1. Prezența la vot, a fost de aproximativ 49 %. Ceea ce e mai puțin de jumătate. Cum ar veni, alegătorii au boicotat totuși scrutinul prezidențial în pofida isteriei mediatico-politice care a prezentat, din toate părțile, aceste alegeri ca fiind ”o șansă unică” pentru cetățeni de a-și alege în mod direct președintele, de a avea o voce etc.
De departe boicotanții au fost cel mai numeros grup de alegători, chiar dacă foarte eterogen: unii au ascultat de vocea de partid – comuniștii și partidul lui Șor au îndemnat alegătorii să stea acasă, alții nu s-au prezentat pentru că și-au ascultat vocea interioară. Pentru turul al doilea, e de așteptat că presiunea politică (și atenția mediatică!) să fie pe acest grup, al boicotanților, care va fi chemat, invocat, presat, apelat să vină la urne.

2. Indiferent cum sunt numărate voturile, cam 90 % din ele au mers spre candidați anti-establishment, adică spre lideri și formațiuni ce și-au asumat un mesaj împotriva guvernării actuale (și prin cumul, a guvernărilor ce s-au perindat de la 2009 încoace). Ceea ce-i unește pe Igor Dodon, Maia Sandu și Dumitru Ciubașenco e platforma lor anti-oligarhică și anti-corupție.
Chiar dacă e adevărat că tustrei sunt parte a acestei guvernări în varii moduri – Sandu a fost ministră în cîteva guverne. Ciubașenco a fost membru și susținător vocal al PLDM, Dodon a furnizat votul necesar pentru alegerea președintelui Timofti în martie 2012 – la aceste alegeri tustrei s-au poziționat ca fiind adversari duri ai ”regimului oligarhic”. (Cele 11-12 % pe care le-ar fi acumulat eventual Lupu, nu ar fi ameliorat cu mult acest tablou.)
Post-factum, devine cumva clară logica deciziei lui Vlad Plahotniuc de a-și retrage candidatul pe ultima sută de metri: în locul unui referendum în privința guvernării PD – pe care l-ar fi pierdut în mod sigur – acesta a preferat să organizeze un referendum în privința vectorului geopolitic al țării (cîștigat, în primul tur de forțele ”pro-ruse”).
Turul II, deci, va fi pe linia opoziției Vest-Est, o linie electorală foarte convenabilă.
Pentru că, în acest fel, guvernarea Plahotniuc-PD reușește să un lucru enorm – să se consolideze și să cîștige legitimitate, intrînd în cîmpul normalității și legalității ca fiind expresia firească a”aspirațiilor europene” ale cetățenilor moldoveni (făcînd să fie uitate modul ilegitim prin care s-a numit, la miez de noapte, guvernul Filip, încălcările Constituției și normelor legale prin ”cumpărarea” de deputați și construcția artificială a unei majorități parlamentare etc).

Îl citez pe prietenul Călin Goina, de la Cluj: ”Si, tot despre Moldova, sa nu uitam ca alegerile astea sunt rezultatul unei siluiri grozave a Constitutiei. Ca sa ‘se scoata’, pentru ca alegerile parlamentare erau dinainte castigate de Dodon si aliati, Curtea Constitutionala (Hmmm) a Moldovei a schimbat, cu de la sine putere, Constitutia, si a transformat peste noapte o republica parlamentara intr-una semi-prezidentiala. Castigul incert pe termen scurt (e o sansa sa castigi la prezidentiale, cand esti pe nicaieri la parlamentare) e umbrit de o pierdere sigura pe termen lung: avem un precedent prin care Constitutia Moldovei e de plastilina, si cine are mai multa putere poate s-o indoaie cum vrea. Si daca cei care isi bat joc de statul de drept sunt de partea ‘buna’ (adica contra Putin) nimeni din Vest nu zice nici pâs.

3. Unioniștii au avut, ca niciodată, tocmai două candidaturi. Una mai proaspătă – Ana Guțu, și una mai veche – Mihai Ghimpu. De asemenea, opțiunea unirii a fost sprijinită de primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă.
La final, aceste două candidaturi pro-unioniste au luat tocmai…2 %. În pofida congreselor unioniste patetice din luna martie, în pofida marșurilor de la București, a conglomeratului mediatic de ziare și televiziuni ce promovează ideea Unirii, a rîurilor de bani utilizați de PL pentru a umple republică cu afișe cu ”președintele Unirii” Ghimpu…

4. Sora mea a fost secretara secției de vot din sat. N-au fost morți acolo, nici alegători inventați (doar 3 alegători au fost pe listele suplimentare). Procesul a fost corect iar observatorii de la toate partidele au fost foarte atenți ca nu cumva cineva să favorizeze un partid sau altul. Așa cum se și cuvine.
Istoriile isterice despre morți care votează, sperietorile cu ”Dacă nu votezi tu, soarta țării o decid morții din listele electorale!”, flash-moburile idioate din cimitire organizate de inși care nu au habar cum se desfășoară procesul votării, care însă au fost tirajate din greu mai ales dinspre partea ”progresistă” a mass-media, trebuie recunoscute ca fiind propagandă electorală, dezinformare și tratate ca atare.
Iar asta să devină ulterior o parte a unei discuții mai generale despre rolul mass-media în campania electorală.

14907194_1280029045383203_3299678474441438255_n

sursă grafic: Doru Petruți

5. E evident că tinerii din intervalul de vîrstă 18-25 ani reprezintă, de departe, categoria cea mai puțin activă la aceste alegeri. Cum în noiembrie 2014 sistemul CEC nu a funcționat decît parțial, și nici nu au fost organizate exit-polluri, nu putem face prea multe comparații despre politismul/apolitismul acestui grup de vîrstă. Și nici nu prea cunosc cercetări locale relevante pe problema comportamentului politic al tinerilor.
Nu putem decît specula.
Iar speculația mea ar fi următoarea:  înainte de a înjura tinerii că ar fi inactivi gîndiți-vă cîte oportunități de participare politică au aceștia (la nivel de comună, sat, oraș etc). De exemplu, de ce majoritatea organizațiilor de tineret ale partidului sunt o glumă? De ce senatele și sindicatele studențești sunt doar de formă?

6. Printre dezavantajele faptului de a fi pensionar în Moldova, alături de pensia mizeră și insuficientă, e că activismul tău electoral e privit întotdeauna cu suspiciune. Ca și cînd ai comite un abuz. Ca și cînd ai face uz de un drept ce nu-ți aparține în totalitate. Rețelele sociale au mustit ieri de mesaje despre cum bătrînii sunt foarte activi, suspicios de activi, criminal de activi, despre cum tineri cu smartfoane erau intimidați și îngrijorați că, la urnele de vot, văd prea mulți bătrîni și prea puțini tineri. Am întîlnit, prin ceva colțuri tembele chiar și vechiul îndemn discriminator: ascunde buletinul bunicii ca să nu iasă la vot! Dintre chestiile cele mai idioate, auzite de la un om altfel ”respectabil” a fost: dacă e normal ca copiii cu vîrsta de pînă la 18 ani să nu aibă drept de vot, de ce nu ar fi normal ca bătrînii ce au ieșit la pensie să nu-l aibă nici ei? Silencio.
O retorică similară am întîlnit-o și în raport cu o altă categorie (ce o include parțial pe prima) – oamenii de la țară. Citit zeci și sute de postări ale unor ”lideri de opinie” – jurnaliști, analiști, ong-iști – care au discutat ”problema votului de la țară” (exact în termenii ăștia!), despre cum ”ar fi jale la țară” și despre cum chiar, în cuvintele unei ”experte” – ar trebui de făcut ordine la sate!
Rămîne de ghicit ce înseamnă a face ordine la sate dar pricep că e vorba de a ”forța” oamenii de acolo să voteze cum trebuie.
(Lipsește încă o dezagregare a rezultatelor votării pe criteriul mediul de reședință urban-rural ca să vedem cum de-a adevăratelea a votat populația rurală dar discursul anti-rural e mai prezent decît oricînd.)
Avem o problemă în ceea ce privește violența retorică și ura clasei de mijloc urbane față de celelalte grupuri, mai ales grupurile defavorizate din mediul rural. Vasile Ernu a scris despre acest fenomen în România.
Îl văd și în Moldova: cohorte întregi de ”formatori de opinie” vorbind cu dispreț despre ”brutele de la țară”, inși progresiști ce se vaicără că sătenii au drept la vot și chiar îl folosesc, că nu votează cel mai nou lider ”democratic”, că trec întîi prin beci unde îngurgitează cantități impunătoare de alcool ce le tulbură mințile și apoi merg la urna de vot etc. (Violența aceasta este și ipocrită – majoritatea acestor formatori și-au schimbat opțiunile politice de fiecare dată la alegeri, iar asta e văzută drept ”progresism” în timp ce, alegerea rațională și calculată a altor părți de electorat, în funcție de preferințe ideologice, impact perceput al unor politici sociale, influența unor lideri politici locali e prezentată drept egoism și comportament retrograd!).
E o retorică ce construiește în mod constant celelalte grupuri sociale ca fiind ”semi-cetățeni, semi-adulți responsabili” de unde și atitudinea de colonist, de unde și disponibilitatea unor cohorte de coloniști de a merge în colonie să facă ordine. Sau de a înlocui actualul regim democratic în care toată lumea are drept la vot cu una nouă, în care doar cei ”educați corespunzător” au dreptul la participare (apud RM).
Problema urii clasei de mijloc urbane a fost constantă în ultimii vreo 10 ani de cînd eu frecventez politica moldovenească. Ea îngrijorează pentru că e ipocrită, e falsă, e anti-democratică, total lipsită de solidaritate și total ruptă de realitate.

Și va trebui într-un sfîrșit s-o discutăm cum se cuvine.

Update: mi s-a părut interesantă și scurta sinteză a lui Vasile Ernu, publicată pe facebook, de aceea o reiau:

E parastas nu e botez: Cîteva notițe despre alegerile din Basarabia
____

Am adormit mai devreme. M-am trezit că avem turul 2. Am tras cu ochiul și o să spun cîteva gînduri. Lupu a zis că o ajută pe Sandu și l-a ajutat pe Dodon. La el s-au dus grosul voturilor lui.
Că nu a ajuns Dodon președinte din turul 1 trebuie să-i mulțumim lui Usatîi, altfel cîștiga Dodon deodată! Ciubașenko a blocat intrarea lui Dodon din primul tur.
Leanca nu contează. E cadavru politic sau va intra in circuitul de întreținuți de prin ambasade.
Ironia alegerilor. Unire? Dodon a luat mai multe voturi la București decăt unionistul Ghimpu. Unioniștii au tras doar 2 %? Igor Dodon – 53, Mihai Ghimpu – 51 de voturi la București. MAE, SIE, SRI & co: Noapte bună. Păi cînd ai consilieri specialiști în ”găini care fată” de unde vrei mai mult? Repet: statul Român ”investește” în niște ”impotenți &aventurieri” poilitici. Vai de capul nostru. Cam asta este rezultatul investițiilor financiare și geostrategice ale României în RM. La Cotroceni sau Palatul Victoriei cineva mai gîndește? Nu, băieții sînt ocupați cu număratul banilor…. De ”ziaruștii și experții” mercenari români care au împînzit RM nu mai zic nimic.
Geostrategic: România este perdantul nr. 1 al alegerilor de la Chișinău.
Scorul Maiei Sandu este foarte bun. Să nu uităm că ea este încă asociată într-o mare parte cu cei care au halit miliardul și cu o reformă a educației tare dubioasă. Deci mobilizarea a funcționat. Să ne trăiască și ambasadele partenerilor strategici. În turul 2 are mari șanse să răstoarne situația.
Vinovați? Pentru elita de la Chișinău (politică, jurnaliști &intelectuali &clasă de mijloc) vinovați sînt bătrînii pentru că votează ”nu cu cine trebuie” și tinerii pentru că ”nu au ieșit la vot”. În realitate, cred eu, s-a ieșit la vot mult mai mult decît mă așteptam. După dezastrul guvernării ”proeuropene” care se reduce la ”jaful miliardului” și din care au făcut parte cam toți candidații direct sau indirect e surprinzător că oamenii mai speră în ceva. Iar această elită de ”centru Chișinăului” care ciugulește din mîna puterii și este mult mai interesată de ”festivalul levănțicii” decît de situația cetățenilor ar trebui să caute vinovatul prin centru orașului nu prin satele și orășelele pustiite mai ceva ca după război.
Și probabil că Plahotniuc a dat mîna cu ”partenerul strategic” așa că totul e ok. Vom avea Maia Sandu. Nici unei dintre baricade nu le recomand să pregătească șampania. Mai bine lumînările că sînt mai ”adecvate”. Situația din Basarabia este de parastas nu de botez.