[label shape=”” type=””] Vlad Viski [/label]

Corpurile femeilor poloneze, controlate total şi criminalizate. Cam aşa s-ar putea rezuma cel mai recent asalt conservator asupra drepturilor reproductive ale femeilor în Polonia. Un asalt care nu se lasă fără un răspuns direct din partea societăţii poloneze.

Zilele acestea Polonia este în fierbere. Camera inferioară a parlamentului de la Varşovia, Sejm, a aprobat şi trimis spre comisii o iniţiativă cetăţenească care ar interzice total avortul. Folosind o formulă deja mult uzitată în Europa de Est în ultima vreme, activiştii împotriva avortului, sprijiniţi puternic de Biserica Catolică, au strâns 450.000 de semnături pentru a restricţiona şi mai mult avortul. Aceiaşi activişti au încercat, în februarie 2015, blocarea legislaţiei privind violenţa domestică (în fapt ratificarea Convenţiei de la Istanbul).

Polonia astăzi are deja cea mai restrictivă legislaţie din Europa privind avortul, acesta fiind permis doar în cazuri de viol, risc la viaţa mamei sau fetus deformat. Polonia se bucură doar de compania Irlandei şi a unor state liliputane europene când vine vorba de interzicerea avortului.

Atât medicii care efectuează avorturi, cât şi femeile care apelează la ei devin pasibili de închisoare de la 2 la 5 ani.

Alături de iniţiativa cetăţenească privind avortul, sprijinită de principalul partid de guvernare, Lege şi Justiţie, Sejm a mai aprobat o iniţiativa similară privind fertilizarea in vitro. Cu toate acestea, activistele pentru drepturile reproductive ale femeilor nu au stat cu mâinile în sân de-a lungul acestui întreg proces, iar coaliţia „Salvaţi Femeile” a strâns la rândul ei 215.000 de semnături în favoarea unei iniţiative legislative care ar fi liberalizat politicile poloneze privind avortul. Din nefericire, parlamentarii polonezi au respins această iniţiativă.

Pe de altă parte, societatea poloneză rămâne în continuare extrem de conservatoare pe acest subiect

De departe punctul cel mai contondent din schimbările propuse îl reprezintă criminalizarea avortului. Atât medicii care efectuează avorturi, cât şi femeile care apelează la ei devin pasibili de închisoare de la 2 la 5 ani. Pare uimitor, într-o ţară unde au loc anual doar 10.000 de avorturi, iar majoritatea covârşitoare a femeilor care fac întreruperi de sarcină trebuie să călătorească în alte state cu legislaţie mai laxă. Pe de altă parte, societatea poloneză rămâne în continuare extrem de conservatoare pe acest subiect, cu 74% din polonezi sprijinind actuala legislaţie, iar o majoritate constantă de-a lungul anilor s-a pronunţat în defavoarea legalizării complete a avortului.

Mişcările de astăzi ale conservatorilor polonezi nu sunt noi şi vin într-un context politic atât intern, cât şi regional. De când a preluat puterea la finalul lui 2015, partidul lui Jaroslaw Kaczynski a purces la o serie de măsuri care au subminat democraţia poloneză: s-au angajat într-o luptă politică de demolare a Curţii Constituţionale, o criză politică ce a dus la reacţii venite din partea atât a Uniunii Europene, cât şi a SUA; televiziunea publică a fost epurată, cu zeci de angajaţi, prezentatori, lideri de opinie concediaţi, pentru a transforma organul de presă în organ guvernamental; în mai 2015, premierul Beata Szydło anunţă dizolvarea Consiliului pentru Combaterea Discriminării Rasiale, Xenofobiei şi Intoleranţei. Aşadar, vorbim despre o serie de măsuri menite să implementeze o viziune “iliberală” asupra democraţiei poloneze, în care valorile societăţii deschise, ce ţin de toleranţă, respect faţă de indivizi, egalitate în faţa legii, non-discriminare, sunt puse sub semnul îndoielii, în numele unei viziuni naţionaliste şi xenofobe. Acest lucru este evidenţiat şi de alianţele Poloniei cu grupul de la Vişegrad (şi în principal cu Ungaria lui Viktor Orban), mai ales în chestiunea refugiaţilor. O altă parte importantă a contextului intern are a face şi cu condiţiile economice din Polonia. Deşi descrisă mult timp ca povestea de succes a politicilor neoliberale, inegalităţile continuă să crească, şomajul în rândul tinerilor este de 16%, iar 1,4 milioane de copii trăiesc în sărăcie.

Bătălia pentru controlul asupra corpurilor femeilor este una continuă, se duce deja de zeci de ani şi presupune tratarea femeilor ca cetăţene inferioare,în cele mai multe din cazuri bărbaţii fiind cei care hotărăsc cu privire la drepturile reproductive. Fie că vorbim de interzicerea totală sau parţială a avortului, fie că vorbim de subvenţii de stat pentru metodele contraceptive sau introducerea “consilierii” înainte de avort, activiştii pentru restrângerea drepturilor femeilor găsesc mereu metode inovative de a-şi promova cauza. Iar acest lucru se petrece la nivel transnaţional, cu reţele care comunică între ele, care îşi coordonează mesajele, pentru care principiile religioase trebuie să devină parte a statului. Vorbim, nici mai mult, nici mai puţin, de un asalt al grupurilor religioase (catolici, ortodocşi, neo-protestanţi) şi al forţelor conservatoare asupra statului laic, un fenomen mai răspândit, se pare, în Europa de Est. Bătălia pentru drepturile reproductive ale femeilor, pentru persoanele LGBT, pentru protejarea minorităţilor, pentru refugiaţi sau pentru persoanele sărace este una comună, iar solidarităţile sunt absolut necesare.

 

Articolul a apărut inițial pe platforma de bloguri a ziarului Adevărul.

Imaginea de fundal reprezintă o acțiune de solidarizare a unor activiști și activiste din Moldova cu protestul polonez.