[label shape=”” type=””] Victoria Apostol [/label]

 

Odată ce a devenit clar că Maia Sandu este candidata unică a câtorva partide de dreapta (PAS, PDA și PLDM), multă lumea și-a exprimat poziția precum că acum am avea pe cine vota; cineva care nu mai este răul cel mai mic; cineva pentru care votăm și nu mai votăm împotriva cuiva. Eu niciodată nu m-am simțit confortabilă cu această poziție și prin urmare nu am adoptat-o. Am fost sceptică față de candidata Maia Sandu de la început și mereu mi-am dorit o analiză critica a activității ei, de altfel și a altor candidați. Susținerea mea pentru Maia Sandu a început să se contureze odată cu intensificarea campaniei din partea socialiștilor, a campaniei de denigrare și de răspândire a minciunilor prin lezarea demnității diverselor persoane care aparțin anumitor grupuri sociale: refugiați, persoane LGBT, femei. Practic, modul mizerabil în care socialiștii și candidatul lor Igor Dodon au ales să facă campanie electorală m-a convins să votez cu Maia Sandu. Pe de altă parte, activitatea Maiei Sandu la Ministerul Educației, performanța ei din această campanie electorală, care va mai dura încă 6 zile, dar și programul electoral propusă nu mă prea încurajează s-o votez fără niciun semn de întrebare. Totuși, prin comparație cu programul electoral propus de Igor Dodon și prestația acestuia în campania electorală, pot spune că Maia Sandu este „răul cel mai mic”, dintr-o perspectivă a drepturilor omului, pentru care eu voi vota. Voi vota împotriva lui Dodon și a programului său electoral, dar și cu anumite așteptări investite în candidata Maia Sandu, așa cum cred că are potențial să crească politic, deși s-ar putea să mă înșel. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, vă propun să analizăm programele electorale ale acestor doi candidați, Maia Sandu și Igor Dodon.

Maia Sandu

Pe site-ul partidului PAS nu am găsit un program electoral pentru această campanie. Am găsit un document întitulat „Contractul social cu cetățenii”, care pare a fi un program electoral. Acest contract social conține 10 puncte expuse generalist, dar în limitele puterii funcției de președinte. 9 dintre cele 10 puncte vizează problemele interne ale țării și doar un punct face referire la Uniunea Europeană (politică externă). Maia Sandu își propune să numească oameni integri în funcții decisive, să lucreze cu instituțiile statului pentru a crea locuri de muncă, să inițieze legi care să ofere mai multă putere la nivel local primarilor, să promoveze dezvoltarea presei independente, să oblige partidele politice să dea socoteală pentru folosirea banilor publici și să declare sursele de finanțare etc. – toate punctele enunțate pot fi consultate aici.  Cele 10 puncte propuse și asumate de Maia Sandu nu sunt chiar rele, chiar dacă sunt lipsite de detalii și nu prea răspund la întrebarea „cum se vor realiza?”. Eu aș fi preferat să obțin din partea Maiei Sandu un program electoral mai elaborat și structurat pe anumite domenii, cum ar fi: politică externă, drepturile omului, securitate națională, inițiative legislative – aici pot apărea diverse inițiative pe care Maia Sandu ar dori să le propună în domeniul educației, social, economic, cultural, politic etc. Aș prefera un astfel de program electoral pentru a înțelege ce fel de președintă va fi Maia Sandu, pentru că nu poți fi o președintă care va lupta toți cei 4 ani doar cu corupția și oligarhii. La sigur, va trebui să faci și altceva. La sigur, va trebui să te pronunți și pe alte domenii, va trebui să iei atitudine, să participi la anumite evenimente, să ții anumite discursuri, asta dacă Maia Sandu nu-și propune să instaureze „regimul raței mute 2”. Or, la acest moment al campaniei electorale, mie nu mi-e clar ce poziție va avea Maia Sandu față de imixiunea bisericii ortodoxe în sistemul educațional, față de drepturile omului, inclusiv și a celor mai discriminate și marginalizate grupuri. Nu mi-e clar datorită mesajelor confuze pe care le-a lansat Maia Sandu în spațiul public, care de obicei apăreau DOAR DACĂ a fost întrebată (vezi emisiunea Lumina) sau atacată (vezi dezbaterea cu Dodon de la ProTV).

Candidata Maia Sandu nu a lansat până acum niciun mesaj clar la tema drepturilor omului, cu excepția afirmației într-o dezbatere electorală din primul tur de la TV7 potrivit căreia președintele este garantul drepturilor omului. Însă, să afirmi asta nu e de ajuns. Ceea ce am constatat este faptul că Maia Sandu nu are cunoștințe suficiente în domeniul drepturilor omului și se pare că nu are nici pe cineva care s-o consulte în acest domeniu. Și o să vă întrebați de ce drepturile omului ar fi așa de importante? Sunt foarte importante deoarece orice raport dintre noi, cetățenii și statul are loc în baza drepturilor omului. Drepturile omului nu sunt numai dreptul la vot și de a fi ales; drepturile omului includ și facturile la curent electric, transportul public, educația, sănătatea, justiția etc. Iată această înțelegere a drepturilor omului lipsește în societatea noastră. Puțină lume își cunoaște drepturile și conștientizează puterea acestora și motivul pentru care, de fapt, avem drepturi. Însă acest lucru are soluții și situația poate fi îmbunătățită. Aici vine și una dintre așteptările mele față de Maia Sandu.

Maia Sandu poate și trebuie să devină o portavoce națională a drepturilor omului. Funcția de președinte îi va permite să vorbească despre drepturile omului și să explice populației, de exemplu, de ce un marș LGBT este protejat de dreptul la întruniri, așa cum și un marș al preoților este protejat de același drept. Timp de 4 ani cât va dura mandatul său, Maia Sandu poate educa societatea din Moldova cu un discurs care să includă dimensiunea drepturilor omului. După cum puteți observa, eu nu cer neapărat acțiuni concrete în domeniul drepturilor omului, dar vreau o președintă care să știe să vorbească calificat despre drepturile omului. Vreau o președintă care se explice cine sunt refugiații și de ce, chiar dacă aceștia ar veni în Moldova, aceasta nu ar însemna o catastrofă; vreau o președintă care să explice de ce oamenii pot vota cu orice candidat preferă ei, indiferent de identitatea lor și fără a se distanța de aceștia și a le nega valoarea lor politică – mă refer la persoanele LGBT de care Maia Sandu a încercat să se distanțeze atunci când Dodon a întrebat-o de ce este susținută de acești oameni. Apropo, legat de această întrebare ilogică e ca și cum eu l-aș întreba pe Dodon de ce este susținut de vorbitorii de limba rusă, de oamenii săraci sau orice altă categorie de oameni. Nu are niciun sens. Din păcate, Maia Sandu nu a coordonat foarte bine acea situația și nu și-a făcut niciodată clară poziția cu privire la drepturile omului și aplicabilitatea acestora în situații concrete.

Igor Dodon

Programul electoral propus de Igor Dodon poate fi găsit pe site-ul paridului socialiștilor. Este un program mai elaborat și cuprinde mai multe domenii, dar este un program care depășește atribuțiile președintelui. Doar citind acest program, am realizat că Dodon se vede un al doilea Voronin, adică un președinte autoritar care abuzează de prevederile legale ale funcției pe care o deține. Cele incluse în programul electoral al lui Dodon reprezintă de fapt niște probleme false și este un program orientat mai degrabă pe politică externă, decât pe politică internă. „Problemele” pe care Dodon vrea să le rezolve sunt unionismul și protejarea ortodoxiei. Dodon vede unionismul ca pe un pericol de care, chipurile, vrea să ne protejeze, în timp ce ortodoxia o vede în pericol și vrea s-o protejeze. Interesant este faptul că protejarea ortodoxiei este atașată de îmbunătățirea relației cu Rusia. Dodon chiar încearcă să demonstreze că anume ortodoxia ne unește cu Rusia și doar protejând ortodoxia vom avea o relație bună cu Rusia. În această logică, ar trebui să avem o relație bună și cu România, țară ortodoxă, și cu Grecia, țară ortodoxă, și  ar trebui să ne unim cu toate aceste țări.

Ortodoxia în Moldova nu este în pericol și nu are nevoie de protecție. Bisericile ortodoxe nu se închid, ba din contră, nu plătesc taxe și colectează bani pentru orice serviciu religios oferit, sunt protejate prin legea nr. 125 din 2007, dar și prin legea nr. 121 din 2012, liderii bisericii ortodoxe o duc bine-merci locuind în case de milioane cu pătucuri moi, deci nu există niciun pericol care să determine un președinte de țară să protejeze acest cult religios într-un mod aparte. Nici pericolul unionismului nu e real. Unionismul e o mișcare social-politică ca oricare altă mișcare ale căror deziderate vor avea o posibilă finalitate doar prin organizarea unor referendumuri la această temă, ceea ce în Moldova, dar și România, nu se va întâmpla curând.

Dodon mai vrea să introducă istoria Moldovei în școli și vrea să aducă patrioți în Consiliul Superior de Securitate. Ambele măsuri trezesc dubii – acestea trădează caracterul autoritar al lui Dodon în calitate de președinte. Ce înseamnă „patrioți”? Se pare că, după Dodon, dacă intenționăm să candidăm la vreo funcție publică, trebuie să includem în CV că suntem patrioți. Ceva mai aberant nici nu se putea inventa. Imixtiunea președintelui în sistemul educațional prin a dicta ce istorie trebuie studiată, indică din nou intenția lui Dodon de abuza de prevederile funcției de președinte. Ținând cont de falsa, dar controversata problemă a identității în Moldova, introducerea unei istorii sau a alteia în școli ar trebui discutată la nivel național și decisă în urma unor discuții publice largi și, eventual, printr-un referendum. Dodon pare că a decis deja pentru noi. El a proclamat identitatea moldovenească și, vrem noi sau nu, va trebui s-o acceptăm.

Migranții sunt un alt subiect inclus în programul lui Dodon, doar că și migranții la Dodon sunt categorisiți. Nu știu cum, dar Dodon se preocupă doar de migranții din Rusia, chiar dacă în program partea cu migranții are un caracter mai general, în discursuri și acțiuni Dodon deja ne-a demonstrat că-l interesează doar migranții din Rusia. De exemplu, partidul socialiștilor a cerut deschiderea mai multor secții de votare DOAR în Rusia, în timp ce PAS a cerut deschiderea mai multor secții de votare peste tot unde se află migranți moldoveni. A mai inclus Dodon în programul său și ceva legat de sănătate și pensii. Măsuri populiste ca și restul enunțate mai sus. Dodon vrea să inițieze programul întitulat “capital matern”. Nu oferă detalii ce va presupune acest program, totuși îl vrea inițiat. Asta sună cumva periculos, deoarece denotă viziunea lui Dodon asupra femeilor și asupra rolului lor în societate, și anume acela de producătoare de copii și atât. Unde se vor regăsi tații în acest program („capital matern”)?

Cel mai mult m-a amuzat în programul lui Dodon prezentarea propriei sale persoane. Bunăoară, acesta este prezentat ca unicul lider care se bucură de încredere în Rusia și un profesionist cu o reputație bună în Europa. Voronin II. Da, Dodon se prezintă pe plan extern ca un „vițel care vrea să sugă de la două vaci”, așa cum a fost și Voronin. Nimic surprinzător.

Nimic din programul lui Dodon nu m-a făcut să-mi doresc să votez cu acest candidat. Un program populist bazat pe idei religioase fundamentaliste și incitare la divergențe. Dodon a demonstrat deja că nu poate și nu va fi un președinte al drepturilor omului. Ba din contră, Dodon va fi cel care va încălca drepturile omului.

În astfel de condiții, este clar că aleg să votez Maia Sandu, dar ea pentru mine reprezintă „răul cel mai mic”, deoarece nici din partea ei nu există vreo garanție că drepturile omului vor fi principiile după care ea se va ghida în funcția de președinte. Din partea Maiei Sandu există doar prespunerea că ea nu va întreprinde măsuri care să dăuneze drepturilor omului. Nimic mai mult. În acest caz, se pare că progresul în Moldova nu va ajunge curând în acest domeniu, chiar dacă Maia Sandu va fi cea care va câștiga alegerile și va deveni președinta Republicii Moldova.

 

Sursă imagine: Twitter.