 mii de persoane a trei categorii de persoane ocupate: în vârstă de 25-34 ani, de 45-54 ani şi 35-44 ani, pe fundalul creşterii ponderii persoanelor vârstnice şi a descreşterii drastice a numărului tinerilor de 15-24 ani.

 

Figura 2. Populaţia ocupată a Republicii Moldova, după grupe de vârstă, 2000-2014

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

 

Tineri inactivi din Republica Moldova: cauze şi consecinţe

Diferite cauze determină rămânerea tinerilor în afara pieţei muncii. Potrivit raportului BNS „Forța de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi șomajul în anul 2016[8], publicat la 3 aprilie 2017, situaţia din 2016 a înregistrat indicatori în scădere (-2,2 puncte procentuale). Mai mult de jumătate din populaţia Republicii Moldova, conform estimărilor BNS (57,4%), este considerată inactivă – 1 712,7 mii de persoane.

Din cele 3 categorii de populaţie, în vârstă de 15 ani şi mai mult, prezentate distinct de BNS (A, B şi C) – prima se referă la cei care „nu doresc să lucreze”[9]– 1 361,9 mii în anul 2016. Din acest grup fac parte pensionarii – 617,1 mii de persoane, cei care studiază (elevii, studenţii) – 265,3 mii de persoane, cei care îngrijesc de familie – 192,5 mii de persoane, dar şi persoane „care se află în ţară, dar care nu doresc să lucreze în Moldova deoarece deja au un loc de muncă (permanent sau sezonier) peste hotare sau persoane care planifică să lucreze peste hotare”[10]172,0  mii.

Alte 319 mii de persoane sunt declarate de către membrii familiilor plecate peste hotare, la muncă sau în căutarea unui loc de muncă (incluse în categoria B). Din categoria C fac parte cei descurajaţi/deziluzionaţi – 12,7 mii de persoane.

Prin urmare, potrivit datelor BNS, peste 491 mii de cetăţeni moldoveni nu sunt prezenţi pe piaţa muncii din cauza migraţiei – fie sunt deja plecaţi peste hotare sau planifică să emigreze. Ponderea lor în totalul populaţiei inactive din Republica Moldova este în creştere constantă. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene prezintă cifra de 850 mii de persoane aflate peste hotare cu cetăţenia Republicii Moldova.

Din numărul tinerilor cetăţeni moldoveni inactivi din Republica Moldova, 328,9 mii de tineri în vârstă de 15-29 ani (56,8%) sunt incluşi de BNS în categoria NEET (abrevierea de la Not in Employment, Education and Training), adică nu au un loc de muncă, nu studiază şi nici nu urmează cursuri de formare profesională. Dintre cei aproximativ 329 mii de tineri moldoveni NEET, potrivit datelor BNS, în 2016 circa 127,9 mii se aflau la muncă în străinătate (75% bărbaţi), 56,4 mii nu căutau un loc de muncă pentru că intenţionau să plece peste hotare (76,1% bărbaţi), 20,2 mii erau şomeri (61,9% bărbaţi), iar 83,3 mii nu erau în căutarea unui loc de muncă din cauza unor obligaţii legate de familie (98,7% femei).

Ponderea covârşitoare a femeilor în numărul tinerilor cetăţeni moldoveni NEET forţaţi să rămână în afara pieţei muncii din cauza unor probleme de familie (de sănătate, a membrilor familiei, de creştere a copiilor mici etc.) este caracteristică nu doar Republicii Moldova, dar şi Italiei.

 

Evoluţia numărului tinerilor moldoveni NEET în Italia  

În ţările Uniunii Europene sunt milioane de tineri inactivi, iar pierderile pe care le implică lipsa acestora pe piaţa muncii sunt extrem de mari. În parte, această creştere continuă a numărului tinerilor NEET se datorează tinerilor proveniți din familii cu experiență migraţională. În Italia, potrivit Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale (it. Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali) dintre cei 2 349 101 tineri NEET, în vârstă de 15-29 ani, 255 734 sunt cetăţeni extracomunitari, iar 9 267 – cetăţeni moldoveni (aproximativ unul din 4 tineri moldoveni din categoria de vârstă)[11]. În 2013, numărul tinerilor moldoveni NEET din Italia era de 11 289, apoi a scăzut până la 8 656, în 2014 (a se vedea Figura 3). Aceşti indicatori nu sunt foarte mari, în raport cu alte comunităţi de imigranţi, Republica Moldova plasându-se pe ultimele locuri după numărul tinerilor migranţi NEET prezenţi în Italia.

În raportul anual al Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale dedicat comunităţii cetăţenilor moldoveni din Italia, se menţionează că deşi numărul femeilor inactive originare din Republica Moldova este în scădere, oricum ponderea lor rămâne foarte mare – peste 72%. În anul precedent, incidenţa femeilor în rândul tinerilor cetăţeni moldoveni NEET era de 79%.

 

Figura 3. Tineri cetăţeni moldoveni NEET în Italia, 1 ianuarie 2014 – 1 ianuarie 2016

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (rapoartele „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti” pentru anii 2014, 2015, 2016)

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (rapoartele „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti” pentru anii 2014, 2015, 2016)

 

Factorii de risc în cazul tinerilor NEET sunt numeroşi şi determinanţi: experienţa migraţională (personală sau a părinţilor), probleme de sănătate (dizabilitate/proprie sau în cazul membrilor familiei), vârsta şi lipsa experienţei de muncă, genul (în cazul femeilor imigrate există riscuri mai mari de a rămâne în afara pieţei muncii), maternitatea sau prezenţa copiilor mici în familie, nivelul de studii, nivelul de salarizare, abandonul şcolar etc.

În Figura 4 este evidentă prevalenţa tinerilor NEET în vârstă de 24-29 ani, ieşiţi de pe băncile instituţiilor de învăţământ tehnic sau profesional, ale universităţilor. Trecerea dificilă de la studii la piaţa muncii este foarte relevantă, în special în cazul bărbaţilor, dar şi maternitatea/îngrijirea copiilor mici – în cazul femeilor.

Cei de 15-19 ani sunt mai puţin afectaţi (doar 10%), urmaţi fiind de tinerii de 20-24 ani (38%), ei fiind integraţi în circuitul de studii, deşi abandonul şcolar rămâne încă o problemă nerezolvată (circa 3 mii de adolescenţi/tineri cetăţeni moldoveni sunt consideraţi de autorităţile italiene ca fiind parte a fenomenului drop out, a abandonării precoce a procesului de studii). În raport cu anul precedent, numărul tinerilor cetăţeni moldoveni NEET în vârstă de 25-29 ani este în scădere, pe fundalul creşterii ponderii celor de 20-24 ani. În cazul adolescenţilor variaţia este nesemnificativă.

 

Figura 4. Tineri cetăţeni moldoveni NEET în Italia, după categorii de vârstă, 1 ianuarie 2016

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (raportul „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti 2016”)

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (raportul „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti 2016”)

 

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică din Italia (ISTAT), analizate de Ministerul Muncii şi Politicilor Sociale,  majoritatea tinerilor cetăţeni moldoveni NEET sunt şomeri, au rămas fără un loc de muncă şi se află în căutare de lucru (52%). Aproape fiecare al patrulea se declară dezamăgit/decepţionat, 15% sunt indisponibili (din cauza unor obligaţii de familie sau a unor probleme de sănătate), iar 10% se află în căutarea unor noi oportunităţi (a se vedea Figura 5).

În comparaţie cu anul precedent (2014), motivaţiile tinerilor moldoveni NEET s-au modificat esenţial – ponderea şomerilor era de 31,5%, a celor indecişi – 43,6%, a celor decepţionaţi – 13,5%[12].

 

Figura 5. Tineri cetăţeni moldoveni în Italia, după categorii NEET (cauze), 1 ianuarie 2016

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (raportul „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti 2016”)

Sursa: autor, analiza datelor Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale, Italia (raportul „Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti 2016”)

 

Studiu de cercetare: ce spun tinerii cetăţeni moldoveni aflaţi în Italia?

Pentru a cunoaşte particularităţile de integrare în Italia a tinerilor cetăţeni moldoveni, opiniile tinerilor migranţi despre posibilităţile de angajare pe piaţa muncii din Italia sau Republica Moldova în conformitate cu pregătirea profesională, despre şansele egale la angajare în raport cu populaţia băştinaşă, s-a optat pentru ancheta sociologică pe bază de chestionar, pe un eşantion de 100 de tineri migranţi moldoveni de 18-23 ani, din Italia. Cercetarea a fost realizată în perioada februarie – iulie 2015, în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldova în Italia.

La sondaj au participat 58 de tineri în vârstă de 18-20 de ani şi 42 – de 21-23 de ani, cu o uşoară prevalenţă feminină – 57 de fete şi 43 de băieţi. Dintre ei, 39 au studii superioare, 36 – studii medii şi 25 – studii medii speciale. În momentul anchetei, activitatea de bază a respondenților erau studiile  (majoritatea tinerilor erau elevi în clasele superioare în Institute (colegii) Tehnice și Profesionale sau studenți în universități). Unii dintre ei lucrau part-time. Fiecare al doilea avea 6-10 ani când unul sau ambii părinţi plecaseră peste hotare, fiecare al treilea avea 10 ani în momentul plecării în străinătate a părinţilor, iar 17 aveau vârsta de 1-5 ani. Două treimi dintre respondenţi au o perioadă de şedere în Italia de 5 ani şi mai mult: 23 tineri se află de mai bine de 10 ani, 48 dintre ei au o perioadă de 4-9 ani de aflare în peninsulă, 29 au afirmat că locuiesc de 2-3 ani peste hotare.

Datele din Figura 6 ilustrează perfect corelaţia dintre perioada de aflare în ţara de migraţie şi posibilitatea obţinerii unui loc de muncă în ţara gazdă care ar corespunde pregătirii lor profesionale/calificărilor. Deşi toţi tinerii au exprimat o anumită neîncredere, totuşi cei care se află în Italia de cel puţin 10 ani sunt mai optimişti: 59,1% afirmă că au şanse mari, 31,8 spun că au şanse reduse, iar o pondere egală – de 4,5% – că nu au deloc şanse sau au ales opţiunea “altceva”. În cazul celor care se află în Italia de 3-9 ani, ponderea celor optimişti scade până la 35,4%, 58,3 afirmă că au şanse reduse, 2,1% – nu au şanse, iar 4,2 – altceva. În cazul tinerilor care se află în Italia de puţin timp (până la 3 ani), tabloul este sumbru: 13,8 afirmă că au şanse mari să găsească un loc de muncă potrivit calificărilor lor, 69% spun că au şanse reduse, 3,4% – nu au deloc şanse, iar o pondere importantă au ales opţiunea „altceva” – 13,8% (care reflectă de fapt intenţia de reemigrare, de schimbare a ţării de migraţie).

 

Figura 6. Tineri cetăţeni moldoveni în Italia, despre şansele identificării unui loc de muncă în peninsulă în conformitate cu pregătirea profesională, în funcţie de perioada de aflare peste hotare, %

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

      

Potrivit rezultatelor sondajului, o perioadă mai mare de şedere în ţara de migraţie asigură un grad sporit de accedere la un loc de muncă  în corespundere cu pregătirea profesională (aceasta implicând şi formarea profesională în cadrul instituţiilor din ţara gazdă). Cu cât mai scurtă este perioada de şedere în Italia, cu atât şansele şi gradul de încredere se reduc, iar intenţia de a reemigra este mai mare.

Analizând datele în funcţie de nivelul de studii (Figura 7), se atestă un grad mai redus de neîncredere din partea tinerilor care au studii superioare (44,7% – şanse mari versus 50% – şanse reduse), fiind urmaţi de cei cu studii medii speciale (36% – şanse mari versus 56% – şanse reduse). Tinerii cu studii medii se consideră cei mai dezavantajaţi, sunt reticenţi şi, în parte, au intenţia de a schimba ţara de migraţie: 22,2% afirmă că au şanse mari, 61,1% – şanse reduse, 2,8 – nu au şanse şi 13,9 au ales opţiunea „altceva”.

 

Figura 7. Tineri cetăţeni moldoveni în Italia, despre şansele identificării unui loc de muncă în peninsulă în conformitate cu pregătirea profesională, în funcţie de nivelul de studii, %

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

 

Perioada aflării în ţara gazdă este la fel de importantă şi în cazul percepţiilor tinerilor cetăţeni moldoveni de 18-23 ani din Italia cu privire la prezenţa unor şanse egale la angajare, în raport cu populaţia băştinaşă. Peste 54,2% din tinerii care se află de 3-9 ani peste hotare şi 52,2% din cei cu o perioadă mai mare de 10 ani au ales opţiunea „Da”, fiind încrezători în şansele egale pe care le au la angajare. În cazul celor care se află în peninsulă de 1-3 ani rata de încredere scade până la 24,1% (44,8% din ei denunţă lipsa oportunităţilor egale la angajare, iar 31% nu au ştiut ce să răspundă).

Figura 8. Prezenţa oportunităţilor egale la angajare în raport cu tinerii italieni în funcţie de perioada de aflare peste hotare, %

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

 

Tinerii cetăţeni moldoveni din Italia, care au studii superioare, sunt mai optimişti în privinţa şanselor egale la angajare, în raport cu colegii lor care au studii medii speciale sau doar studii medii (a se vedea Figura 9). Fiecare al treilea tânăr cu studii medii a ales opţiunea „nu ştiu”.

 

Figura 9. Prezenţa oportunităţilor egale la angajare în raport cu tinerii italieni în funcţie de nivelul de studii, %

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

 

Analizând datele după gen, se atestă că fetele sunt mai încrezătoare decât băieţii în privinţa şanselor egale cu cele ale italienilor – 50,9% faţă de 37,2%. Peste 26,3% dintre fete şi 48,8% dintre băieţi au răspuns că nu au oportunităţi egale la angajare.

 

Figura 10. Prezenţa oportunităţilor egale la angajare în raport cu tinerii italieni în funcţie de gen, %

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

Sursa: autor, analiza datelor studiului de cercetare

           

Studiu de caz privind abandonul şcolar şi accesul pe piaţa muncii din Italia

O tânără originară din Republica Moldova, plecată la 15 ani pentru reîntregirea familiei, împreună cu sora ei mai mică, s-a stabilit cu părinţii într-un mic orăşel din sudul peninsulei. Iniţial, a fost plasată într-o clasă cu copii de 12 ani. Peste câteva luni a fost transferată în altă clasă, dar diferenţa de vârstă de cel puţin 2 ani s-a menţinut. S-a confruntat cu situaţii foarte dificile de discriminare, din cauza colegilor de clasă, iar părerile acestora reflectau, potrivit respondentei, opiniile părinţilor exprimate în privinţa imigranţilor/străinilor. După încheierea studiilor gimnaziale, a trecut să studieze la un Institut profesional din localitatea vecină. După trei ani de studii şi câteva situaţii de risc de abandon şcolar, depăşite cu sprijinul profesorilor şi aprobarea părinţilor (a mamei, în special), a abandonat în 2016 studiile profesionale, la 21 ani, din cauză că trebuia să muncească. Nu era la prima sa experienţă de muncă (era deja a patra). Sora sa mai mică, integrată în clasa I, în Italia, a avut un parcurs firesc, mai puţin marcat de dificultăţi.

„Am plecat în 2012, după ce am terminat clasa a 9-a. A fost greu, foarte greu. Aici, la Chişinău, erau toţi prietenii. Acolo nu aveam pe nimeni, nu ştiam pe nimeni, nu ştiam nimic. În primele zile când am ajuns în Italia stăteam mai mult în casă. Ieşeam puţin, cu părinţii, doar să mai admirăm lucruri frumoase şi atât. După o săptămână m-au dus la şcoală. Impactul a fost urât. Pentru că am ajuns în clasă cu copii de 10-11 ani, chiar şi cu doi-trei ani mai mici decât mine. Şi stăteam doar ca să ascult, nu să fac lecţii. La început eram în „prima media” (prima clasă a şcolii medii), din septembrie am trecut în „terza media” (a treia medie). Prima perioadă de adaptare a fost grea. Eu încă nici acuma nu mă simt prea bine adaptată. Pentru că mai sunt încă persoane care discriminează şi eu am suferit foarte mult din cauza asta.  În primele luni de şcoală veneam în fiecare zi de la şcoală şi plângeam că mi-au spus colegii asta sau alta… Mă puneau să repet cuvinte în dialect napolitan, apoi râdeau şi eu mă simţeam aiurea. Stăteam singură în bancă. Nu venea nimeni să se aşeze lângă mine.

Au fost trei ani în care am avut colegi total diferiţi. În prima – aveam copii mici, apoi puţin mai mari, iar în clasa a treia – alţii. Nu am colegi din Moldova, este doar un băiat din Ucraina, dar mai mare, de 22 de ani, şi nu ne înţelegem deloc. Vorbeşte foarte rău limba italiană şi încă nu s-a adaptat. El trăieşte în Italia de vreo 5-6 ani. Mai am o colegă, braziliană, şi nimeni nu se aşează în bancă cu ea. Încă nu vorbeşte italiana, are vreo trei luni de când a venit. Stă liniştită, în bancă, nu vorbeşte cu nimeni. Dacă o întrebi, răspunde, dacă nu – nu.

Orăşelul în care trăim noi este foarte mic şi mentalitatea foarte închisă. Chiar când mergi pe drum – toată lumea îl cunoaşte pe fiecare. Ca într-un sat. Şi cred că asta niciodată nu o să treacă. O să mă simt în plus. Diferită. M-au făcut să înţeleg asta.

O să-mi caut ceva de lucru. În alt oraş. Orăşelul nostru e foarte mic, e greu să-ţi găseşti de lucru. În nordul Italiei sau în altă ţară. În Anglia, la Londra. Ni s-a spus că posibilităţile de muncă sunt mult mai mari, eşti plătit mai bine. Şi lucrezi numărul de ore care este în contract. Eu am lucrat vara trecută şi aveam contract doar pentru 4 ore jumătate, dar lucram câte 12-14 ore pe zi. Eu începusem să lucrez când încă mergeam la şcoală, în luna aprilie. Era foarte greu să îmbin şcoala şi munca. Mă trezeam de la 6 dimineaţa, mergeam la 7 şi ceva la şcoală, dar seara de la 18.00 lucram, uneori, până la ora 2 noaptea. A doua zi – la fel. Nici nu reuşeam să mă pregătesc de lecţii. La un moment dat am ajuns să spun că nu mai vreau să mă mai duc la şcoală. Au fost profesorii la mine la muncă şi mi-au spus că trebuie să termin şcoala, să învăţ. Dar mi-am dat şi eu seama că lucrul acesta pe care l-am făcut eu vara asta, nu e pentru mine. Eu nu rezist.

Am avut şi probleme de sănătate.

Când a plecat mama prima dată în Italia, aveam 6 ani. Atunci mai tare am simţit lipsa mamei. A doua oară când s-a dus, aveam 12-13 ani, nu am simţit lipsa atât de tare. Eram parcă obişnuită.

Noi eram 32 în clasă, la liceu, la Chişinău, în clasele VIII-IX, dar acum în Moldova au rămas doar 3-4. Şi eu aş fi plecat oricum după absolvirea liceului. Nu cred că aş fi rămas la facultate în Moldova. Toţi colegii mei au plecat: care în România, care în Londra, Germania, care în Danemarca. Toţi au plecat, absolut toţi… Prietena mea, cu care am învăţat împreună şi deja ne cunoaştem de 9 ani, a plecat la facultate în Germania. Îi place mult acolo şi spune că nu vrea să se întoarcă în Moldova, chiar dacă părinţii ei sunt aici. 

 Aş vrea să vin în Moldova, să vin aşa, în vizită. Dar să stau aici, în Moldova, nu-mi place. Pentru că persoanele s-au schimbat. Nu-mi place atitudinea lor, sunt nervoşi”.

 

Concluzii

Experţii avertizează că “stocul de capital uman poate degrada sub influenţa sărăciei şi se poate intra într-un cerc vicios, generator de sărăcie permanentă, pentru ruperea căruia nu este suficient doar efortul individual”[13]. Pentru a înfrunta dificultăţile pe plan demografic, înregistrate în Republica Moldova, este nevoie de implementarea urgentă a unor politici menite să încurajeze accesul şi participarea tinerilor pe piaţa muncii, să valorifice acele mici rezerve de care mai dispune.

Ideile vehiculate acum câţiva ani, abordările din anii 2005-2010 potrivit cărora procesele migraţionale se vor regla de la sine şi cetăţenii moldoveni vor reveni odată ce îşi vor rezolva problemele care i-au determinat să emigreze – s-au dovedit a fi eronate. Dimpotrivă, procesele de migraţie în care sunt implicați cetăţenii moldoveni s-au intensificat, acoperind o varietate tot mai mare de aspecte.

Tinerii NEET au fost etichetaţi de multe ori, în special în presă, drept generaţie pierdută, generaţii fără viitor sau generaţii suspendate – termeni care, indirect, au evidenţiat gradul de marginalizare constantă a tinerilor, dar şi de vulnerabilitate sporită, în condiţiile înrăutăţirii condiţiilor pe piaţa muncii[14]. Diferenţele de gen în cazul ratei de ocupare pe piaţa forţei de muncă rămân în continuare o problemă, nu doar în Republica Moldova sau în Italia. Indicatorii statistici din diferite ţări ale lumii publicate în rapoartele periodice ale OECD Education at a Glance relevă un nivel redus de ocupare a femeilor în raport cu bărbaţii[15].

Studiul de cercetare, precum şi studiul de caz au relevat câteva elemente esenţiale privind corelaţia dintre reuşita/dificultăţile parcursului de integrare şi accesul pe piaţa muncii. Vârsta la care copiii cetăţenilor moldoveni au ajuns în Italia şi durata perioadei de şedere în peninsulă sunt doi factori determinanţi. În cazul tinerilor plecaţi la studii peste hotare specificul parcursului de integrare a fost diferit (în Italia numărul acestora a fost mult mai mic în raport cu alte ţări). Mobilitatea teritorială sporită a părinţilor migranţi din Italia, deplasările lor de la Sud la Nord sau din localităţile mai mici în oraşele mai mari, în căutarea unui loc de muncă, instabilitatea trăită de copiii acestora (altă şcoală, alţi colegi, altă perioadă de adaptare) îşi lasă amprenta asupra adaptării sociale.

Factorii de risc au fost mai mari în cazul adolescenţilor născuţi în Republica Moldova şi transferaţi pentru reîntregirea familiei (copiii mai mici de 6 ani s-au integrat mult mai uşor), în special în sudul Italiei şi cu deosebire în localităţile mici, unde şi oferta de muncă, şi nivelul salariilor sunt mult mai reduse (în schimb rata şomajului, rata subocupării şi rata NEET sunt foarte mari).

Asupra parcursului de integrare a adolescenţilor/tinerilor migranţi au influenţat, în parte, situaţiile de discriminare cu care s-au confruntat, faptul că au fost plasaţi în clase cu copii mai mici cu 1-3 ani, eventuale probleme în familie (divorţul sau separarea părinţilor, abuzul de alcool, consumul de droguri etc.). Mai multe situaţii problematice au dus la abandonul şcolar, iar experienţele de muncă au fost numeroase/sporadice, nu au avut caracter stabil.

Datele oficiale ale instituţiilor din Italia relevă un nivel foarte bun de integrare şcolară, socială şi economică a tinerilor cetăţeni moldoveni, în raport cu alte comunităţi de imigranţi. Rata NEET în cazul lor este mai mică, la fel şi rata şomajului. Gradul de ocupare pe piaţa muncii din Italia a cetăţenilor moldoveni este înalt şi depăşeşte media la nivel naţional, în raport cu cetăţenii extracomunitari. Cu toate acestea, aspectele problematice ale procesului de integrare nu trebuie neglijate, din considerentul riscurilor pe care le implică dificultăţile accesului tinerilor imigranţi pe piaţa muncii: în Italia sunt peste 9 mii de tineri cetăţeni moldoveni de 15-29 ani care nu sunt implicaţi în circuitul şcolar, formativ sau pe piaţa muncii, fenomenul abandonului şcolar vizează 3 mii de adolescenţi/tineri moldoveni etc. Riscul de excluziune socială este considerabil, la fel şi pericolul de a ajunge în situație de ilegalitate (sau, mai mult: riscul de a ajunge în circuitul de criminalitate) odată ce permisul de şedere nu mai este prelungit, tendinţa de a emigra într-o altă ţară etc. Accederea pe piaţa muncii, obţinerea unui loc de muncă este un moment esenţial în strategia de migraţie a cetăţenilor moldoveni.

În contextul etapei de stabilizare a comunităţilor cetăţenilor moldoveni în ţările europene, al formării Diasporei şi generaţiilor secunde de migraţie, aspectele socio-economice ale procesului de adaptare socială a tinerilor imigranţi sunt fundamentale.

Piaţa muncii din Republica Moldova nu pare a fi atractivă pentru mulţi dintre tinerii de 15-29 ani, din cauza perspectivelor reduse şi a lipsei oportunităţilor de creştere profesională, a nivelului redus al salariilor, din cauza instabilităţii politice, a nivelului corupţiei etc. Decalajul extrem de mare dintre nivelul salarizării din Italia şi Republica Moldova reprezintă unul din principalii factori de atracţie pentru tinerii care au decis să plece la muncă în peninsulă. Potrivit raportului „Tranziţia de la şcoală la muncă” al BNS, tinerii salariaţi în vârstă de 15-29 ani din Republica Moldova câştigă în medie câte 2 700 lei pe lună sau 120-130 euro[16].

Impactul migraţiei asupra situaţiei tinerilor din Republica Moldova este covârşitor. În ultimii ani se atestă o reducere constantă a numărului tinerilor ocupaţi pe piaţa muncii din Republica Moldova, creşterea numărului celor plecaţi în străinătate, dar şi numărul celor care nu se află în căutare de lucru la baştină pentru că au un loc de muncă sezonier peste hotare sau intenţionează să plece în scurt timp.

Tinerii inactivi, tinerii NEET reprezintă o resursă potențială importantă care trebuie valorificată, în ţara de origine sau ţara gazdă, iar pentru aceasta este nevoie de adoptarea unor măsuri concrete. Problema tinerilor inactivi, accesul lor pe piaţa muncii este foarte actuală şi în contextul discuţiilor despre formarea clasei de mijloc în Republica Moldova. Desigur că tinerii care revin de peste hotare şi iniţiază afaceri reprezintă o resursă de valoare, doar că, din păcate, ponderea acestora este mult prea mică. Cine va forma viitoarea clasă de mijloc în Republica Moldova şi dacă există premise pentru constituirea acesteia depinde şi de tinerii (inactivi) de astăzi.

 

Bibliografie selectivă:

  1. Indicators of Immigrant Integration 2015. Settling In. Paris: OECD Publishing, 2015, 344 p.
  2. Being young in Europe today. Luxembourg, 2015, 210 p.
  3. Exploring the diversity of NEETs. Luxembourg, 2016, 63 p.
  4. Migrant population characteristics: Second generation immigrants in the EU generally well integrated into the labour market… and have high educational attainment.http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7724025/3-28102016-BP-EN.pdf/6e144b14-d5e1-499e-a271-2d70a10ed6fe
  1. Wrench J., Rea A., Ouadi N. Migrants, Ethnic Minorities and the Labour Market: Integration and Exclusion in Europe. Londra, 1999, 288 p.
  2. Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali. Quarto rapporto annuale. Gli immigrati nel mercato del lavoro in Italia. Roma, 2014, 172 p.
  3. Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali. Comunità moldava in Italia. Rapporto annuale sulla presenza dei migranti. Roma, 2013, 2014, 2015, 2016.
  4. Lavoro per gli immigrati: L’integrazione nel mercato del lavoro in Italia, OECD Publishing. Paris, 2014, 167 p.
  5. Il lavoro dove c’e. Un’analisi degli spostamenti per motivi di lavoro negli anni di crisi. Osservatorio Statistico dei Consulenti del Lavoro. Roma, 2017, 14 p.
  6. Besozzi E., Colombo M., Santagati M. Giovani stranieri, nuovi cittadini: Le strategie di una generazione ponte. Milano: FrancoAngeli, 2009, 255 p.
  7. Moraru V. (coord.) Migraţie, Diaspora, Dezvoltare: noi provocări şi perspective. Chişinău, 2016, 306 p.
  8. Moraru V. (coord.) Brain Drain: Cazul Republicii Moldova. Chişinău, 2011, 260 p.
  9. Moraru V. (coord.) Republica Moldova: provocările migraţiei. Chişinău: Editura Ştiinţa, 2011, 145 p.
  10. Moşneaga V., Moraru V., Rusnac Gh., Ţurcan V. Faţetele unui proces: migraţia forţei de muncă din Republica Moldova în Italia. Chişinău, 2011, 263 p.
  11. Moşneaga V., Moraru V., Rusnac Gh., Ţurcan V. Republica Moldova în contextul migraţiilor: Lista bibliografică (1990-2012). Chişinău, 2013, 215 p.
  12. Rusnac Gh., Moşneaga V. Din agenda de lucru a Ambasadei Republicii Moldova în Italia (20098-2011). Chişinău, 2015, 207 p.
  13. Moşneaga V. (coord.) Migraţia de muncă din Republica Moldova: factorii de propensiune ai procesului. Chişinău, 2015, 150 p.
  14. Мошняга В. Молдавские трудовые мигранты в Европейском Союзе: Проблемы интеграции. Italia, 2012, 18 p.
  15. Moşneaga V. (coord.) Politici și practici ale reglementării migraţiei în contextul provocărilor moderne / Materialele Conferinţei știinţifice internaţionale Tiraspol, 27 ianuarie 2017, Chişinău, OIM, 2017, 284 p.
  16. Мошняга В. СОВРЕМЕННЫЕ МИГРАЦИОННЫЕ ПРОЦЕССЫ: СOСТОЯНИЕ И ОСНОВНЫЕ ФОРМЫ / Материалы международной научной конференции Тирасполь, 17 декабря 2015 года. Кишинев, Миссия МОМ в Республике Молдова, 2016, 306 p.
  17. Migration in the 2030 Agenda. Geneva, 2017, 141 p.
  18. Морару В., Мошняга В., Руснак Г. Маятник Миграции. Кишинев, 2012, 197 p.
  19. Matei C. (coord.) Impactul migraţiei populaţiei asupra situaţiei demografice din Republica Moldova. Chişinău: editura ASEM, 2006, 176 p.
  20. Cheianu-Andrei D. Cartografierea Diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul Unit al Marii Brtianii. Chişinău, OIM, 2013, 140 p.
  21. Cheianu-Andrei D. Analiza lacunelor în domeniul managementului migraţiei. Chişinău, 2015, 88 p.
  22. Cheianu-Andrei D. Necesităţile specifice ale copiilor şi vârstnicilor lăsaţi fără îngrijirea membrilor de familie plecaţi la muncă peste hotare. Chişinău, 2011, 251 p.
  23. Cheianu-Andrei D. Necesităţile specifice ale migranţilor în dificultate reveniţi de peste hotare (cazul Republicii Moldova). Chişinău, 2016, 36 p.
  24. Varzari V., Tejada G., Porcescu S., Bolay J.C. (coord.) Migraţia înalt calificată şi iniţiativele pentru dezvoltare: cazul Republicii Moldova şi al ţărilor din Europa de Sud-Est. Chişinău, 2014, 156 p.
  25. Poalelungi O. Particularităţi de integrare socială a copiilor imigranţilor moldoveni în ţara gazdă: Cazul Italia. În: Revista de filozofie, sociologie şi ştiinţe politice, 2012, nr.2, pp. 142-153.
  26. De Zwager N., Sinţov R. Inovaţie în migraţia circulară: Migraţie şi dezvoltare în Moldova (studiu NEXUS Moldova/CIVIS). Chişinău, 2014, 124 p.
  27. Stănică Simona. Apariţia şi evoluţia fenomenului Brain Drain. În: Revista Română de Sociologie”, serie nouă, 2011, anul XXII, nr. 3–4, Bucureşti, pp. 339–360.
  28. Deleu E. Generaţii secunde de migraţie: cazul Republicii Moldova. Chişinău, 2017, 344 p.

 

Note:

[1] http://demografie.md/?pag=news&tip=noutate&opa=view&id=639&l=

[2] https://www.populationeducation.org/content/what-demographic-dividend

[3] http://moldova.unfpa.org/ro/publications/situa%C5%A3ia-tinerilor-%C3%AEn-republica-moldova-de-la-deziderate-la-oportunit%C4%83%C5%A3i

[4] http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5641

[5] http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5638

[6] idem

[7] Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Forţa de muncă în Republica Moldova: ocupare şi şomaj 2015. Chişinău, 2015, pp.171-178.

[8] http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5585&parent=0

[9] Această expresie, imprecisă și stigmatizatoare, aparține specialiștilor de la BNS [nota editorului]. O formulare mai potrivită ar putea fi următoarea: nu se află în căutarea unui loc de muncă[nota autorului].

[10] Ibidem

[11] Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali. Comunità moldava in Italia 2016, p.35.

[12] Ministero del Lavoro e delle Politiche Sociali. Comunità moldava in Italia 2015, p. 65.

[13] Moraru V. (coordonator) Republica Moldova: provocările migraţiei. (AŞM, Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice). Chişinău: Editura Ştiinţa, 2010, 147 p.

[14] Agnoli M.S. Generazioni sospese: Percorsi di ricerca sui giovani NEET. Milano: FrancoAngeli, 2014, p. 67.

[15] OECD (2016), Education at a Glance 2016: OECD Indicators, OECD Publishing, Paris, 2016, p. 93.

[16] Tranziția de la școală la muncă. Chișinău, BNS, 2015, 30 p.

 

Sursă imagine de fundal

 

Acest articol face parte dintr-un proiect de dosare tematice, realizat în baza unui parteneriat dintre http://www.platzforma.md și Fundația Friedrich Ebert – Moldova. Articolele publicate în cadrul acestui proiect nu exprimă neapărat punctul de vedere al partenerilor.

PZF_social